573 matches
-
neîncepute. Probabil erau schimbate și dacă erau aprinse măcar o dată. Deasupra mesei stătea atârnată o oglindă uriașă, sculptată și lustruită cu migală. Din centrul holului începea o scară cu o balustradă minuțios lucrată, cu treptele îmbrăcate în bucăți mari de mochetă neagră. Marginile treptelor erau vopsite în alb. Holul avea trei uși. Două erau închise. A treia, pe jumătate deschisă, dădea spre altă scară, aceasta mergând la subsol. La baza scărilor era un stativ din lemn vechi, care susținea o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Papucii ei nu scoteau nici un zgomot pe gresia din hol. Am urmat-o și am ajuns în living. întinzându-se de-a lungul casei, cu ferestre arcuite în fiecare capăt, era mobilat ca și holul cu o remarcabilă opulență represivă: mocheta albă ca laptele și groasă ca o cremă, mese de mahon netezite până la strălucire, o mulțime de canapele și fotolii din brocart, aranjate cu gust, așezate pe picioare curbate aurii. Perdele din catifea atârnau în mănunchiuri grele la fiecare fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
De ce nu te duci să le spui? Nu știu, am recunoscut. Dar am făcut și eu prostii la vremea mea. Asta nu mă face un criminal fără inimă. Dintr-odată m-am simțit oribil de rușinată. îmi răsuceam piciorul pe mochetă ca un băiețandru prins de prietenii lui făcând un lucru bun. Am ridicat din umeri. —Să zicem că nu-mi place ideea să torn pe cineva, și acum o s-o lăsăm baltă, bine? Am plecat înainte să apuce să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care își pierduse calmul obișnuit. Și dacă mă duc direct la Cifford Hammond și îi spun ce faci pe la spatele lui? Nu a ținut. A făcut un gest din mână ca și cum elimina orice obiecție. Scrumul de țigară a căzut pe mochetă. Nici măcar nu a observat. Dar adu-ți aminte, Laura Archer, poți fi în pericol dacă te bagi prea mult în povestea asta. Uite ce s-a întâmplat deja cu doi oameni. A dat din cap. Era definitiv. Nu avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de mic copil, și era unul din puținele lucruri pe care Mama Mare nu le modificase. În rest, poate din plictiseală, reorganiza periodic spațiul de locuit, adăugându-i an de an noi jaluzele, sau un tapet nou, sau o nouă mochetă. Intrând în vestibul, m-am descălțat, așa cum cereau insistent regulile casei. Eram sigur că Mama Mare ar fi remarcat orice urmă de praf pe gresia imaculată. Pe pereți agățase o serie nouă de fotografii, reprezentând nuduri de femei foarte slabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să-mi suscite interesul. Un text de neînțeles pe masa de răchită, afară, fotografiile unor nuduri schiloade, două linguri murdare de sarmale, alt text de neînțeles în scrin; trebuia cu siguranță să merg mai departe. M-am așezat turcește pe mochetă și am scos toate foile din țiplă, după care le-am pus în ordine. Din titlu n-am înțeles nimic: „Definirea subansamblului Gemini / Gemini. Surse de macrodezvoltare. Fluxuri și generări rapide.” După adresa din antet, era vorba de un document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un mirosuri subțire, de parfum de femeie și de ceva neprecizat, oricum nu mai întâlnisem în casa bunică-mii o astfel de combinație; am înghețat. După două minute am început să văd mai bine. Pe podeaua acoperită cu gresie și mochetă era o măsuță joasă plină de reviste și hârtii, o canapea în stare bună, un televizor pe un soclu transparent, un birou cu un computer. Pe covor era o cutie goală de pizza. Am simțit o lamă rece în stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să aduci trusa! Bateria e inclusă în trusă! Adu trusa! Am intrat iar în laborator, am cules trusa și am adus-o. Y a conectat padelele la sursa de curent, le-a încărcat și a depus-o pe Z pe mochetă. Din cauza tremurului poalele halatului i se ridicaseră și i se vedea sexul. Împungea aerul cu picioarele și rășchirase degetele, iar mâinile i se contractaseră. Y s-a poziționat în dreptul capului ei, i-a atins cu padelele scalpul și a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
casei și pot spune cu mâna pe inimă că mi-am ascuțit simțurile. Nu mai împart îngrijirea apartamentului cu cineva, deci trebuie să ochesc singur pânzele de păianjen, să identific anomaliile sonore în funcționarea țevilor sau robinetelor, să controlez dacă mocheta nu necesită curățare și să estimez dintr-o privire nivelul prafului depus pe televizor. Așa se face că, după ce mi-am antrenat văzul și auzul timp de câteva săptămâni, am fost trezit din somn într-o sâmbătă dimineață de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să beau vinul cu primul suflet care mi-ar fi ieșit în cale, ca să nu mor de tristețe. Dar holul era pustiu. Nici miros de mâncare de la bucătărie, nici măcar miros de cafea nu venea de nicăieri, doar nelipsitul miros de mochetă stătută al holului. la care ușă să bat ? Mi-am amintit atunci de Dana, românca. Știam sigur că ea nu plecase acasă. De obicei nu îi căutam compania, pentru că era prea amară și prezența ei înnegurată mă stânjenea. Dar acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dar norii trec foarte repede și iar se face răcoare. E plin de tineri. Stau pe jos prin Hotelul Thermal (care seamănă cu unul dintre hotelurile comuniste de la Călimănești-Căciulata, dar are tot ce-i trebuie), mănâncă pate cu roșii pe mocheta din hol. Nu ies de la filme, nu dau SMS-uri în timpul proiecțiilor, nu vorbesc. Așa cum Sibiul e înrudit cu orașul Carabobo din Venezuela (fain, nu?!), Karlovy Vary e înrudit, mai firesc, cu Baden-Baden. Te mai miri? Te simți aici ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ușă, a răspuns Beulah. M-a condus la scări și mi-a arătat În sus. Asta a fost tot. Am urcat la etaj. Până atunci nu mai fusesem la etaj În casa Obiectului. Era mai dezordine decât la noi și mochetele erau ponosite. Tavanul nu mai fusese zugrăvit de ani de zile. Dar mobila era impresionant de veche, masivă, și emitea semnale de permanență și judecată așezată. Am Încercat În trei camere până am găsit-o pe a Obiectului. Jaluzelele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tavanul nu mai fusese zugrăvit de ani de zile. Dar mobila era impresionant de veche, masivă, și emitea semnale de permanență și judecată așezată. Am Încercat În trei camere până am găsit-o pe a Obiectului. Jaluzelele erau trase. Pe mocheta aspră erau Împrăștiate haine peste tot și a trebuit să fac slalom printre ele ca să ajung la pat. Dar iat-o dormind Într-un tricou Lester Lanin. Am strigat-o. Am scuturat-o. În cele din urmă s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
placă, ne asigură Milton. E destul de dichisit, din câte-mi amintesc. Nu era. Am ajuns acolo cu un taxi din aeroportul La Guardia și am găsit hotelul Lochmoor decăzut din gloria sa trecută. Recepționerul și casierul lucrau după geamuri antiglonț. Mocheta vieneză era umedă sub caloriferele care picurau, iar oglinzile fuseseră scoase, lăsând În urmă dreptunghiuri fantomatice de ghips și șuruburi decorative. Liftul era antebelic, cu gratii aurite și Încovoiate, ca o colivie. Pe vremuri existase un liftier; acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai disperată decât privitul În oglindă. Am deschis ușa și am pășit Înapoi În cameră. ― Urăsc hotelul ăsta, am spus. E oribil. ― Nu-i prea drăguț, mă aprobă Tessie. ― Era mai plăcut, spuse Milton. Nu pricep ce s-a Întâmplat. ― Mocheta pute. ― Hai să deschidem un geam. ― Poate că n-o să fim nevoiți să stăm așa de mult, spuse Tessie, optimistă și obosită. Seara ne-am aventurat pe străzi, căutând un loc unde să mâncăm, apoi ne-am Întors În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tata? Ce aveau de gând să-mi facă? Sunetele străzii ajungeau până sus În cameră, ciudat de clare, reverberând din clădirea de piatră de vizavi. Ascultam sirenele poliției, claxoanele furioase. Perna mea era subțire. Mirosea a fumător. Dincolo de fâșia de mochetă, mama mea deja dormea. Înainte de conceperea mea, se Învoise să ia parte la planul bizar al tatălui meu, acela de a-mi determina sexul. Făcuse asta ca să nu mai fie singură, ca să aibă o prietenă În casă. Iar eu fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la bărbați trebuia să fiu. Nimeni nu scotea o vorbă. Nimeni nu avea nimic de obiectat față de prezența mea. Așa că Îmi căutam o cabină cât de cât curată. Trebuia să mă așez ca să urinez. Și acum mai trebuie. Noaptea, pe mochetele jegoase din camerele de motel, făceam exerciții fizice: flotări și abdomene. Îmbrăcat numai cu boxerii cei noi, Îmi examinam corpul În oglindă. Nu de mult mă frământasem din cauză că nu mă dezvoltam. Acum grija asta dispăruse. Nu mai trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
divergente. Deasupra creaturile aerului; dedesubt cele ale apei. O singură planetă, conținând două lumi. Clienții erau ființele marine; Zora, Carmen și cu mine rămâneam, În esență, ființe ale aerului. În costumul ei de sirenă, Zora stătea pe fâșia udă de mochetă de afară, așteptând să intre În scenă după mine. Câteodată Îmi Întindea o țigară cu marijuana, ca să trag din ea În timp ce mă țineam de marginea piscinei. După ce se scurgeau cele zece minute ale mele, mă cățăram pe mochetă și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
udă de mochetă de afară, așteptând să intre În scenă după mine. Câteodată Îmi Întindea o țigară cu marijuana, ca să trag din ea În timp ce mă țineam de marginea piscinei. După ce se scurgeau cele zece minute ale mele, mă cățăram pe mochetă și mă ștergeam. Bob Presto anunța În difuzoare: ― Să auzim aplauzele pentru Hermaphroditus, doamnelor și domnilor! Numai aici, În Grădina Caratârtiței, unde ne facem toate poftele sexuale! Vă spun, prieteni, noi aducem strălucirea În viețile voastre, noi vă conectăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scria EINTRACHT FRANKFURT. Fotbaliștii, uimitor de tineri (și mi-am amintit de un vers din J.R. Colombo: "e rău când polițiștii încep să ți se pară tineri"), cu niște mutre de țărănuși pletoși dar înțoliți orbitor, umblau de colo-colo pe mocheta hotelului și a culoarelor (aproape că și a aleilor) din Monrepos. Pur și simplu, m-am dus la unul dintre ei, care mi s-a părut mai atacant central, și i-am cerut un autograf pe spatele vederii. A semnat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tăcute în troleibuz, cu lacrimile curgîndu-mi din ochi direct pe canadiană, iar acasă, în fața mamei, am făcut o adevărată criză isterică. M-am aruncat pe jos în hol și-am plâns ca un copil, cu gesturi de furie disperată, cu mocheta adunată în jurul meu. Mama a încercat să mă potolească, blestemînd-o pe "ticăloasa de Gina, care i-a adus băiatul în halul ăsta..." Abia după vreo jumătate de oră am fost în stare să stau liniștit pe scaun, dar nu puteam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fix pe plaja din Tmș, Loga 28, ap 1, cu un halogen de 300 W și încă opt becuri de câte 60 deasupra capului, cu toate geamurile deschise și cu burta pe zeci de foi imprimate. Lățiți lângă mine pe mochetă, în maiou și pantaloni scurți, leoarcă la 38 de grade Ăîn cameră), citeau și corectau în draci șpalturi Xavier și Cécile. Ce căutau cei doi savanți din Paris în miezul verii la Timișoara ține oarecum de nebunie și de secretul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
energia și istețimea ei, cum s-au ales fotografiile și gravurile, cum s-a paginat ditai cartea, cum s-au adunat banii pentru lucrare, ar merita cândva povestit. Până atunci nu pot să uit cum am stat nopțile întinși pe mochetă, doborâți de oboseală și căldură, dar mulțumiți, și-am pritocit cele 400 de pagini din Le Banat: un Eldorado aux confins, în timp ce la Gărâna cânta dumnezeiește Garbarek, iar Rolling Stones se dezlănțuiau ca niște diavoli pe stadion. VOI N-AȚI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
final. — Nu. A plecat, pur și simplu. — Mi se pare o reacție cam exagerată, ție nu ? Vreau să spun, el ți-a dezvăluit public absolut toate secretele. Iar tu nu ai vorbit decît despre... — Nu Înțelegi. Rămîn cu ochii la mocheta maronie uzată. Lucrul de care mi-a vorbit nu e deloc ceva lipsit de importanță. E ceva extrem de prețios pentru el. Și a venit pînă aici ca să-mi spună despre lucrul ăsta. Să-mi arate că are Încredere În mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
seri? Vrea să spună că două seri după aceea Încep vizitele, eu tocmai mă duc să mă culc și mă simt izbit În față de șocuri fluidice, domnia voastră știe că sunt emanațiuni ușor de recunoscut”. „Poate ți-ai frecat tălpile de mochetă”. „Da, sigur. Și atunci de ce zburau bibelourile, unul dintre alambicurile mele mă lovește În cap, cade pe jos Bafometul meu de ghips, care era o amintire de la mon pauvre père, și pe perete apar niște scrisuri cu roșu, niște măscări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]