571 matches
-
sperînd să-i mai dezmorțească de frig. — Trebuie să fii de acord că toată știința asta se bate cap în cap cu morala creștină, zice Dendé, ciulindu-și urechile atent la pocniturile ce se aud sub focul care încă arde mocnit înainte să răbufnească. Nu și dacă admiți că Raiul și Iadul fac parte din aceeași materie intergalactică, a cărei existență a fost de curînd demonstrată, se gîndește Tîrnăcop. Mi-e cald, transpir, zice Roja, cu ochii tot mai bulbucați în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lovit? Liniștește-te, Măriucă! Vino-ți în fire! Am să-ți povestesc totul mai târziu. Acum trebuie să-l ducem acasă... Drumul a fost nespus de greu. La fiecare zdruncinătură, Costăchel gemea sfâșietor... Măriuca îi sprijinea capul pe brațe... Plângea mocnit... Acasă, a pregătit cele trebuincioase unui pansament, iar Petrache a făcut-o pe sanitarul... După mult timp, un tremur abia perceptibil al pleoapelor lui Costăchel au făcut-o pe Măriuca să tresară. Uite, încearcă să deschidă ochii. Peste câteva clipe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să-ți iei ceva de mâncare și schimburi! - a poruncit căpitanul, fără să privească la Măriuca și la băiat, care plângeau în hohote. În timp ce Costăchel se îmbrăca, Măriuca se chinuia să pregătească cele cerute de securist, tânguindu-se cu voce mocnită: „Doamne Dumnezeule! Ce ai cu noi? De ce abați asupra noastră toate nenorocirile? Cu ce ți-am greșit, Doamne?” Când totul a fost gata, Costăchel s-a apropiat de Măriuca și a îmbrățișat-o. Privirea lui purta toată durerea din lume
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Îi cunoștea. Absența sa mi-a reorientat atenția spre cele două vedete care ne onorau, Lucian Pintilie și Adrian Păunescu, și, mai ales, spre tânărul Însoțitor al acestuia din urmă, poet frumușel și tăcut, În care nu aveam cum bănui mocnitele frustrări fără leac ale unui viitor disident vanitos și irascibil. În anii următori, m-am Întâlnit adesea cu Radu Petrescu. Ne-am plimbat Împreună, ne-am oferit și am discutat cărți, ne-am scris. Vorbeam, nu o dată, și despre presa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
dezagregare. Capitala arată groaznic, țigănia, murdăria, mizeria (materială și mai ales morală) sunt indescriptibile. Opoziția e slabă și dezbinată. Chiar Alianța Civică, În care mulți (intelectuali, desigur) și-au pus oarecari speranțe, pare și ea ezitantă și cu conflicte interne mocnite, chiar la nivel de personalități de vârf (Nicolae Manolescu - Ana Blandiana). Uniunea Scriitorilor e În pragul falimentului, editurile - ce să mai spun! Hârtia e așa de scumpă, Încât cartea devine un lux de care cei mai mulți sunt siliți să se dispenseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ale acomodării cu inconfortul confortului american (interdicția de a fuma, dificultățile de funcționare a telefoanelor și computerelor europene), pricepusem și riscanta sa urgență În a se aventura În vertiginoase curse automobilistice În Împrejurimile total necunoscute ale colegiului, ca și exasperările mocnite ale intrării Într-o nouă zi. Da, fusesem plăcut surprins când Zé confirmase că prezența mea Îl calmează pe oaspete și Îi redă energia de a funcționa firesc. Reciprocitatea simpatiei devenise evidentă, așa că am repetat, abia atunci, În mica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
amprenta și el, orgoliosul Mihai Cantacuzinul, degeaba se străduia. Venise aici ca să întărească pentru Șerban Vodă o rețea de oameni care, răspândind cărțile de liturghie ce se tipăreau la București, Snagov și Râmnic, să afle cât de fierbinte este clocotul mocnit al nemulțumirilor celor stăpâniți de otomani. Acum, în fața icoanei, nu-și putea spune rugăciunea. Mai veche de cinci sute de ani, alb-aurie ca cerul unei dimineți de vară, icoana îi povestea despre neputința lui. Sus, într-un colț, ceata îngerilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
subțire începe să fumege. Perdeaua incandescentă a flăcărilor se umflă, îl împresoară ca o copcă lacomă. Respiră cu greutate, nu mai are aer, simte ceva ca o funie groasă care-i cuprinde traheea, gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor îi joacă cercuri colorate. Căldura infernală aproape că-i arde retina. Strânge atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din odaie stăruiau poate încă ecoul glasului ei și imaginea figurii ei râzătoare, simțurile mele obtuze nu le puteau culege și trimite sufletului. Am tras unul după altul două saltare ale scrinului, în care nu mai era nimic decât tristețea mocnită a saltarelor goale, apoi pe al treilea, din care s-a răspândit, ca o adiere din trecut, același parfum al ei, și apoi pe cel din urmă, unde am găsit un degetar stricat și o bucățică de dantelă albă. Am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
alb-pământie și, ca și atunci, un fel de zumzet în jurul lui, ca și cum un roi de maimuțe nevăzute i-ar fi scormonit întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și ochii, care aruncau din când în când scântei, îl trădau oarecum. Era clar că era ceea ce psihiatrii ar numi bolnav mental. Privindu-l, mi se părea că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
atinge și unde nimic nu străbate, ca și cum deodată m-aș fi întors în urmă cu zece ani, în același punct mort al vieții de dinainte de a descoperi poezia. Nu simțeam nici durere, nici bucurie, ci doar un fel de disperare mocnită, care îmi țiuia în urechi ca sunetul de „uuu“ al vidului. Ceea ce mă uimise peste măsură era metamorfoza uluitoare a lui Jean-Claude. Nu îl bănuisem niciodată capabil de o asemenea ieșire, pe care el o considera probabil perfect îndreptățită, ca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
caselor vechi și schelele construcțiilor muncitorești ale epocii de aur profilate pe cer ! Era de fapt ceva foarte familiar în aceste barăci construite de guvernul canadian pentru inuiți : drama dezrădăcinării, care vorbește aceeași limbă peste tot - confuzie, tristețe și disperare mocnită. Nu bănuisem nici o clipă atunci când văzusem pozele lui manu de la Serbările Zăpezii că o să mă reîntâlnesc aici cu vechile răni ale copilăriei. Pe de altă parte, dacă aș fi continuat cu grupul, ar fi fost exclusiv pentru a-mi completa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zona pe rînd, cîte un bloc odată și, după ce primeau plicul de la poștă, tot mai multe ferestre erau acoperite de panouri de placaj, la uși opreau camioane de la firme de transporturi și tot mai multe clădiri erau incendiate, ruinele fumegau mocnit și gunoaiele arse pîlpîiau pe terenurile părăsite. Pe clădirile cu ferestre acoperite erau puse tăblițe galbene, pe care scria : PĂSTRAȚI DISTANȚA, PROPRIETATEA PRIMĂRIEI BOSTON, CONTRAVENIENȚII VOR SUFERI RIGORILE LEGII. În partea de vest a pieței lipseau clădiri Întregi, se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
aceasta? Ce fel de oameni se aflau acolo în clădirea care ardea? Ce nivel de tehnologie? ...Evident, nu putea afla imediat. Gosseyn avu acest gând conștient, care cerea amânare. Și văzu că băiatul se vârâse aplecat pe sub copacul care ardea mocnit și umbla încolo și încoace de-a lungul marginii aflată sub el, și-și arunca când și când ochii peste margine. Brusc Enin îl strigă e - Cred că am putea coborî mai bine pe-aici. Arătă spre panta înzăpezită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a crede că totul, își zicea el, se terminase, în sfârșit, că pusese capăt unei dureri ce-l măcina de atâta timp. Se ridică din fotoliul așezat în fața șemineului, se duse și închise geamul, privi din nou focul care ardea mocnit și se întrebă: ce-o fi fost flăcăruia aceea albastră? Nu cumva...? Trase capacul de la beci, coborî cele câteva trepte și luă de pe o poliță un bidonaș. Erau mai multe, unul lângă altul, pline cu țuica rămasă din budana babei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
durerile mistuite-n memorie, printr un fir narativ curgător, înspre răbdarea cititorului. Durerea fizică se uită repede, dar durerea sufletească și umilința nu se pot uita niciodată. Acel sistem de reguli inumane impuse, a adunat în mine ura și revolta mocnită, gândindu-mă cu naivitate la sintagma „Totul se plătește”. Dar nu toți au plătit pe planeta Pământ, iar din preasfintele ceruri, notele de plată ajung după anilumină. Am regretul sincer că nu posed acea Noblețe de tâlhar zămislită din Pământul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Dinspre sălcii, câteva bivolițe și vaci înaintau până la pântece în apă, supravegheate de un copil gol, cu abdomenul prea umflat. Un muget răsună prelung din depărtare, și din băltoacă îi răspunse, cu tonuri scurte de flaut, broaștele. Era o apă mocnită, smârcoasă, cum apare uneori în visele grele în care adormitul se cufundă mereu în nămoluri universale și nu scapă de ele decât zburând pe deasupra. Un om venea de undeva, de-a lungul bălții, cu o coasă pe umăr. Umbros, deșirat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de recunoștință, în pelerinajul care dă duh tuturor statuilor imobile. Cum devii nebun? Pusă astfel, întrebarea conține elementul de tranziție din devenire, cel mai greu de surprins. Ea presupune că nu ai fost tot timpul nebun și că nebunia începe mocnit, la un moment dat. Deci întrebarea conține două aspecte pe care le considerăm despărțite, întrucât trecerea de la unul la celălalt este imperceptibilă: primul aspect afirmă că înainte de a deveni nebun nu ai fost nebun; al doilea implică faptul că, la
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pe seama sufragetelor... Neurastenia, desigur, face ca numai închipuindu-și un lucru să-l și simtă real în fiecare fibră a trupului său, slăbit și irascibil. Altminteri cum să-și explice asemenea ieșire în care deodată iar a țâșnit furia lui mocnită, în ciuda hotărârii temperate de mai înainte ? — Nu m-aș mira deloc, draga mea, să te văd într-o zi și sufragetă... Pentru că societățile tale îți ocupă prea mult timp de la o vreme... Dar nu au trecut, iată, nici cinci minute
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îl cuprinde în întregime și-l scutură violent. Din interiorul unui Mercedes alb, doi ochi mari, albaștri, vii poate singura impresie de viață într-un anotimp cenușiu ce împresurase totul îl învăluie în apa lor calmă. Un calm de durere mocnită... Amintirea acestei impresii devine tot mai vie, pe măsură ce dinții lui mușcă puternic dosul pumnului încleștat, repezit spre gură, parcă să înăbușe o nouă exclamație. Era sigur că a uitat-o definitiv, că rana s-a vindecat. Dar imediat ce a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
tei nu beau nici cînd mă întîlnesc cu cineva care-mi propune relația de buni amici. Întinde mîna și atinge ușor obrazul femeii cu vîrful degetelor. Dincolo de ochelari, ochii ei stau calmi, cu unda privirii liniștită, plină de o tristețe mocnită. Palma lui Mihai i cuprinde obrazul ca într-un cuib: Ești frumoasă, Liliana!... Știu! izbucnește el imediat în rîs. Nu, nu trebuie!" Femeia aprobă, clătinînd capul îndelung. Apoi se ridică, trece pe lîngă fotoliul în care stă Mihai și zăbovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de-a căror sabie tăioasă se temea însă ca și de sabia de foc a heruvimului. La început dispus a se împăca, se zădări mai târziu, prin nesocotința trufașă a latinilor, și întoarse foaia, devenind dușman în faptă, după ce stătuse mocnit atâta vreme într-ascuns, căutând un moment favorabil pentru a izbucni în fățise fapte de silnicie. Cauza dezbinării a fost următoarea întîmplare. Cauza cea mai apropiată a mâniei sale asupra latinilor. Abia se văzuse Ioannițiu recunoscut în toată forma în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu iscusință prin tot palatul, Îl aștepta de aseară. O deschise, o mirosi, gustă, whisky-ul Îl arse pînă În rărunchi și Îndată parcă Începu să i se răspîndească prin tot corpul. Încălzindu-i picioarele. Mai bău o Înghițitură, foc mocnit și deodată simți că prindea noi puteri și picioarele-i sînt mai sprintene, acum căldura se urca la stomac, prindea iar putere. O furie care-o să-l țină... Bobby se Întoarse În dormitorul lui cu sticla. Și toate tavanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mă va lăsa să plec, că nu mă va lăsa să plec. Nu-mi amintesc decît că m-am desprins În acel miraj de lumină și frig, că o pace stranie m-a Învăluit, făcînd să dispară durerea și focul mocnit din măruntaie. M-am văzut pe mine Însumi umblînd pe străzile acelei Barcelone vrăjite, de mînă cu Bea, În pragul bătrîneții. I-am văzut pe tata și pe Nuria Monfort aducînd trandafiri albi la mormîntul meu. L-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
toți la o parte, fac ce vreau! Să nu încercați să mă împiedicați! Ferdâșcenko, ațâță focul! — Nastasia Filippovna, nu mă ascultă mâinile! îi răspunse stupefiat Ferdâșcenko. — E-eh! strigă Nastasia Filippovna, înșfăcă vătraiul, răscoli două bucăți de lemn care ardeau mocnit și, de îndată ce răbufniră flăcările, aruncă pachetul în ele. Se auziră țipete; mulți chiar își făcură cruce. A înnebunit, e nebună! se auzea din toate părțile. — Oare n-ar... trebui s-o legăm? îi șopti generalul lui Ptițân. Sau să trimitem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]