508 matches
-
847. Prima biserică a mănăstirii a fost construită în anul 1842 "cu cheltuiala" lui Ignatie Irodeanul, unul dintre călugări 848. Ulterior, mănăstirea Cocoș a primit o donație constând în 15 000 de galbeni, 500 de oi și 15 cai din partea mocanului Nicolae Hagi Ghiță Poenarul, originar din Poiana (Transilvania), care se călugărește aici849. Astfel, datorită acestuia "s-a construit biserica cea nouă în 1853"850. Pisania așezată deasupra intrării în biserică preciza că "această Sfântă și Dumnezeiască biserică s-a zidit
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
km S-E de orașul Hârșova, în apropierea sa trecând șoseaua Hârșova-Constanța. Localitatea cuprindea, pe lângă satul de reședință, satele: Capugi, Cartal Seleuș, Pantelimon, Erkesek, Muslu, Muslu-bei, Satiskioi și Terzikioi. Satul Șiriu era un sat românesc întemeiat în anul 1858 de către mocanii ardeleni veniți în Dobrogea. Satul Capugi, denumire provenită de la termenul turcesc însemnând portar, era așezat pe valea Capugi "într-o pozițiune frumoasă"1134. Acesta se afla la 3 km sud de satul Șiriu, fiind locuit "de multă vreme de tătari
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Satul Urumbei era locuit de români și turci, fiind așezat "în mijlocul unei regiuni pădurose"1162. Satul Făgărașul Nou era așezat la izvoarele pârâului Rosti, la 3 km S-V de satul Urumbei. Acesta "e un sat de curând fondat de mocani, care au case destul de bune, așezate pe o singură uliță"1163. Conform rezultatelor alegerilor comunale din anul 1880 au fost desemnați membrii ai consiliului comunal, domnii: Ion Niță, Marin Cocoru, Marin Gheorghe, Mustafa Alibei și Amet Suliman 1164. Alături de aceștia
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1856, favorizat de construcția căii ferate Constanța-Cernavodă, gara din Medgidia fiind inaugurată la 4 octombrie 1860, orașul a prosperat. De altfel, la doar câteva luni de la întemeiere avea aproximativ 15-20 000 de locuitori, o parte considerabilă a acestora fiind păstori mocani veniți din nordul Dunării 1393. În anul 1860 s-a construit moscheea Abdul-Medgid, una dintre cele mai frumoase din Dobrogea. În 1872 populația românească din Medgidia a construit biserica ortodoxă. Evoluția orașului a fost afectată grav de epidemia izbucnită în
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
În anul 1900 cele două școli aveau 2 învățători și 95 de elevi. Plasa Hârșova cuprindea 11 comune rurale și avea reședința în orașul Hârșova. Acesta era situat în apropierea Dunării și a locului de trecere "Vadul Oii" utilizat de către mocanii ardeleni ce veneau cu turmele la iernat în Dobrogea. Biserica ortodoxă din oraș avea hramul "Sf. Nicolae" și fusese construită în anul 1857. De asemenea, în localitate existau și două geamii. După 1878 la Hârșova au fost înființate o școală
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", București, 1984. Stanciu, Marin, CHIRIAC, Ana, Din tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului din Republica Socialistă România, București, 1988. Sturdza, Ștefan, Expunerea situațiunei plasei Sulina, judeciul Tulcea, Typografia Română, Tulcea, 1880. Șandru, D., Mocanii în Dobrogea, Institutul de Istorie Națională, București, 1946. Șeineanu, Romulus, Dobrogea, Gurile Dunării și Insula Șerpilor, Tipografia Ziarului "Universul", București, 1928. Theodosie, Petrescu, Rădulescu, Adrian, Mitropolia Tomisului, tradiție și actualitate, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța, 2004. Ursăcescu, Vasile, Monografia comunei Nalbant
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Evlya Celebi la Ion Ionescu de la Brad", în Analele Dobrogei, an VI, nr. 1, Constanța, 2003. Covaceff, Petre, "Portul Constanța. O sută de ani de la inaugurarea lucrărilor de construcții", în Analele Dobrogei, an II, nr. 1, Constanța, 1996. Culea, Apostol, "Mocanii în Dobrogea", în Tribuna, Arad, 1912. Damean, Sorin, " Recunoașterea independenței României între deziderat și finalitate (1877-1880)", în volumul Diplomație și diplomați români, vol. II, Focșani, 2002. Damean, Sorin, "Delimitarea frontierei de sud a Dobrogei (1878-1881)", în Analele Universității din Craiova
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Economică, an I, nr. 1/mai 1922, Institutul de Arte Grafice Constanța, Constanța, 1922. Georgescu, Ioan, "Coloniile germane din Dobrogea", în Analele Dobrogei, VII, Institutul de Arte Grafice "Glasul Bucovinei", Cernăuți, 1926. Ghelase, Ion, I., "Vechimea autohtonilor și a transhumanței mocanilor bârsani în Câmpia Română și Dobrogea", în Peuce, nr. 2, Constanța, 1971. Ghiață, Anca, "Contribuții noi privind unele aspecte ale societății românești din Dobrogea în secolele XV-XIX", în Analele Academiei. Memoriile Secțiunii Istorice, seria IV, tom I, Editura Academiei Republicii
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
românesc al Mării Negre", în Arhiva Dobrogei, serie nouă, an 6, nr. 1, Constanța, 2000. Maravela, Petre, "1878 Reinstalarea administrației românești în Dobrogea", în Marea Noastră, an XVIII, nr. 3(68)/aprilie-iunie 2008, Constanța, 2008. Mateescu, Tudor, "Știri noi despre prezența mocanilor în Dobrogea în timpul stăpânirii otomane", în Revista arhivelor, 48, vol. 33, nr. 3/iulie-septembrie 1971, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București, 1971. Micu. Ion, "Constantin Brătescu și cercetarea trecutului Dobrogei", în Pontica, 4, 1971. Mihăilescu, V., "Regiunea Techirghiolului", în Analele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
nr. 1, Constanța, 1999. Ursu, Nicolina, "Turco-tătarii dobrogeni în recensăminte și statistici românești (1878-1916)", în volumul Originea tătarilor. Locul și rolul lor în România și în lumea turcă, Editura Kriterion, București, 1994. Ursu, Nicolina, "Știri din presa vremii despre așezarea mocanilor în Dobrogea la sfârșitul secolului al XIX-lea", în Analele Dobrogei, serie nouă, an III, nr. 1/2000, Constanța, 2000. Vâlsan, George, ""Bulgarii" lui Boskovici", în Analele Dobrogei, an III, Constanța, 1922. Vâtcu, Dumitru, "Dobândirea și integrarea Dobrogei la România
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
despre populația românească a Dobrogei, p. 55. 69 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 232; Nicolae Iorga, Constatări istorice cu privire la viața agrară a românilor, București, 1908, p. 41. 70 ***, Istoria Românilor, vol. VII, tom I, p. 223. 71 D. Șandru, Mocanii în Dobrogea, Institutul de Istorie Națională, București, 1946, pp. 126, 130. 72 Mihai Ionescu-Dobrogeanu, op. cit, pp. 324-325. 73 Ibidem. 74 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, op. cit., p. 265. 75 Iosif Colcer, Viorel Măgureanu, File din istoria Dobrogei, Inspectoratul pentru Cultură
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Ibidem. 2695 Ibidem. 2696 S.A.N.I.C., Fond Ministerul de Interne. Divizia Administrativă, dosar nr. 963/1902, f. 17. 2697 Apud Stoica Lascu, op. cit., vol. I, doc. nr. 142, p. 296. 2698 Ibidem, p. 298. 2699 Ibidem. 2700 Ibidem. 2701 D. Șandru, Mocanii în Dobrogea, Institutul de Istorie Națională, București, 1946, pp. 169-170. 2702 Apud Stoica Lascu, op. cit., vol. I, doc. nr. 142, p. 298. 2703 Ibidem. 2704 Ibidem, p. 301. 2705 Ibidem, p. 302. 2706 Ibidem. 2707 Ibidem. 2708 Ibidem. 2709 Ibidem
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
mai numeros decât românii. Românii au colonizat teritoriul și l-au pus În valoare (până atunci, fusese un ținut de margine al Imperiului Otoman, cu totul neglijat). S-au așezat aici români din sudul Transilvaniei, agricultori și crescători de vite (mocani), aromâni din Peninsula Balcanică... Constanța abia dacă era puțin mai mult decât un sat. A devenit un oraș modern și unul dintre porturile Însemnate ale Europei. La 1930, structura populației Dobrogei era următoarea (socotind și Cadrilaterul, două județe luate de la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
, Gheorghe (14.ÎI.1891, Macin, j. Tulcea - 19.XII.1967, București), prozator. Este fiul Anitei și al lui Sandu Bănea, mocani stabiliți în Dobrogea. B. rămâne devreme orfan de tată. Urmează, din 1904, ca bursier, Liceul „N. Bălcescu” din Brăila, printre colegii lui numărându-se viitorul critic Perpessicius. După ce-și ia, în 1912, bacalaureatul, se înscrie la Facultatea de Litere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
pe vremea aceea, era concentrat ca ofițer la un regiment de artilerie cu garnizoana în apropierea Clujului. A venit să mă vadă. Parcă niciodată de când l-am cunoscut, n-am observat mai bine îmbinarea perfectă dintre figura lui masivă de mocan din Poiana Sibiului cu aceea a luptătorului și a legionarului. De douăzeci de ani a stat mereu în fața furtunii și nu l a putut dezrădăcina nici o opintire de vânt Prigoana cu pierderea Căpitanului și apoi cu viața ei de lagăr
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de Onești. Încă de la sfârșitul secolului al XV-lea, localitatea apare în acte ca divizată, în Urecheștii de Jos și Urecheștii de Sus, acestea fiind numite în secolul al XVIII-lea Giosănii și Susenii ( Susianii ), iar în veacul următor Urecheștii Mocani și Urecheștii Țărani. Alte forme existente în documentele vremii (între 1472 și 1907) sunt următoarele: Giosenii, Gioseni, Poenile Urecheștilor, Urecheana, Urechenii, Urechește, Urecheștii de Gios, Uricheștii de Jos, Uricheștii de Sus, Uricheții de Jos, Urichienii, Urikesty (germană). Pentru întâia oară
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Lunca, Oușoru, Plopu, Răchitiș, Runcu, Șanțu, Valea Rea, Albele, Bahna, Boiștea, Făgetul, Livada, Păltiniș, Sărata, Valea Arinilor ș.a.; II. Sociale: Costești, Mărcești, Motocești, Negoiești, Stănești, Vrânceni, Pralea, Bogdana, Cotul lui Briceag ș.a.; III. Istorice: Fata Moartă, Mănăstirea Cașin, Siliștea, Drumul Mocanilor, Căiuți, Straja etc.; IV. Psihologice: Calea Bătrână, Dezrobiți, Mânioasa etc. În ceea ce privește “comportamentul” lingvistic al toponimiei din această zonă, de hotar între Transilvania și Moldova, e necesar să facem două precizări: 1. în privința pronunției, încă există deosebiri între generația vârstnică, la
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Petru Caraman, Substratul mitologic al sărbătorilor de iarnă la români și slavi, Iași, 1931; Traian Gherman, Tovărășiile de Crăciun ale feciorilor români din Ardeal, AAF, 1939; Elisabeta Nanu, Un manuscris cu Irozi al lui Picu Pătruț, AAF, 1942; Tatiana Gălușcă, Mocanii, un joc al românilor din Dobrogea, AAF, 1945; Gh. Vrabie, Există „Mocanii - un joc dramatic popular”?, CFL, 1947; Vasile Adăscăliței, Aspecte din dramaturgia populară. Teatrul popular de haiduci, SCIA, 1956, 1-2; Gh. Vrabie, Teatrul popular românesc, RITL, 1957, 3-4; Letiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
Iași, 1931; Traian Gherman, Tovărășiile de Crăciun ale feciorilor români din Ardeal, AAF, 1939; Elisabeta Nanu, Un manuscris cu Irozi al lui Picu Pătruț, AAF, 1942; Tatiana Gălușcă, Mocanii, un joc al românilor din Dobrogea, AAF, 1945; Gh. Vrabie, Există „Mocanii - un joc dramatic popular”?, CFL, 1947; Vasile Adăscăliței, Aspecte din dramaturgia populară. Teatrul popular de haiduci, SCIA, 1956, 1-2; Gh. Vrabie, Teatrul popular românesc, RITL, 1957, 3-4; Letiția Gâtză, Mihai Florea, Manifestări de dramă populară în câteva regiuni ale țării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
lor, precum G. Țițeica și D. Pom pei, matematicieni cu renume peste hotare, sau filozoful și psihologul C. Rădulescu-Motru, geograful S. Mehedinți și alții, toți oameni prea bine crescuți și prea timizi de felul lor ca să reziste stăruințelor plecate ale mocanului viclean, venit de peste șapte sate și priceput să tundă biata oaie, ca și pe cărtu rarii cei lesne crezători și ușor de dus cu bățul, bâr-bâr! Principiile Caselor Naționale erau formulate, scurt și cuprin zător, În fruntea revistei Răsăritul și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
rosturi noi politice sub regimul ocupației din 1918, cum a fost posibil ca un asemenea om să fie totuși reprimit În partid și onorat cu situații, atunci când roata istoriei s-a Întors În favoarea politicii liberale? Mi-a răspuns Vasile Sasu, mocan de-al nostru, cam Îngălat, simplu, dar cumsecade: — Păi ăștia au fost Brătienii: Îngăduitori și iertători cu lin gușitorii, necruțători cu cei dârji și de caracter, ținuți totdea una deoparte. Așa și cu M.B. și cu atâția alții, precum Tancred
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
marelui Densușianu, dar asta nu avea nici o importanță în ochii regimului. Mai era și un inginer evreu, fosta mână dreaptă a lui Auschnit. Max Auschnit făcuse avere imediat după Primul Război Mondial, când cumpărase o făbricuță de la o familie de mocani români, mic burghezi. Familia Coltofeanu era o familie de comercianți tradiționali, care făceau import de metale, cu precădere din Anglia. Aveau o făbricuță, numită „Ciclop“, unde făceau unelte simple - sape, greble, târnăcoape etc. După Primul Război Mondial, când economia s-
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
baladei, ea fiind, precum Fulga sau Mama câinilor în colindele de cioban, toată nădejdea eroului. Apariția suitei provoacă admirație instanței narative și, prin ea, întreaga comunitate percepe natura excepțională: „Un voinic călare,/ Voinic iortoman;/ Pi-un cal dobrogean,/ Ficior de mocan./ Cu șoimii pe mână,/ De m-e de minună,/ Cu ogarii-n pază,/ De m-e de mirază,/ Cu Vidranainte,/ Ca un om cuminte” (AlexandrovățTimocul sârbesc). Cel mai important însoțitor este, desigur, calul, „izomorf cu bezna și iadul”, care adaugă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
categoria de „târg boieresc” (aparținea vornicului Șerban Nigel). Aici trăiau: 313 liuzi, între care 32 birnici, 28 negustori „hrisovoliți”, 52 sârbi „hrisoviți”, 50 „străini hrisoviți după hrisov”, dați pentru „trebuința târgului” de domnitorul Scarlat Callimachi (august-octombrie 1806, 1807-1810, 1812-1819), 32 „mocani bejenari” (români din Transnistria) ai vornicului Șerban Nigel, scutiți cu carte de la Vistierie ș.a. De la începutul secolului al XIX-lea, informațiile de natură demografică sunt mai numeroase și mai consistente. Referitor la populația rurală, în februarie-martie 1800, se știe că
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
țărani, care adesea au fost pe punctul de a se transforma în conflicte; astfel, s-a înregistrat conflictul dintre unii proprietari și arendași din orașul Huși (V. Constantinescu, Nicu Juvara, Ion Filip, M. Melikon, M. Abramovici) și locuitorii din cartierul Mocani, „toți lipsiți de pământul necesar pentru hrană”. Tabelul de mai jos prezintă situația arenzilor cu un an înaintea răscoalei țăranilor din 1907 în județul Fălciu. Într-un raport din 10 februarie 1906, inspectorul comunal Andrian consemna circulația unei idei socialiste
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]