8,654 matches
-
sună tot timpul, i-am spus. Chiar mă suna. Hunter era plecat doar de douăzeci și patru de ore, dar mă sunase de pe JFK1 și de pe Charles de Gaulle 2 și chiar Îmi lăsase cu noaptea În cap un mesaj drăgălaș pe mobil cu „te iubesc-mi-e dor de tine“. N-aș fi putut dori un soț mai atent. Oricum vin la o cafea mai târziu, n-ai cum să mă Împiedici. Ne vedem la ora 6. Cu asta, puse receptorul jos. Ce făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de ea. Cum o văd, o să-i spun să te sune. Probabil că În acest moment stă singură singurică În casă și nu sună pe nimeni din cei care o caută. 5tc "5" Prieteni neserioșitc "Prieteni neserioși" În noaptea aceea, mobilul meu Începu să sune pe la Dumnezeu știe cât. Poate că era 3 dimineața, nu știu. Am răspuns somnoroasă, sperând să fie Hunter, de la Paris. Era Lauren. Avea vocea foarte agitată. —Doamne, tocmai a plecat, răsuflă ea zgomotos, cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îmi spunea că nu vrea să mă bag În așa ceva, aș fi renunțat la rolul de domnișoară de onoare. —Scumpo, pot să te sun eu mai târziu? Sunt Încă la masă, mi-a spus el când l-am sunat pe mobil. Auzeam În fundal zgomote vesele și câteva feluri de accent american și britanic. Părea că Hunter se distra din plin. Da, desigur. Mi-e dor de tine, iubitule, i-am răspuns, și am Închis telefonul. Pentru seara aceea nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Alixe Carter nu și-a făcut apariția la proba stabilită. Eram sigură că o auzisem pe Lauren confirmând data și ora - 2 după-amiază, luni, 20 septembrie. Dar Alixe nici nu a dat telefon, nici nu a trimis email, iar la mobilul ei intra direct mesageria vocală. Enervat, Thackeray și-a petrecut Întreaga zi desenând cu furie schițe Întunecate de rochii pentru premiile Oscar, pe care, să sperăm, nici o actriță nu va fi condamnată să le poarte vreodată. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zise, Într-o manieră familiară. Am luat o gură de ceai și am hotărât să nu mă deranjeze asta. Afacerile pe primul plan. Mai târziu În acea seară, eu și Hunter sorbeam ciocolată caldă la barul de la Bristol, când sună mobilul meu. Spre surprinderea mea, la telefon era Nina Chlore, toată numai scuze pentru ora târzie la care suna. Mi-a spus că dorea să poarte ceva făcut de Thack la premiera din ianuarie și că, și mai senzațional, tocmai auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am ieșit din minți de Îngrijorare, spuse Hunter. Nu-mi venea să cred că Hunter dăduse, În sfârșit, de mine. Prietenele mele juraseră să păstreze taina În legătură cu locul În care mă aflam, iar eu de-abia dacă Îmi mai deschisesem mobilul În ultimele câteva zile. Însă o părticică din mine se simțea, În secret, ușurată că soțul meu mă căutase. — Departe de tine! am țipat eu. Care naiba e problema, Sylvie? — Știi foarte bine care e problema! Sophia... — Despre ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Dacă așa era, nici nu prea puteam să-l condamn. —Vă simțiți bine? Întrebă Luccio. Da... nu... eu doar... Am scotocit În poșetă după telefon. Când, În cele din urmă, am dat de el l-am sunat pe Hunter pe mobil. Apelul a ajuns direct În mesageria vocală. I-am lăsat un mesaj frenetic În care-i spuneam cât de mult Îl iubesc și-l imploram să se Întoarcă la mine. După aceea am sunat la el la birou. Speram că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
analizez cu Marci sau cu Tinsley. Trecuseră două zile și tot nici un semn din partea lui Hunter. Până și la el la birou se produse o oarecare Îngrijorare. Ce i se Întâmplase? În ziua aceea, când o sunasem pe Lauren pe mobil, acesta era mort. Când am sunat acasă, mi-a intrat direct mesageria vocală. Ce a fost și mai ciudat a fost reacția lui Thack: pentru un puști a cărui afacere era În mare cumpănă, care se baza pe fotografierea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
duce o viață normală? Dacă da, vă rugăm să apelați următorul număr de telefon pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. Apoi urmează un număr de telefon cu un prefix ciudat, probabil un număr de mobil. — Crezi că poate să fie un subiect? zice Duncan, iar pagina e punctată cu scuipatul lui. Stau în redacția de știri locale și începe să-mi sune pagerul. Sunt medicii de pe ambulanță. La facultatea de jurnalism vor să te transforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la clubul de fitness, dar nici ei nu vor să discute. Sun la Treeline Dining Club, care apărea în anunțul anterior, dar nici ei nu vor să discute. În ambele anunțuri apare același număr de telefon. Cu prefixul ciudat, de mobil. Sun din nou, iar vocea bărbatului zice: „Biroul de avocatură Deemer, Duke și Diller“. Și închid. La facultatea de jurnalism te învață să începi cu faptul cel mai important. Piramida răsturnată, așa îi zice. Spui cine, ce, unde, când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dar am ajuns înapoi. Helen Hoover Boyle pune degetul pe intarsiile de argint aurit, pe curtenii persani acoperiți de patină, și zice: — Habar n-am despre ce vorbiți. I-a omorât pe Baker și Penny Stuart. I-a sunat pe mobil în cursul zilei dinaintea morții. Le-a citit amândurora descântecul. — Dumneavoastră credeți că i-am omorât pe nefericiții aceia doi cântându-le? zice. Astăzi poartă un costum galben, dar părul îi e tot roz și umflat. Are pantofi galbeni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din bloc. Ne-au luat-o înainte gândacii de bucătărie și pisicile tipului, zice, așa că mare lucru nu ne-a mai rămas de autopsiat. Nash zice că tipul pe care l-am văzut căzând aici azi-dimineață, tipul cu favoriți și mobil, l-a lăsat mască pe legist. Plus că după aia încă trei oameni au murit subit de-aici și până la ziar. — Și după aia au mai găsit unul în clădirea ziarului, zice. Mort în timp ce aștepta liftul. Zice că legistul crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
atenția clienților agenției imobiliare Helen Boyle „Ați cumpărat o casă bântuită? În acest caz“, zice anunțul, „vă rugăm să sunați la următorul număr de telefon pentru a vă constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. Urmează numărul de mobil al lui Stridie. Apoi zic: Helen, de ce-a trebuit să-i spui de chestiile astea? Helen se uită la anunțul din ziar. Îl strivește în noroi cu pantoful roz, zicând: — Din același motiv pentru care nu l-am omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
inimaginabile în care stau și așteaptă soția și copilul tău. Și îi zic te rog. Îi spun să-mi dea telefonul ei. Cenușiul încă se mai mișcă și se scurge în oglindă, și Helen își deschide geanta și-mi dă mobilul. Îi deschid clapa și formez 911. Și o voce de femeie zice: — Poliție, incendiu sau medicală? Și eu zic medicală. — Locația? întreabă vocea. Și-i dau adresa barului de pe Third Avenue în care mă întâlneam cu Nash, barul de lângă spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
negre, salate. Orele treceau și atmosfera de gașcă și alcoolul îi alungară gândurile lui Andreas. Înainte de a deschide o a treia sticlă de bere, se scuză și ieși să dea un telefon. Respiră niște aer curat și alese din agenda mobilului numărul femeii pe care o numea, în lipsa unui termen care să descrie mai corect relația, prietena lui. O chema Steffi, după cum indica displayul colorat al micului telefon finlandez, și răspunse destul de țâfnoasă. - Unde ești? întrebă Andreas. - Acasă, de ce? - Nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ce să nu fiu, nene? Dau acum un telefon și te zbor din poliție, bă! - Vă rog să mă urmați la secție, continuă el să mă ia de sus. - Imediat, stai numai să dau un telefon, i-am zis, scoțând mobilul din buzunar. N-avea baterie. - Să-mi bag pula-n el, am spus, aruncând aparatul înspre un coș de gunoi aflat la vreo opt metri distanță și, evident, nimerindu-l. Cum, domne, am continuat, nevenindu-mi să cred, chiar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Judecătorul făcu o pauză teatrală și numără în gând până la zece, mișcându-și în mod inconștient și buzele. Apoi continuă: - Omul, doamnelor și domnilor. Omul este Bestia. Privi în sală. Lumea își vedea de treabă, mânca sandvișuri, scria mesaje pe mobil, răsfoia ziare. Scurta lui cuvântare nu avusese nici un efect. - În fine, zise trist, iată verdictul. Publicul se liniști brusc și judecătorul se întrebă dacă n-ar fi putut repeta vorbăria dinainte, acum că le captase atenția. Dar se lăsă păgubaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
același film, adică ăla pe care l-au povestit astă seară. Îl vor face în fiecare an. Nu îl va vedea nimeni niciodată. - Da. - Uite, zise Luca scoțând ceva din buzunar. Nu m-am putut abține. Le-am furat un mobil de pe masă. - Am văzut, am zis. Este al meu. Mi l-a dat înapoi. - Eu am luat aparatul ăsta de fotografiat. E digital. - Bravo, m-a felicitat Luca. Ia vezi, sunt poze în el? Ne-am uitat. Erau. O fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nebun. - Poți să crezi ce vrei, am spus. Dar poți să întrebi pe cine vrei dintre fetele cu care am fost și îți va confirma spusele mele. - Sigur... - Vorbesc foarte serios. Poate că într-adevăr par nebun, dar... Am scos mobilul din buzunar. - Vrei să suni pe cineva? Pe Daniela Manole o știi, nu? Vrei s-o întrebi? - Ce s-o întreb? În ce stadiu al nebuniei te afli? Dacă mai poți fi vindecat? - Bine, am zis. Lasă. Am dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Vă închid tot! Aici transcriptul se încheie. Restul vi-l voi relata eu. Eu, Tocilescu. Ciocan încercase să părăsească studioul - ba poate chiar orașul și țara - în patru labe, dar nu ajunsese departe. În culise îl așteptam eu. Sunasem de pe mobil, nu aveam nici un fax, nici o chitanță, era o cacealma. Cum spuneam, Ciocan nu ajunse departe. L-am apucat de guler și l-am târât într-o debara. Am încuiat ușa și am scos la iveală o bâtă de baseball. - Nenorocitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o întâlni intenționat, reținând-o cu o conversație plăcută, în clipa în care eu ar trebui să fiu cel ce o întâlnește, din întâmplare. M-am lungit în detalii de ordin personal, dar asta nu înseamnă că, operând aceste eliminări, mobilul meu este în primul rând interesul meu individual imediat, când de fapt încerc să acționez în interesul întregului ansamblu (prin urmare, și al meu, dar indirect). Dacă, pentru început, am făcut să dispară toate serviciile publice ce se nimereau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a dus și domn’ Pârvulescu, săracu’... - S-a... - Da’, clipește cu înțeles și mustăcind, s-a ținut tare până la sfârșit... - A, și tu ești la curent cu toată tărășenia... - Da, m-a rugat doamna, văduva cu acte, să sun pe mobil imediat dac-o văd pe realizatoarea aia. Să n-o las să urce scările sau care cumva să intre-n Aulă, lângă domnu’ răposat. - Oho-ho, dar văd că-i organizare în toată regula! Își scoate o țigară și iese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă-mbăt, să cânt la acordeon, să mă piș din balcon, că n-au budă în toată căsoaia. Știu să cânt la acordeon... Și-s veseli oamenii... De pe un ziar pătat mă privește un candidat la președinție. - Da! zbiară-n mobil. Merge ca naiba, părinte! Exact așa. Să-ți silabisesc? Ce nu înțelegi, părinte? Vino să-ți încui șandramaua, că eu m-am dus... Ce? Nu vreau nici un ban, lasă-mă-n durerea mea! Roagă-te de banii ăia pentru robul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu crinolină și să dea fuga la etaj după o pușcă, numai că de-acum aproape tot dormitorul ei e-un zid de flăcări mirosind a Chanel No, prin care Evie trebuie să-și strecoare carul votiv. Toată lumea sună pe mobil la 911 după ajutor. Nimeni nu e destul de interesat încât să intre în cămara valetului ca să vadă ce se întâmplă. Oamenii nu vor să afle ce s-ar putea petrece acolo înăuntru. Ca să vezi, texanii par să se simtă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
detector de metale, căutând arme, cuțite, orice. Un alt paznic dă un telefon de la un birou a cărui tăblie e o lespede netedă de piatră albă. Alt paznic verifică geanta lui Lentil, dând la o parte bancnotele și negăsind decât mobilul. Ușile unui lift se deschid, și un alt paznic vă face semn să intrați. Lentil spune: — Faci doar ce fac și eu. Zice: Bani mai ușor de câștigat decât ăștia nu există. Să nu râdeți, dar la școală ați auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]