627 matches
-
liniștit la mulțimea care și-a reluat agitația. Ultimii ascultători ajunși pe ring nu mai pufnesc a dezaprobare și nici nu mai clatină din cap, își văd de ale lor, l-au uitat, iar Kjus a rămas tot pe scaun, moțăind. Dimineața vor veni părinții, îl vor trezi și-l vor băga în elicopter ca să se întoarcă la Dråffen și să-și reia cu toții viața obișnuită. Acest gând face ca somnul lui Kjus să fie unul agitat, bogat în vise urâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
umbra mahonilor și a arborilor de capoc, printre liane și plante agățătoare. Vâsli fără efort, prin întinsele lagune, sub soarele dimineții, făcându-și loc printre stufoasele mangrove, speriind cârdurile de ibiși roșii și de stârci albi cu ciocul imens. Vâsli moțăind în căldura amiezii din mlaștină, ocolind nuferii enormi și spinările caimanilor mari. Vâsli grăbit în orele după-amiezii prin șuvoaiele repezi ale primul afluent al râului San Pedro, care sărea din piatră în piatră, pe bolovani, vărsare naturală a mlaștinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ochi indiscret (dar de unde?) ar fi văzut cu surprindere cum celelalte butoane ale aragazului încep să se rotească încet (ca într-un film de groază, nu?), iar o ureche (indiscretă) ar fi auzit șuieratul ca de șarpe al gazelor. Vecinul moțăia, deja, iar la un moment dat îi căzu telecomanda din mână. Televizorul se stinse, cu un oftat. Cât timp a trecut? Am fi știut asta doar dacă Vecinul, atunci când s-a trezit, bineînțeles, s-ar fi uitat la ceas. Numai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care până atunci nici nu-l remarcasem, m-a Îmbiat Înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară În ajutor. i-am explicat că eram În vacanță și intrasem acolo pentru că era ora amiezii, când e cald și toată lumea moțăie ascultând bâzâitul muștelor - momentul meu favorit din zi pentru a Întreprinde escapade misterioase. Zâmbind, bibliote- carul s-a oferit să-mi facă turul bibliotecii, ceea ce m-a mirat, pentru că nu eram obișnuită să fiu tratată ca o persoană matură, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Joseph, scoțându-și mănușa ca să mângâie blana arătaniei. Anyu ne conduce la cabană, apoi privește resemnat, dând din coadă, cum intrăm Înăuntru. Spre norocul nostru, intrăm Într-o cameră caldă, nu prea mare, În care arde focul. o femeie bătrână moțăie pe un balansoar În fața focului, Învelită Într-o pătură de lână. Când Îl vede pe Père Joseph tresare, zâmbește, se ridică foarte greu și vine În Întâmpinarea noastră, cu chipul Încrețit Într-un surâs. — Ei sunt prietenii mei, face Père
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fel. mare parte din comunitate, inclusiv copiii care trec de doisprezece ani, e cufundată În droguri și alcool. — Binefacerile omului alb, se băgĂ În vorbă un tip care stătea pe partea cealaltă a intervalului dintre scaune și care părea să moțăie cu ziarul pe cap până În clipa precedentă. Tipul, căruia nu i s-ar putea ghici cu ușurință vârsta, putând avea la fel de bine treizeci și cinci sau cincizeci de ani, blond spălĂcit cu ochi cenușii, e genul de individ flegmatic și alifios, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
care până atunci nici nu-l remarcasem, m-a îmbiat înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară în ajutor. I-am explicat că eram în vacanță și intrasem acolo pentru că era ora amiezii, când e cald și toată lumea moțăie ascultând bâzâitul muștelor - momentul meu favorit din zi pentru a întreprinde escapade misterioase. Zâmbind, bibliotecarul s-a oferit să-mi facă turul bibliotecii, ceea ce m-a mirat, pentru că nu eram obișnuită să fiu tratată ca o persoană matură, care merită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Joseph, scoțându-și mănușa ca să mângâie blana arătaniei. Anyu ne conduce la cabană, apoi privește resemnat, dând din coadă, cum intrăm înăuntru. Spre norocul nostru, intrăm într-o cameră caldă, nu prea mare, în care arde focul. O femeie bătrână moțăie pe un balansoar în fața focului, învelită într-o pătură de lână. Când îl vede pe Père Joseph tresare, zâmbește, se ridică foarte greu și vine în întâmpinarea noastră, cu chipul încrețit într-un surâs. — Ei sunt prietenii mei, face Père
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fel. Mare parte din comunitate, inclusiv copiii care trec de doisprezece ani, e cufundată în droguri și alcool. — Binefacerile omului alb, se băgă în vorbă un tip care stătea pe partea cealaltă a intervalului dintre scaune și care părea să moțăie cu ziarul pe cap până în clipa precedentă. Tipul, căruia nu i s-ar putea ghici cu ușurință vârsta, putând avea la fel de bine treizeci și cinci sau cincizeci de ani, blond spălăcit cu ochi cenușii, e genul de individ flegmatic și alifios, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
problemă dacă ajungeam pe la prânz la serviciu... Doar că ploua mai tot timpul și bătea vântul din coasta. Era că la nebuni: toată săptămâna era frumos, soare - iar în weekend ploua. Sunt tot mai obosit, măi stresat. Mă surprind moțăind în fața computerului. Sunt secunde pe șosea când pierd filmul... Sunt trist, uneori îmi vine să plâng... - Țușca, nu e bine. - Ce se întâmplă? Ceva la job? - N... nu. Sunt obosit. Parcă eu nu sunt? Dormi mai mult, tot nu ai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
doctoria. Economisise treizeci de bani. La întoarcere, observă lumina în mica bisericuță de lângă Societatea de tir și, G. Călinescu obosit, găsi cu cale să intre înăuntru. Câteva babe dădeau acatiste și se închinau lung pe la icoane, sărutîndu-le zgomotos. Un dascăl moțăia într-o strană, scoțând pe nas litanii fără sfârșit. Moș Costache, fascinat de sclipirea altarului și de îngînatul cântărețului, se simți pătruns de evlavii și începu să se închine larg, cu mâna dreaptă, în vreme ce cu stânga își pipăia locul banilor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea o noapte liniștită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte, mișcară cozile groase și hămăiră scurt, stins. Încet, își lăsară capetele lungi și mândre pe gheare și moțăiră cu ochii deschiși. Femeia îmbuca deoparte. Se uita rar spre Grigore și întingea miezul de pâine în resturile răcite. Se auziră cocoșii din mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, mai răzbeau înjurăturile căruțașilor. Glodul răsuna sub copitele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
peste strat. Ieșea afară și chema câinii. Ceata se aduna împrejur. Privea mahalaua adormită și cerul limpezit. Stelele călătoreau peste Cutarida. Dinspre groapă adia vântul de martie. Își aprindea luleaua și aștepta ivirea zorilor. Dulăii se așezau pe labe și moțăiau. Spre dimineață răsunau strigătele ascuțite ale cocoșilor. Se chemau de departe peste câmpul sur. Urechile lui bătrâne auzeau umbletul furiș al unor oameni. Către fundul gropii se mișcau umbre aplecate. Câinii tresăreau în somn, ridicau capetele, dar nu lătrau. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luând Grivița de la un capăt la altul. Muierea, înainte, negustorul, după ea. Aici, altă lume: strada largă, nepavată, mișuna de căruțe țărănești cu coviltire înalte, încărcate cu mături, oale smălțuite, pahare străvezii de sticlă și borcane de lut, deasupra cărora moțăiau copiii lângă femei în fuste lungi. Camioane cu osii de fier 19 hurducăiau prin gropile drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau năprasnic cu bicele. Alături alergau mașinile pline vârf cu precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răsunetul lui trist și adânc. Și ar fi vrut să-l vadă pe Nicolae al ei, sărind gardurile cu o bâtă, să răstoarne mesele și s-o fure de lângă ginere. Dar nu se întîmplă nimic. Vecinii se împrăștiaseră. Alături, vioriștii moțăiau. Rudele socrului strigau ar-monistului: - Ziceți, mă, cu suflet, că vă spargem diblele-n cap! Ghiță BQcu, aprins la fată, asudat tot, numai în cămașă, juca sârbește pe pavajul curții, înconjurîdu-și femeia, care pocnea din degete: - Și-așa! Și-așa! Cuscrul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mari. Manglitorii dădură buzna în han. Erau rupți de foame. - Care pui, mă, masa Stăpînului? întrebă Oacă în gura mare. Odaia întunecată, cu pereții afumați era aproape goală. Într-un colț mai petreceau trei negustori cu lăutarii. Se hitrofoniseră și moțăiau cu ochii în gura guristului, care cânta de inimă albastră. Slugile se înghesuiră să le curețe scaunele. Sandu trase două mese aproape. Se așezară. Piele își întinse ciolanele lui lungi și oftă cu mulțumire. Și unde mi s-au așternut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca la nuntă, grămadă, al tâmplarului, flocos și întunecat, numai colți. Adulmecau gunoaiele și cu nasul tot sub coada cățelelor din jur. Dulăul rotea ochii la ăilalți. Ceata se oprea împrejur. Al lui Chirică, lung ca un castravete și bolîu, moțăia de-a-n picioarele. Al cârciumarului sufla cu limba scoasă. Corciturile oltenilor lipăiau lângă șef, că șef era câinele lui Matei! Nu mișca unul. 207 Vinețiul fochistului bătea aerul cu coada ridicată. Era lacom. El scormonea pământul. Mirosise osul, pentru că os
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
călit și nu-i mai fu frică. Prin ușa deschisă, văzură cerul limpede de vară. Sergentul se schimbase. Era unul bondoc și iute. Îi chemă afară. Iar urcară treptele de ciment. Lipăiră cu picioarele goale pe dușumelele nemăturate. Înăuntru, comisarul moțăia pe scaun. Deasupra mesei ardea o lampă cu sticla afumată. Lumina ei n-ajungea în toate ungherele odăii. Pe o ladă mai ședea un om. Avea o față slabă, nebărbierită și doi ochi încercănați și negri. Palmele mari îi atârnau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și asudând. Să-i fi văzut de departe, ai fi zis că sânt niște patriarhi, ieșiți la soare în cămăși. Nu lipseau vinerea seara de la slujbă, de duminici ce să mai vorbim?! Ascultau de la opt și până la pilda popii, mai moțăind, mai dând din cap în semn că înțeleg. Nepoții îi țineau curați pe lângă casă, în straiele lor de moarte. Pe câte unul îl uitase Dumnezeu pe pământ, trecea de o sută de ani. Se spovedeau ca muierile și țineau posturile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-o încînte, s-o momească-n daruri. Anghel, vese-lvesel, că băuse mai mult la înghesuială, când să plece, să-i ție pe drum, bătea cu palma în cutia contrabasului, nepăsător la frigul ascuțit. Nenea Mitică Ciolan, apucat de bătrânețe, moțăia cu capul în piept, dărunat de osteneală. Numai Dumitru ridica pleoapa lui vânătă și îl grăbea pe ăl de mâna sania: - Dă-i bice, că ne-apucă viscolul... Către bariera Bucureștiului, omul a tras de hățuri: - Hooo! Eu aici vă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
supărată numai de față. - Ce zice? Ce zice? întreba Lixandra. - Zice că dacă-i bun morcovul? - Bun, cum să nu fie bun... Ehei... Să trăiască domn' primar, că fără el nu mai mâncam noi prospătură, acum, în martie... Alături, Mița moțăia în scaun. O dovedea soarele moale, care intra prin ferestre, toată primăvara asta, care se așeza în lucruri pe neștiute. Spre seară, una câte una, lipa-lipa, numa-n papuci, babele plecau spre casă. Chirița mai ținea încă sub fustă o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strecură prin poarta întredeschisă, la fel și prin ușa de la intrare, doar că, uitând de el, clopoțelul de deasupra ușii dădu, numaidecât, de veste. Atât de repede apăru maică-sa în ușa sufrageriei, încât Petrache înțelese că pândise toată noaptea, moțăind pe canapea. — Unde-ai fost ? întrebă ea, mai degrabă bucuroasă că-l vede. — M-am întâlnit cu Aurica, șopti, fără s-o privească. Ți-am zis doar, am așteptat-o la fabrică. Intră în camera lui și se ghemui în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dădea. Se bucurau împreună de bolboroseala, pe plită, a mâncării de praz cu măsline și, mai ales, încerca să se proptească bine, căci icnetele ei, atunci când trebuia să-l îndrepte sau să-l mute de colo colo, îi rupeau inima. Moțăia așadar doar pe jumătate, ca nu cumva să cadă, furat de somn. Dar tresări speriat, când auzi ușa de la intrare sărind din țâțâni și strigătele înfundate ale Melaniei. Golea o apucase de păr, trăgându-i capul în sus, destul cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Coltuc. Nu pot să scap de ea. O să mor și tot n-o să mă vindec. Cei care urcau se amestecau cu cei ce coborau. În aer plutea un miros subțire de tămâie și busuioc. Șirul de la moaște înainta greu, oamenii moțăiau în hainele lor groase, pășind unii după alții, ca-n somn. Doi tineri cu părul lung, strâns la spate, cu bărbi nepieptănate și straie călugărești, cereau bani pentru repararea mănăstirii. — Uită-te la pungașii ăia, spuse Ologu. Îndemn inutil pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să spună ceva, dar tusea o luă înaintea cuvintelor. În a doua cameră nu era nimeni. Intră descumpănită în camera de la început, unde, văzând-o, polițistul își netezi șuvița de păr și-și puse din nou chipiul pe cap. Bețivul moțăia, cu capul sprijinit de braț, pufnind din buze. Rada așteptă răbdătoare până când polițistul copie, muindu-și creionul chimic în gură, rândul de deasupra. Privi ceasul și adăugă la sfârșit ora. — Trebuie să semnez ceva ? întrebă femeia, pregătită să-și arate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]