494 matches
-
a statului și a societății apărute din spiritualitatea ortodoxă, respingeau influența protestantismului ca purtător al unui individualism critic și a Romei, pentru că romanitatea și catolicismul erau incompatibile structural. Filosofia lui Nae Ionescu respinge o tradiție, aceea a liberalilor și a moderniștilor, cei care, încă din prima jumătate a secolului al XlX-lea, au angajat identitatea românească pe calea occidentalistă, ce își are rădăcinile în originea latină și în comemorarea inauguralului 1848. " Cînd ne-am exprimat îndoielile în privința latinității noastre și cînd
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
radical". S-au opus oricăror încercări de a evalua propozițiile empirice sau etice după vreun criteriu unic de validitate, pretinzând că astfel de tentative marginalizează mereu puncte de vedere și poziții morale alternative, creând ierarhii de putere și de dominare. Moderniștii, inspirați de scrierile teoreticienilor Școlii de la Frankfurt precum Jürgen Habermas, și-au asumat o poziție de "interpretativism critic". Ei au recunoscut natura contingentă a oricărui tip de cunoaștere subiectivitatea inerentă a tuturor propozițiilor și legătura dintre cunoaștere și putere dar
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
unele criterii erau necesare pentru a distinge afirmațiile de cunoaștere plauzibile de cele neplauzibile, și că fără principii etice minimale asupra cărora s-a căzut de acord, acțiunea politică emancipatoare ar fi imposibilă. Mark Hoffman a caracterizat această diferență dintre moderniști și postmoderniști în termeni de distincție între "antifundaționism" și "fundaționism minimalist" (1991: 169-85). În ciuda acestor diferențe importante, primul val al teoriei critice a avut un puternic caracter metateoretic sau aproape filozofic. Teoreticienii critici internaționali au avut preocupări generale legate de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
convențională a disciplinei, frustrați de slăbiciunile analitice ale teoriilor raționaliste dominante, au îmbrățișat, și ei, cu entuziasm, noua perspectivă, deplasând-o de la periferie spre curentul principal al dezbaterii teoretice. Ecou al diviziunilor din cadrul teoriei critice internaționale, constructiviștii sunt împărțiți între moderniști și postmoderniști. Oricum, cu toții au încercat să articuleze și să exploreze trei afirmații ontologice legate de viața socială, afirmații despre care ei pretind că spun mai multe despre politica globală decât asumpțiile raționaliste rivale. Mai întâi, în măsura în care se poate spune
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
devine constructivism "convențional"" (1998:181). Nemulțumirile subliniate mai sus reflectă diferențele dintre cei care au creat conștient sau inconștient această distanță și cei care doresc să rămână în contact cu rădăcinile constructivismului. În cadrul ultimului grup se mențin diferențe importante între moderniști și postmoderniști. Cea mai importantă dintre aceste diferențe privește întrebările pe care le formulează, primii axându-se pe întrebări de tip de ce, iar ceilalți pe întrebări de tip cum. Spre exemplu, Reus-Smit (1995) preia întrebarea de ce societăți internaționale diverse au
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
termeni proprii prin penelul de artist, nu îi este străină niciunui creator de artă. Noua realitate redevine, prin urmare, o realitate interioară, invelită, conceptual, în idee, dar conținând, în profunzime, suflet. Paralizia aproape completă a sensibilității, pe care o impun moderniștii, este reconsiderată, astfel, de către Ana Blandiana, printr-o încercare de fuziune a exteriorului cu interiorul, a obiectului cu subiectul, a intelectului cu sufletul, a materiei cu spiritul. Freamătul generat de evidenta incompatibilitate dihotomică dintre opera și biografia autoarei devine permanenta
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de ani, și care se consolidează la începutul deceniului șapte, căreia îi revine și misiunea de a se sincroniza cu mișcarea literară europeană, asemenea generației precedente, de altfel, dar și de a reînnoda legătura cu valorile antecesorilor, lucru pe care moderniștii nu îl realizează, ci, dimpotrivă, se opun lui, aceasta fiind generația '60. Acesteia îi urmează valul anilor '70, grupat sub forma mișcării oniriste, reprezentată de Eugen Jebeleanu, Dan Deșliu, Dumitru Tsepeneag, Leonid Dimov, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
durerii, care se citește acolo? Asta este ceea ce am vrut, întotdeauna, să exprim în poezie"42. Noua realitate redevine o realitate interioară, învelită, conceptual, în idee, dar conținând, în profunzime, suflet. Paralizia aproape completă a sensibilității, pe care o impun moderniștii, este reconsiderată de Ana Blandiana, printr-o încercare de fuziune a exteriorului cu interiorul, a obiectului cu subiectul, a intelectului cu sufletul, a materiei cu spiritul. Freamătul generat de evidenta incompatibilitate dihotomică, atât din opera, cât și din biografia autoarei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cădere, fără sfârșit a zborului, care, pe parcurs, se transformă în tăcere. O interiorizare a exteriorului, sau o formă de cenzură a emoției, o interiorizare a ei sau chiar o intelectualizare, însă una diferită, întrucâtva, de ceea ce înțeleg, în unanimitate, moderniștii, prin aceasta. Intelectualizarea nu este, neapărat, de data aceasta, cunoaștere de tip raționalist, ci cunoaștere de tip vitalist, chiar experimentalist, conferită de maturitatea vârstei. Iar cunoașterea devine "recunoaștere, în măsura în care se apropie nu de un adevăr abstract, ci de o tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prelungire de sine"99. Cu alte cuvinte, este vorba despre încercarea de a reda realitatea, prin cuvânt, în cele mai mici detalii, repede, în vârtej, când nici ochii nu văd, nici urechile nu aud, nici mâna nu simte, ceea ce inițiază moderniștii interbelici, prin promovarea unei autenticități subiective, ca singura autenticitate acceptată (de la Camil Petrescu: "Eu nu pot vorbi onest, decât la persoana I", până la George Bălăiță, în a sa Lume în două zile, unde realitatea este redată ad litteram, desfășurat, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei, sau pe instrumentul lingvistic, prin intermediul căruia se transmite acest conținut, își găsește, astfel, continuitate la neo și postmodeniști.26 Regăsind un nou Nichita Stănescu, care, din disperarea de a nu găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
succesiv, marcând două timpuri biografice: copilăria și maturitatea. Constituind, totodată, un alt fel de intertextualitate, verbele, marcând acțiuni dinamice, surprinse în plină desfășurare, devin ele însele ferestre sau metafore ale celor două cadre. Trimitere la un spațiu idilic, promovat de moderniști, împletit cu un spațiu citadin, banal, dezvoltat de postmoderniști, autoarea își alege un cadru natural dominat de ploi, pentru manifestarea bucuriei de a trăi. Ploaia devine metaforă particulară a universului Anei Blandiana, care capătă conotații distincte tocmai printr-o încercare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și a încă 14 culegeri și reeditări, autoarea se dezvelește pe ea însăși cititorilor, învelindu-se, totodată, de criticile unei societăți și a unei ideologii nedrepte, cu armura poeziei. Permanenta căutare și valorizare a limbajului, specifică generației '60, inițiată de către moderniști, care încep să pună accentul pe fond, în detrimentul formei, sau pe instrumentul lingvistic, prin intermediul căruia se transmite acest conținut, își găsește, astfel, continuitate la neo și postmoderniști.7 Regăsind un nou Nichita Stănescu, care, din disperarea de a nu găsi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
146Dumitru Micu, art. cit., p. 54. Autorul, vorbind despre poezia subversivă a Anei Blandiana, identifică metafore inedite, fiind, în concepția noastră, unul dintre puținii care îi înțelege îndeaproape poetica. Ana Blandiana nu scrie întocmai ca romanticii, nu scrie nici ca moderniștii, nici ca poeții generației sale, ci scrie câte puțini din toți și mai mult, însă ceea ce este interesant, așa cum rezumă Dumitru Micu, constă tocmai în faptul că "poeta nu comunică decât rareori idei ca atare, reflecții; comunică emoții intelectuale. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
au Însoțit, În 2005, apariția ultimului său roman, Posibilitatea unei insule, ci prin ceea ce cred că reprezintă mizele majore ale proiectului lui. Din perspectivă estetică, literatura lui Houellebecq reînnoadă tradiția literaturii naturaliste franceze, Înscrisă Într-o paradigmă romantică pe care moderniștii secolului ai XX-lea au dus-o la ultimele consecințe: la ilizibilitate (după unii) sau la poezie pură (după alții). Houellebecq reia, În prag de mileniu III, un proiect balzacian, fidel crezului său pozitivist: autenticitatea reprezentării este conferită de fidelitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ariadnei" și îl interoghează, dezinhibat, pe Enkidu, impostorul, deși ar vrea să înoate în Lethe sau, mai general, în Styx etc. Observând, apoi, apetența poetului pentru structurile ritmate și rimate ieșite direct din matca simboliștilor (dintre cei mai rafinați), a moderniștilor (dintre cei artizani) sau a cerchiștilor (dintre cei teatrali), cititorul deduce numaidecât că masca predilectă a lui Valentin Talpalaru este cea așa-zis tradițională, clasică. Până la Nopțile cu chirie, poetul nu manifestă nicio rezervă în asumarea până la capăt a acestei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din Constanța, unde ocupă și poziția de decan al Facultății de Litere. A scris o serie de lucrări de specialitate, printre care Modernism and the Idea of Modernity, Victorian Selves, PostWar Anxieties, Multiple Perspectives (Essays on Contemporary British Literature), High Modernist Poetic Discourse (T. S. Eliot, Ezra Pound, W. C. Williams, Marianne Moore, Wallace Stevens), An Anthology of Major Victorian Writers. Este membru al Societății Europene de Lingvistică și Poezie (PALA), membru al Societății Europene pentru Studiul Limbii Engleze (ESSE). Adina Ciugureanu
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
metonymía - înlocuirea unui nume cu altul) este un trop ce constă în substituirea unui termen propriu cu un termen expresiv poetic, pe baza unei relații logice, de ordin calitativ. Caracterul logic al acestei figuri de gândire (metasemem) îi determină pe moderniști, care cultivă o poezie intelectualizată, conceptualizată, să deplaseze centrul de greutate al discursului liric dinspre metaforă spre metonimie. Aceasta devine un procedeu structurant și, implicit, o marcă a modernității. Analiza structurilor metonimice, pe baza domeniului de referință, evidențiază ca tipuri
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Gib Mihăescu, Cezar Petrescu etc. 3.1.6. Avangardismul Conceptul de avangardism desemnează o serie de curente artistice și mișcări ce experimentează forme noi de exprimare, afișând programatic o negare radicală a tradiției și o nouă concepție despre artă. Spre deosebire de moderniști, care proclamă primatul schimbării, fără a exclude ideea de continuitate, avangarda optează pentru ruptura în sine, fără finalitate, pentru negare și opoziție ca mod de a fi. Anticanonul devine astfel un deziderat esențial, asumat până la ultimele consecințe: „când formula va
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
1.8. Postmodernismul Postmodernismul este principalul curent cultural contemporan, incluzând și paradigma literaturii actuale. Generația pe care se sprijină masiv postmodernismul literar este cea a optzeciștilor, caracterizați prin atitudinea de frondă, prin refuzul cli șeelor culturale, prin distanțare de elitismul moderniștilor, prin reconectarea la realitățile cotidiene și, mai ales, prin recuperarea relației de comunicare cu lectorul. Chiar dacă pentru unii teoreticieni postmodernismul nu reprezintă decât o combinație eclec tică între modernism, avangardă și cultura populară/cultura pop sau un mit cultural al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
locutorul liric, instanța reflexivă nu se trădează în text, discursul gnomic având astfel o maximă deschidere spre generalitate. Sensibilitatea modernă a poeților din secolul XX, fascinată de exercițiul depersonalizării, reactualizează lirismul obiectiv al parnasienilor, în poezia avangardistă sau în cea modernist ermetică (Ion Vinea și Ion Barbu, de exemplu), în creații neomoderniste ori postmoderniste, de la generația șai zecistă la „douămiismul poetic românesc“ (Ștefania Mincu). Lirismul narativ este asociat poeziei contemporane și are ca premisă ipostaze ale omului modern, care nu mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fluxul unor stări de conștiință legate de apropierea sfârșitului și de sentimentele de solitudine, de inutilitate, de resemnată tristețe. 9. Ultimele șase versuri concentrează mesajul poeziei argheziene, evidențiind tema existențialistă a limitelor condiției umane. Discursul poetic, marcat de ambiguitatea specifică moderniștilor, se formulează ca monolog liric de factură elegiacă. Eul liric apare în ipostaza artistului izolat întrun spațiu psihic înalt, un „turn de fildeș“ interior. Simbolismul acestui teritoriu al tăcerii, al solitudinii metafizice este exprimat prin metonimii precedate de negații (niciun
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
presupune spații de interferență între curente literare și spații de ruptură. De aceea, cred eu, este atât de dificil să încadrăm marii scriitori întro anumită paradigmă. Lucian Blaga, de pildă, a fost „revendicat“ atât de Gândirea tradiționalistă, cât și de moderniștii de la Contimporanul. Dar în poezia și dramaturgia lui apar pregnant și elemente expresioniste, așa încât nicio ideologie este tică nul circumscrie deplin. În concluzie, ideologiile literare sunt un prețios instrument teoretic cu ajutorul căruia putem înțelege „spiritul veacului“, preferințele tematice și stilistice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
totalitarismului de tip stalinist, marcați de un dogmatism politico-ideologic intratabil și intolerant, poetul afirmându-se exact în zorii cețoși ai realismului socialist. Ori s-a născut prea târziu și a pierdut șansa unică de a fi contemporanul veritabil al marilor moderniști interbelici. Ivit într-un moment nepotrivit - deși istoria literară ca perspectivă diacronică nu se scrie cu ce-ar fi fost dacă? - Nicolae Labiș a ars ca un meteorit și s-a stins la fel de repede, lăsând în urmă regrete
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
poetul ar trebui încadrat mai degrabă în ramura ardeleană a generației ’60, alături de Ioan Alexandru și Ana Blandiana, cu care este congener prin obârșie și prin afinități. „Primitiv modern” (Marian Popa), P. este un poet tradiționalist prin materialul inspirației și modernist prin imagerie și poetică. Nostalgia vârstei edenice a copilăriei, atmosfera cântecelor și poveștilor din satul natal, misterele pământului și ale cosmosului, percepția tragică a condiției omului contemporan, sfâșiat între magia imaginarului țărănesc și „jungla marilor orașe”, reprezintă tot atâtea trasee
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]