493 matches
-
Ultimul lucru care i-ar trece prin cap atunci când citește, ar fi să întrebe: "Și? Și?" Plăcerea lecturii (orizontul ei de așteptare) vine din complicarea jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează "ziua" modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
apus. Mecanismul de descifrare a cuvântului modernist îl ducea pe lector direct la planul / intenția autorului. Autorul Desperado, ca orice autor, în fond, are și el un proiect în minte. Diferența între Fluxul conștiinței și autorii Desperado este că, la moderniști, planul era înțelesul ascuns în stil, în vreme ce autorul Desperado își face un plan din a complica mecanismele narațiunii. Cu alte cuvinte, în vreme ce moderinștii reduceau firul narativ și încâlceau cuvântul, autorul Desperado mizează (ca pe vremuri, înainte de răsturnarea modernistă) pe simplitatea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
conștiinței a fost mai degrabă o ipoteză decât o practică a scriiturii, și, în cazul lui Joyce și Eliot (alții nu s-au încumetat), el a reprezentat mai mult o încleștare cu tradiția decât o anulare a ei. Fără excepție, moderniștii fac loc în subtextul lor convențiilor pe care le contestă. Cei care lasă dezordinea memoriei să tiranizeze textul cu adevărat, indiferenți la "intrigă", love interest ori cronologie, sunt autorii Desperado. Fie că e metodă de narare (Rămășițele zilei, Kazuo Ishiguro
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu starea lui de acută confuzie din prezent, viitorul e o amintire, și încă una ce aparține lectorului, adică este exterioară eroului. Lectorul Desperado n-are de ce să aștepte cu sufletul la gură ultima pagină a poveștii. Încă din vremea moderniștilor, ultima pagină (încheierea tradițională) se afla de fapt chiar pe prima pagină, care dezvăluia brutal ce îl așteaptă pe protagonist. Întreaga istorie Desperado e o afirmație că viitorul nu e decât o amintire livrescă, o tradiție contrazisă de mileniul trei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
șir de incidente care să fie formula acelei anume emoții", Hamlet și problemele lui, 1920). Nevoia de a modifica aproximarea realului se produce concomitent la acești trei reprezentanți majori ai Fluxului conștiinței. Parte din această schimbare este anularea (un)happy-end-ului. Moderniștii consideră că e de preferat un lector intrigat de absența încheierii unuia ghiftuit cu certitudini în ce privește viitorul. Pe scurt, prin refuzul deznodântului, romanul părăsește viitorul. Timpul se strânge, iar pentru Desperado el va deveni cu totul neîncăpător. Refuzul sentimentalismelor e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de preferat un lector intrigat de absența încheierii unuia ghiftuit cu certitudini în ce privește viitorul. Pe scurt, prin refuzul deznodântului, romanul părăsește viitorul. Timpul se strânge, iar pentru Desperado el va deveni cu totul neîncăpător. Refuzul sentimentalismelor e parte din ironia moderniștilor. Ei ricanează permanent. Ce contează un cuplu câteva decenii de fericire în contextul însingurării absolute? Eroul se retrage în el și iubirea nu mai e (sau încearcă să nu mai fie, pentru că nici Woolf, nici Eliot și nici chiar Joyce
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
modernist este un mare confesor și un mare nefericit. Interioritatea lui ni se deschide necondiționat. Sufletul e o scoică larg desfăcută, ucisă de text, care îi refuză dreptul la viitor, la iluzia fericirii. Dacă literatura a pierdut ceva începând cu moderniștii și continuând mai acut cu epoca Desperado, acel ceva e tocmai această iluzie că toate incidentele duc undeva. Romanul modernist refuză ordinea logică. Era de așteptat în aceste condiții ca lectura să fie dată peste cap. Reacțiile la Ulysses și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Joyce a fost declarat obscen și exilat multă vreme. Abia după decenii bune de lecturi repetate a început industria comentariilor, care continuă și azi. Un roman de Fielding sau Dickens putea fi citit și fără descifrare. Marea inovație a moderniștilor e că pun lectorul / criticul la treabă. Textul modernist este deci originea tuturor curentelor critice savante din ultimele decenii. Inovația își are riscurile ei. Desperado despărțirea de Modernism. Revoluționarea scriiturii și lecturii este modernistă. O trăsătură Desperado este exacerbarea, răstălmăcirea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
propoziții exasperante. Nu participăm de bună voie la aventurile eroilor ei (de obicei eroine). Lessing se opune diametral stării de spirit pe care o creează lectura Virginiei Woolf, parcurgând drumul invers, de la afect la sfidarea tandreții, de la sensibilitate la luciditate. Moderniștii sunt inteligențe / cuvinte / discursuri îndrăgostite, pe când autorii Desperado disecă inteligența într-un discurs asasin. Dacă Joyce descoperă povestirea-caleidoscop, istoria multiplicată pe care o poți combina în nenumărate imagini vizuale, după legi mai mult sau mai puțin verbale (de unde și industria
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce ascundea, dar de încheiat nici gând să se încheie. Suspansul a murit, trăiască suspansul. Observăm în consecință că David Lodge, de pildă, nu povestește: el ne stârnește pofta de incidente. Aparent romanul Desperado e infinit mai accesibil decât cel modernist. Graham Swift povestește pe înțeles, clar, fără incursiuni în cuvânt, fără refugii pre-verbale. Graham Swift vrea să fie accesibil. Un lucru nu ne mărturisește el, și anume că incidentele nu se leagă logic. Narațiunea e o horă de amintiri. Viitorul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
incursiuni în cuvânt, fără refugii pre-verbale. Graham Swift vrea să fie accesibil. Un lucru nu ne mărturisește el, și anume că incidentele nu se leagă logic. Narațiunea e o horă de amintiri. Viitorul e definitiv pierdut (lucru început temeinic de moderniști). Trecutul nu e câtuși de puțin logic. Prezentul face ca totul să fie confuz și încâlcit, fiindcă prezentul nu are nicio altă putere decât aceea de a gândi. Există atâtea puncte comune cu Modernismul, și totuși nimic nu mai e
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vechea dispută așa de bine denumită de Jane Austen drept sense and sensibility (gândire și sentiment, nicidecum "mândrie și prejudecată": titlu rău tălmăcit). Spuneam cândva că e o trăsătură Desperado să înlocuiești idila, basmul, cu singurătate, tandrețe, sex, chiar homosexualitate. Moderniștii nu o aveau, deși de la Virginia Woolf a pornit teoria că romanul nu are nevoie de love interest (intrigă sentimentală), cum zicea ea în Modern Fiction (The Common Reader) în 1919. Abia după Modernism, după 1950 (perioadă în care există
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de dragul sentimentului îi e ciudă pe Ralph că nu se aliază cu ea afectiv, că îi ignoră sensibilitatea. Lodge amână sensibilitatea tuturor eroilor lui. Unul dintre motive ar putea fi faptul că nu vede catolicismul ca pe o forță ordonatoare. Moderniștii își iubeau cu patimă eroii vulcanici, ale căror vieți interioare le disecau cu tehnica Fluxului conștiinței. Lodge refuză o prea mare intimitate cu eroul. Ca orice Desperado, el nu se poate mulțumi cu o unică tehnică narativă, așa că Helen ezită
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că, la fel cum William Butler Yeats care l-a avut ca secretar literar pe Ezra Pound și a scris poezie chiar și după ce Eliot a publicat Tărâm Pustiu a rămas un poet de răspântie dar nu a devenit unul modernist, Eliot a continuat să scrie drame poetice moderniste chiar și după ce Harold Pinter a adus în scenă teatrul postmodern. Asistăm la o succesiune firească a generațiilor. Premiul Nobel de acest an deschide calea generației viitoare. Așa cum se lamenta TS Eliot
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-mi este necesar. Presupun că, eu scriind în prezent, termenul se aplică și la mine prin forța lucrurilor, teoretic cel puțin, dar n-are nicio legătură cu viața și nici cu scrisul meu. Student: Considerați că etichetarea unui autor ca modernist, realist ori altceva, orientează atitudinea lectorului față de opera pe care o citește? PA: Mă tem că da, iar în cazul meu acest lucru nu mi se pare de dorit, dar există autori pentru care el e o binefacere, fiindcă altfel
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt acceptabile și niciuna din modalități nu e nouă. Sentimentul că firele se înnoadă într-un final mulțumește lectura, dar această încheiere e uneori o renunțare la prezentarea complexității și imoralității lumii noastre. LV. Starea ta definitorie e umorul. De la moderniști încoace, de la Joyce și Eliot, ironia e unealta predilectă a scriiturii. TM. Nu mă văd scriind absolut nimic fără umor. Umorul dezumflă cel mai bine prefăcătoria și, ca romancier, mă interesează cum sunt oamenii cu adevărat și nu cum s-
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în care bagajele tradiției răsăritene trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade și Constantin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
totalitarismului de tip stalinist, marcați de un dogmatism politico-ideologic intratabil și intolerant, poetul afirmându-se exact în zorii cețoși ai realismului socialist. Ori s-a născut prea târziu și a pierdut șansa unică de a fi contemporanul veritabil al marilor moderniști interbelici. Ivit într-un moment nepotrivit - deși istoria literară ca perspectivă diacronică nu se scrie cu ce-ar fi fost dacă? - Nicolae Labiș a ars ca un meteorit și s-a stins la fel de repede, lăsând în urmă regrete
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
cimitirul Sf. Petru și Pavel din Iași. BOICU, LEONID (1931-1997) ISTORIC Istoric de vocație, Leonid Boicu s-a impus ca un autentic slujitor al zeiței Clio, ca un maestru al cuvântului scris și rostit. Caracterizându-l, acad. Al. Zub scria: „Modernist cu preocupări multiple, atent la structurile social-economice, la viața politică, la raporturile internaționale, la cultură, el se recomandă totodată prin lucrări de minuțioasă reconstituire monografică și prin sinteze ce reclamă un spirit de largă amplitudineă”. Leonid Boicu s-a născut
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
m �n diametru a S?lii Centenarului, la Breslau (1912-1913), conceput? de M. Berg (1870-1947), este o etap? decisiv? �n c?utarea de solu?îi constructive, �n acela?i timp func?ionale ?i eroice, din beton armat. 2. Internă?ionala modernist? Doctrina arhitectural? ?i urbanistic? modernist? care se elaboreaz? �n Europa �n cursul anilor �20 este progresist?. Ea prive?te teme artistice, aspecte tehnice, orient?ri estetice, dar aceste precepte trebuie puse �n practic? cu ?eluri sociale. �ntr-adev?r, arhitectul, urbanistul
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
lii Centenarului, la Breslau (1912-1913), conceput? de M. Berg (1870-1947), este o etap? decisiv? �n c?utarea de solu?îi constructive, �n acela?i timp func?ionale ?i eroice, din beton armat. 2. Internă?ionala modernist? Doctrina arhitectural? ?i urbanistic? modernist? care se elaboreaz? �n Europa �n cursul anilor �20 este progresist?. Ea prive?te teme artistice, aspecte tehnice, orient?ri estetice, dar aceste precepte trebuie puse �n practic? cu ?eluri sociale. �ntr-adev?r, arhitectul, urbanistul, inginerul care-?i exercit? profesiunea
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
arhitectura Luminilor (1750-1820) ..................................................... 1.�Excesul de istoricism ............................. 2.�Arhitectur? ?i industrie .......................... 3.�Diversitatea g�ndirii urbanistice ............ 4.�Episodul eliberator al stilului Art nouveau .............................................. Form? ?i g�ndire arhitectural? �n secolul al XX-lea ............................................. 1.�Fundamentul ideologiei moderniste ...... 2. Internă?ionala modernist? ...................... 3.�Arhitectură modern? .............................. 4.�Habitatul social din perioada interbelic? ............................................. 5.�Reconstruc?ia (1945-1960) .................... 6. Noile metode de urbanizare ?i politică oră?ului .................................... 7.�Noi forme arhitecturale (1945-1955): brutalism, contextualism ...................... 8. Sf�r?ițul CIAM-urilor ............................ 9. 11. Dincolo de modernitate ....................... Concluzie
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Dracinschi, Eusebie Popovici, Barbu Slușanschi, Constantin Morariu și frații Leca și Victor Morariu sau pe folcloristul colaborator la Sămănătorul, S. T. Kirileanu. Ion Dragoslav, poetul care "a spart gheața" provinciei literare, este receptat cu entuziasm de Iorga, contrar aprecierilor criticilor moderniști. "Bunul, modestul" Dragoslav sau "mândrul și naivul Dragoslav, prezintat foarte serios ca un nou Creangă"23 indică însă criterii de analiză ce trimit mai mult la persoana autorului și prea puțin la creație, sugerând subiectivitatea criticului transpus în protector al
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
automată de apărare, a existat în Răsăritul creștin un refuz al istoriei și al modernității, pe care monahii tradiționaliști îl mai predică și astăzi. Disputa dintre slavofili și occidentaliști în secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în care bagajele tradiției răsăritene trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade și Constantin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
care spiritul, habitudinile, reflexele mele de gândire, ca și cele culturale, iubirea față de un Stendhal, Proust sau Dostoievski - să se poată exprima într-o formă vie, echilibrată, organică. Voiam, de fapt, după aproape o jumătate de secol, să ascult „sfatul” „modernistului” Eugen Lovinescu: să dăruiesc literaturii române o proză axată pe psihologia citadină. Ceea ce încercase și reușise excelent criticul Vieții Românești Garabet Ibrăileanu, publicând romanul Adela! - sau „elevii” cenaclului lovinescian, Holban, M. Sebastian, Camil Petrescu, H.P. Bengescu. Din nefericire, prestigiul foii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]