566 matches
-
a scăpat așa de tare de sub control, încât le-am interzis Lindei și lui Carol să se mai joace cu fetele Sprague. Într-o zi Carol a venit acasă cu niște fotografii pe care i le făcuse Georgie. Făcea pe moarta și era toată mânjită cu vopsea roșie. Asta a fost picătura care a umplut paharul. Am dat buzna în casa Sprague și l-am făcut pe Georgie cu ou și cu oțet, știind că Ramona nu-i chiar în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Iubi! am zis. Apoi am întrebat imediat: — De ce? Soția mea îmi replică: — Credeai că o să-i permit soțului meu să dispară trei săptămâni fără să fac nimic? Am pus niște detectivi să te urmărească, Dwight. Seamănă cu nenorocita aia de moartă, așa că n-ai decât să rămâi cu ea, nu cu mine! Ochii ei uscați și vocea calmă erau mai insuportabile decât ceea ce-mi spunea. Am simțit că încep să tremur tot, că mă lasă picioarele. — Iubi, la naiba... Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
echilibrate. Prudent însă, după două rânduri stupide ceru ajutorul celor din familia Caesaris, iar aceștia, la fel de prudenți, îl ajutară, slugarnici. El constată mulțumit că ar fi scris mult mai bine acea comemorare mincinoasă, dar nu adăugă aproape nimic. Vorbi despre moartă, despre Augustus și despre istorie cu o plăcere perfidă; la fiecare cuvânt, anii aceia îngrozitori se prăbușeau în trecut unul câte unul - se terminase, nu aveau să se mai întoarcă. În timp ce vorbea, teribila Mașteră se evapora, planurile ei mureau odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
candelabre, vase. Mulțimea părea îmbătată de vederea lui. Apoi, deodată, o pictură enormă cu regina din Aegyptus în patul ei, aproape goală, oferindu-și sânul cobrei. Strigătele mulțimii au încetat când au văzut pictura aceea înaintând. Dar după imaginea reginei moarte au venit prizonierii vii, fiii ei și ai tatălui meu. Tot drumul mulțimea a continuat să profereze insulte la adresa copiilor acelora și, în ciuda gărzilor, unii încercau să-i înșface. Băiatul nu vedea pe nimeni; ea, asemenea unei gazele, tresărea dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
așa cum erau, pe jumătate dezbrăcați, dincolo de fluviu, în grădinile noului Circus Vaticanus, unde, cu ani în urmă, fusese arestată mama sa. Alegerea unui asemenea loc, oarecum nepotrivit pentru un proces, li se păru multora un omagiu plin de cruzime adus moartei. Adună în grabă un grup de senatori, care, imediat ce mințile smulse din somn li se limpeziră, văzură că li se oferea posibilitatea reglării unor animozități mai vechi și, prin urmare, constituiră un tribunal confuz. — Interogați-i, spuse Împăratul, și judecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sunt pe calea de a câștiga prietenia lui Dinu și sunt sigură că totul se va sfârși cu bine și... bucurie! 11 aprilie 1960 (luni) Am asistat Împreună cu Dinu la cercetările făcute În jurul unui monstruos accident În fața școlii, cu o moartă atinsă pe jos cu capul crăpat. Când am plecat, trecând prin mulțime, Dinu mi-a pus o mână pe umăr și am mers așa o porțiune. Am simțit deschizându-se deasupra mea cerul fericirii și am Închis ochii... De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și martorii care nu știu că ea a murit; ei vorbesc despre ea ca despre o ființă vie. Numai el are nevoie să Întărească această convingere prin alții. De aceea, se apucă să scrie ca s-o răpească din moarte. Moarta din text e vie: Învie de atâtea ori În lectură. My darling Sunt la Zurig, am vizitat café-ul Odeon unde veneau Lenin, Mata-hari, Joyce, Tzara etc. Bă, am devenit celebră; mă uitam pe pereți să găsesc un loc unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
palpitul vieții („Ea nu a murit sau nu a murit de tot; el stă Închis Între patru pereți și citește tot ce este În legătură cu ea și cu el, o face să trăiască În jurnalul ei, În jurnalul lui ș...ț. Moarta din text e vie: Învie de atâtea ori În lectură“, pp. 193-l94), sugerată din nou prin „suspendarea“ scrisorilor trimise lui M. („nu-ți mai scriu“, p. 430), vestea morții Aurei e un eveniment - totuși - neașteptat, care tensionează retroactiv Întreg romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
M. continuă să se scrie. Personajul deschide un caiet și notează: „A murit. Nu se poate să fi murit. Nu avea dreptul să moară. Dar dacă nu a murit?!“ (p. 437). Bineînțeles că n-a murit, căci - nu-i așa?! - „Moarta din text e vie: Învie de atâtea ori În lectură“!... Romanul mergea și Înaintea finalului spre concluzii triste: toate „dramele“ sentimentale contabilizate de A. În jurnal duseseră la o golire sufletească („M-am educat atât de mult să joc bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ideea ei, adăugă Bell mândru. Nu exagerez cu nimic. - Am încercat doar să intuiesc cum va gândi în acel moment situația, spuse Kara simplu. - Dumnezeule, spuse Sachs tremurând încă. A fost atât de real totul. - Da, o face bine pe moarta, încuviință Bell. Sachs o îmbrățișă și apoi adăugă cu severitate în glas: - Dar de acum încolo, stai aproape de mine. Sau ține-mă la curent. Sunt prea tânără totuși pentru un atac de inimă. Mai așteptară puțin timp, dar nu primiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acolo? Am auzit că l-ați prins și că acum a scăpat iar? Îi povesti lui Rhyme ce se întâmplase, inclusiv modalitatea prin care l-au făcut pe Magician să părăsească târgul. - A fost ideea Karei? Să o facă pe moarta? Hmm... Sunetul final, chiar dacă era teoretic un mormăit din care nu prea înțelegeai mare lucru, era de fapt un mare compliment din partea lui Lincoln Rhyme. - Dar acum, într-adevăr a dispărut, adăugă ea. Și nici polițistul nu e de găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Kara purta același costum, doar că era auriu și tăietura de pe piept avea formă de stea. Lui Rhyme nu îi rămase decât să zâmbească la viteza cu care își schimbase hainele. - Viața... Un trandafir roșu apăru în mâna ei. - ...devine moarte... Strânse trandafirul în palmă, iar acesta se transformă într-o floare uscată și galbenă. - ...care devine viață. Avea acum în mână un buchet de flori proaspete. Îl aruncă unei femei din public, care fu foarte încântată. Rhyme auzi o șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din cap În semn de aprobare și i-a povestit lui Ronnie despre articoulul din For Her. Ronnie a schițat o grimasă. „Oare cine a decretat că singura modalitate În care femeile mai pot fi acceptate este să fie slabe moarte? Chiar și atunci când sunt Însărcinate?“ —Dumnezeu știe, zise Ruby, clătinând din cap. Și cum a fost ora? —Fantastică. Am stat de vorbă cu profesoara după aceea și mi-a spus că, În ciuda vârstei mele, nu vede nici un motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vreo douăzeci și opt de centimetri deja? Cântărește aproape jumătate kil și are pleoape și sprâncene. Ce mă Îngrijorează e că ar fi trebuit de-acuma să-nceapă dea din piciorușe, dar nimic. Ronnie Își frecă fruntea, enervată. —Phil, mai las-o moartă. Eu ar trebui să fiu aia nevrozată aici. Totul e bine. Radiologul a găsit că are un puls puternic și regulat. Nu te mai stresa. Acuma poți să te duci, te rog, să pui masa? Ridicând iar din umeri, Phil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se părea că văd în ea doar micimea individului. Insignifiant ca un portar leneș, din aceia care rămân în cămăruța lor să privească trecătorii fără nici un interes, ca pe niște firișoare de praf ridicat de vântul de vară. Îi dădu moartei o dezlegare rapidă, cu un geamăt aproape mut, și plecă lăsând lumina aprinsă. Se făcu ziuă. Îmi țineam capul sprijinit pe cot și o priveam pe Italia de jos în sus. Un fel de întunecime începea să apară pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
punem sub acuzare ca să o executăm. Restul mai poate aștepta. Pe când mergea s-o readucă la viață pe fiica lui Iair, Cristos s-a întâlnit cu femeia hemoragică și s-a oprit la ea, căci ținea de clipa prezentă; cealaltă, moarta, putea aștepta. Cassou, generalizând prin mine, spune că, pentru marii spanioli, tot ce poate constitui o economie provizorie - morală sau politică - nu prezintă niciun interes, că ei nu au altă economie decât a individualului și, ca atare, a eternului, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a semna de bunăvoie declarația prin care recunoștea asasinarea câinelui care În vis se tranformase Într-o femeie al cărei cadavru zăcea la picioarele Sfântului Chivot, Înfășurat Într-un cearșaf pătat cu sânge negru. Fima ceru voie să vadă fața moartei. Inspectorul zâmbi și Întrebă: Pentru ce? Nu-i păcat s-o trezești? Îi e frig din nou. Și-a riscat viața pentru tine. Te-a trecut În partea ariană. Ți-a salvat viața În repetate rânduri, iar tu ai trădat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
PENTRU SCURSURA LONDREI). VINO LA MINE LA BIROU MÂINE DIMINEAȚĂ LA 9:30. CU DRAG, LISA Sinceră să fiu, cred că amândouă fac mult zgomot pentru nimic. Capitolul 4tc " Capitolul 4" M-am trezit nemahmură. Mare realizare. Eram bineînțeles obosită moartă după ce aproape toată noaptea mi-o petrecusem inventând și derulându-mi în cap toate scenele posibile cu Mark și Tally. Nu știu de ce nu m-am gândit niciodată să scriu scenarii de filme. Mă pricep foarte bine. Într-unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
privit în chip fermecător, în mica încăpere despărțită de atelier printr-un perete de scânduri acoperit cu un panou decorativ. Conștient că săvârșesc o faptă de nemernic, o posedai automat, trecând cu grabă și decență, peste puntea unui trup de moartă. - Rămâi, zise Hilda neliniștită, când o lăsai ca o zdreanță fără preț pe locul josniciei mele. Rămâi să-ți spun tot adevărul. Când Egon a înțeles că nu mă vrei, te-a împins în brațele mele numai ca să-l copleșească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
când, după câte-o raclă băițuită, în urma unui dric sărac, până ce neamurile își dau cu coatele, mirate de prezența mea în primele rânduri. Mă duc însă după dric cu fruntea în pământ și cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă, și că, după ce s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri se mai spune că picioarele moartei s-au umflat la „ris”; că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă, și că, după ce s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri se mai spune că picioarele moartei s-au umflat la „ris”; că i s-au mai rotunjit cu foarfeca pantofii decoltați, ca să poată fi încălțată, și ca să nu se creadă „dincolo” că fata umbla desculță pe lumea asta, între haimanalele înghesuite la pomană... Eu, Ferdinand Sinidis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
va izbuti odată să răzbească pe ecran sau pe scena teatrului. Eram poate singurul în pensiune, care îmi dădeam seama că fotografiile izbuteau numai fiindcă le lipsea culoarea verde a părului și cea verde pământie a chipului ei ca de moartă. Cu toate că urma conservatorul regulat, Nora nu se producea în sufrageria comună, unde se improvizau de obicei spectacole variate și de multe ori interesante. Ida Wüst, pe atunci actriță de periferie, fără angajament, își înspăimânta copilul, un băiețaș de șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și Îi promite lui Fink că va rezolva el lucrurile, se va ocupa de toate, să nu-și facă griji. Îl asigură că-l crede, evident, un scenarist neajutorat nu ar fi putut comite o asemenea crimă oribilă. Așa că ia moarta-n brațe și-o scoate din cameră lovind-o din greșeală cu capul de-o mobilă, c-un zgomot caracteristic. Scena asta mi-a plăcut. În scurt timp, vecinul săritor apare iar la ușa scriitorului și-i spune c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
piele atîrnînd, desprinse de pe brațe, torace și picioare, și fără globi oculari, se topiseră, uite, zice Georgescu, și ea are tot 25 de ani și tot un sindrom alergic, numai că ăsta-i Lyell, dermatita combustiformă, m-am uitat la moartă, m-am uitat la el și mi-a venit să-i pocnesc mutra cu toată forța, acolo, lîngă dermatita combustiformă, să-i rup lambouri de piele cu dinții, omul s-a dat un pas Înapoi, și am ieșit fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
despre asta. Doar că mă simt oribil pentru că ieri m-am purtat ca o idioată. Vreau să vadă că pot fi și responsabilă și matură, și că sunt o fată bună și toate cele. Pe cine vrei să păcălești? Ești moartă după el. —Julie, e mai grav decât crezi. Ieri am furat ceva din bibliotecă. —Ei, nu! Ai luat o bijuterie de familie? — Nu, o cutiuță de medicamente. Iâh, făcu Julie, ușor dezamăgită. Și ce mare scofală? Am scotocit în geanta-plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]