8,110 matches
-
mai cu seamă flexibilă, capabilă să se articuleze în mișcare, în trecerea de la o structură a existenței la alta. Simmel își expune acest crez intelectual, al filozofului că un soi de pelerin spiritual, la început de secol 20, în plină modernitate (penru noi, postmodernii, căci pentru cei de atunci deja începuse "criză" spiritului modern, cum indică și subtitlul acestei cărți), deci în plină epistemă bîntuita atît de obsesiile raționalismului cît și de oroarea față de ele. Ambițiile sale sînt însă, clar, ale
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
românului, anterioare etapei propriu-zis moderne a genului, care începe cu realismul ăîntoarcereaă lui Mendoza la asemenea caracteristici - ca și la schemă picaresca - este însă mai degrabă un rétro postmodern, decât o preluare literala. De aceea, din întreg arsenalul artistic al modernității, romancierul spaniol păstrează efectul ădistantăriiă : nu însă în sensul didactic în care îl concepea Brecht, ci într-acela al ironiei, sau mai bine zis al ămetaironieiă - specific postmoderne - care (arată Octavio Paz) pune contrariile să comunice între ele și suspenda
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
cu o sănătate nesigură). Și totuși, un singur om a scris: Junimismul, 1966, Țărănismul, 1969, Trei esteticieni, 1969, Sămănătorismul, 1970, Poporanismul, 1972, Studii și cercetări, 1973, Junimea și junimismul, 1975, Actualitatea clasicilor, 1976, Curentul cultural de la "Contemporanul", 1977, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, 1980, Viața lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1982, Operă lui C. Dobrogeanu-Gherea, 1983, Viața lui Titu Maiorescu, I, 1986, ÎI, 1987, Comentarii, 1986, Viața lui C. Stere, I, 1990, îi, 1991, Înțelesuri, 1994, Anii treizeci. Extremă dreaptă românească
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
Ungariei, de asemenea, Kubinszky, Janos, A politikay antiszemitizmus Magyarorszagon 1875-1890, Budapesta, 1976. 4. Klaus Heitman, Studii de imagologie româno-germană. Traducere și postfața de Florin Manolescu. Editură Fundației culturale române. București, 1996, pp. 66-67. 5. Vezi și Elisabeta Lasconi, Mara și modernitatea vieneza, în Caiete critice 9-10 (106-107)/1996, pp. 81-91.
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Din perspectiva actualității noastre vorbesc doi critici din generația tânără: Rodica Mureșan și Adrian Dinu Rachieru. Mai înțelegător ni se pare articolul Rodicăi Mureșan care prezintă poezia lui Teodor Murăsanu sub raportul traditie-modernitate. Deși, indiscutabil, poet tradiționalist ardelean, accentele de modernitate (ecouri din Macedonski, Bacovia, Blaga și Arghezi) se pot depista în versurile sale și exemplele date în eseul Rodicăi Mureșan sunt convingătoare. SCURTUL articol al lui Adrian Dinu Rachieru este mai drastic în privința judecății valorice a poeziei, recunoscându-i îndeosebi
O restituire by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/18102_a_19427]
-
mai elaborate, apare și toposul călătoriei în străinătate - de inițiere, într-o variantă mai arhaica, sau de specializare, într-una modernizata. Școlile și strategiile sînt diferite, căci se invocă fie Orientul îndepărtat - Chină, India -, fie un destul de generic spațiu al modernității, Occident sau Europa ("cea mai solicitată ghicitoare, care a călătorit prin toată Europa", "a fost plecată în Europa"). în discret contrast cu imaginea oferită de presă a drumurilor europene - ipostază banală a nomadismului, a clandestinilor riscînd repatrierea - în anunțuri e
Anunturi magice (II) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18134_a_19459]
-
îi decide calibrul teoretic. Din păcate, nu mi se pare ca Dolezel ar fi stabilit într-adevăr o asemenea legătură decît în cercetarea aplicată la poetica aristoteliana și apoi la filozofia leibniziană și semantica lui Frege. Pe masura ce ne apropiem de modernitate, verigă ce unește cele două probleme, cea ontologica și cea epistemologica, e mai mult presupusa decît analizată. Reconstrucția lui Dolezel funcționează prin celebrele, de-acum, dihotomii formaliste, pe care el le socoate drept ingrediente esențiale ale unor moduri poetice: teoretic
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
M. Blecher și încă atîția alții care au modificat fizionomia românului românesc. Sămănătorismul nu a depus armele. Fortificat, prin cîteva reviste (Ramuri, Năzuința, Neamul Românesc literar, Cuget clar, Noul Sămănător), toate dirijate de N. Iorga, s-a năpustit, violent, împotriva modernității literaturii, continuînd să opună marilor creatori pe inexistenții Lascarov-Moldoveanu, Eugen Boureanu, I. Dongorozi și alții mai prejos. N. Iorga a văzut în proza postbelică un marasm și e cu totul semnificativ că atacul fusese îndreptat împotriva lui Ion, despre care
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
ei înșiși, precum Camil Petrescu, M. Eliade, Sebastian, Călinescu, aveau distincte opinii despre arta lor pentru a mai fi posibilă capotarea în neosămănătorism cu a sa vetusta ideologie literară. Luat de apă reconstituirii evoluției genului românesc și de controversele în legătură cu modernitatea să, am omis să menționez că tot acest excurs e prilejuit de apariția cărții (de fapt, o ediție) a d-nei Carmen Matei Mușat, Românul românesc interbelic, la Editură Humanitas, în buna colecție "tezaur" coordonată de dl Paul Cornea. Cartea, urmărind
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
Andreea Deciu În 1936, Walter Benjamin pronunța, într-un elegiac eseu cu aproape neașteptate revelații teoretice, dispariția epicului ca povestire, punînd-o pe seama înfloririi romanului în vîrsta modernității literare. Povestitorul, declara Benjamin cu tristă resemnare, aparține unor alte vremuri, mai calme și mai răbdătoare, mai încrezătoare într-un suflu universal de umanitate care ne leagă pe toți atunci cînd cădem sub vraja unei povești bine spuse. Din familia
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
ăucisă pe Dumnezeu. an căutarea creativității continue, modernul deviază și i se substituie lui Dumnezeu. E calea prefigurata de Ubu, care a dus la tiranii secolului douăzeci. Supraomul nu e ridicol: e grotesc. Iar stilul cărții, tot prin deviere de la modernitate, e datat. O pictorița savanta proclama, la un dineu: ăNietzsche ăncarnează logică contradictoriuluiă (481). Cioran bufnește: ăAsa ceva ați strică o seară. Are dreptate. Dar și ea, femeia, avea". Ori: Exact an critică, si cand calcă an străchini, sau mai
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
an valoare problemele complicate ale celor două cupluri. Amestecul de realism alegoric și de imagini poetice, de violență, neputința și stranietate, de ritualuri și spargeri de șabloane, cu surprinzătoare răsturnări de situație, toate aceste gânduri regizorale pun asupra spectacolului amprenta modernității. Decupajul resimte influență celui cinematografic, ăn sens benefic, alungând, ăn același timp, praful care s-a așternut, totuși, asupra textului. Se vede că spectacolul este făcut de o echipă, plecând de la scenograful Sica Rusescu și până la o parte dintre actori
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]
-
căci la Da sau la Nu cartea are paginile rupte. Cu fiecare volum al lui Nichita Stănescu s-a produs an literatura noastră o perpetua revoluție a limbajului poetic, ăn jurul cărților sale dându-se o adevarată "bătălie a (neo)modernității". Căci a face literatura autentică, a crea o poezie pură ăncepea să echivaleze tot mai mult cu o rezistență reală, lupta pierdută an afară mutându-se an interiorul fiecăruia. Universul imaginar al artei rămânând singurul "spațiu" mental liber, actul comunicării
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
al ei, o unitate an diversitate, ceea ce a asigurat o reală mișcare literară și artistică a intervalului interbelic. an perioada interbelică am avut scriitori reprezentativi pentru amândouă pozițiile mari ale culturii: liberalii cultivau "Viața Românească", naționaliștii - "Gândirea", "Sburătorul" devenise mentorul modernității, "Kalende" a lui Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu reprezenta raționalismul cartezian, "Revista Cercului literar" de la Sibiu cultiva estetismul moderat apropiat idealului filosofic, "Saeculum" a fost o revistă de scriitor, marcată de prezența lui L. Blaga. an perioada interbelică fiecare revista
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
cam plictisește, are și ea o anume suficientă, mai ales că avem încă de perseverat spre occidentalismul revendicat de unii (ardelenii) în dauna altora (regățenii)". Dimensiunea teoretică a cărții este dominată de contradicțiile fundamentale din istoria culturii române: tradiție și modernitate, forme și fond, semănătorism și Lovinescu, acceptarea sau neacceptarea Occidentului. Orientalismul, se situează printr-un soi de încăpățânata "logică himenală", cum ar spune Derrida, mereu la mijloc, mereu că un prag incert între contradicții: spiritul oriental pare "în termenii disocierilor
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
devine pe scenă, datorită regizorului și lui Ion Lucian, un om politic lucid, energic, fără ezitări, cu o carieră care nu se împiedică de amoruri banale, extraconjugale. Tehnic, riguros, meticulos, scrupulos, Ion Lucian îmbină minunat un stil tradițional cu prospețimea modernității înconjurătoare. Cu Brînzovenescu, Dan Puric face o bijuterie. Artă actorului este desăvîrșită în a prinde stofă unui perfect mediocru arivist, umil, în formă și fond, un entuziast cățărător, bun la toate:ade la complotist, la populistul maestru de ceremonii care
Aria scrisorii pierdute by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17574_a_18899]
-
limbajului artistic și nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună acesta problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptica. Nostalgia originilor, sursa arhetipala și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
scurge fără a ne da osteneală de a-l marca an vreun fel, complacerea ăntr-un fel de pseudo-societate naturală ("Ce-o da Domnul!") sunt departe de-a ne califica pentru vreun rol an lumea modernă. Pentru covârșitoarea majoritate a românilor, modernitatea reprezintă un pericol la fel de mare ca molimele, cataclismele naturale sau războiaiele. Am vrea, ăn lenea noastră nervoasă, că lucrurile să meargă din ce an ce mai bine, dar să nu se modifice nimic! (N-am ajuns nici măcar la perversitatea gândirii
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
N-am ajuns nici măcar la perversitatea gândirii Ghepardului lampedusian: "Trebuie să se schimbe totul, pentru că lucrurile să rămână la fel!") Așa se explică de ce an fruntea preferințelor populației conduc detașat două instituții care n-au nimic de-a face cu modernitatea: biserică și armată. O institutie cantonata pe baricadele unui fundamentalism pe care nici macar nu-și mai dă osteneală să-l ascundă (dar care, ironie a sorții, face din ea pradă sigură a mișcărilor sectante, mult mai flexibile și infinit mai
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
deja integrată an N.A.T.O., ăn timp ce la baza (scriu ziarele, o demonstrează sinucigașii aproape an serie!) e aceeași jalnică adunătura de pleșcari ce dau permisiile pe pachete de țigări, de burtoși și buhăiți care numai ce e aia modernitate n-au habar (dacă dl Babiuc crede că exagerez din nou, al invit să facă inopinat, si nu anunțat de zurgalăii ierarhici, vizite an cazarmele din subordine!), iată cu ce fel de instituții se identifică românul! Dar să revin la
Societatea de consum... nervos by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17620_a_18945]
-
ș...ț” (p. 91). Uneori, această pledoarie ortodoxistă capă tă savuroase nuanțe polemice, ca în cazul „dialogului” publicistic cu un preot ortodox, contestatar al Tradiției (care, alături de textele scripturistice, alcătuiește fundamentul, miezul tare al Ortodoxiei). Alteori, atinge puncte nevralgice ale modernității sceptice, incapabilă să împace discursul raționalității cu trăirea religioasă: „Ceea ce rezistă în acest icos (Icosul 9 din Acatistul Bunei Vestiri, n.a.) atacului pe care îl dă scepticismul metodic al sufletului modern, este faptul viu, e faptul trăit al credinței. Or
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
mînă în mînă/ ca pe niște clondire cu răchie/ nu-i văd nu-i aud dar presimt/ că se înghesuie unii în alții/ să-mi facă și mie un loc/ cît mai confortabil” (Sfînta familie). La celălalt capăt găsim rumoarea modernității. Ironia nu e atît de pronunțată încît să suprime ispita, distanțarea nu exclude pofta încă nestinsă a prezentului: „hai mai bine să ne bucurăm că viața e prosperă și cifrele/ cu profitul oamenilor de afaceri al întreprinzătorilor de tip nou
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
românesc s-a reconfigurat, în ultimul timp, ca o construcție cu trei coloane distincte. Avangarda - ale cărei rădăcini se află în Macedonski și experimentele postsimboliste ale lui Vinea și Tzara de la Simbolul (1912-1913) - devine, în această perspectivă, un eon al modernității românești, alături de modernismul lovinescian și de tradiționalism. Ea alimentează serii succesive de experiențe literare, de la „generația pierdută” până la postmodernism. În acest sens, teatrul lui Gellu Naum, ce face obiectul acestui al treilea volum al ediției*, constituie o probă istorico-literară de
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
20. Epoca analizată este cea consecutivă primei conflagrații mondiale, dar nu pe sol american, unde scriitorul F.Scott Fitzgerald impusese conceptul Jazz Age, ci în Europa. Mai mult decât ca expresie muzicală, jazzul a funcționat atunci ca o măsură a „modernității”, sau doar a noutății. În timp ce țările Antantei celebrau victoria, ex-membrii Puterilor Centrale își lingeau rănile. Pentru unii scriitori danezi sau olandezi (țări ce rămăseseră neutre pe timpul războiului) jazzul era o sursă discutabilă de haos și violență; pentru națiunile nou formate
Jazz în cuvânt la Universitatea din Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/2438_a_3763]
-
în jurul vrăjitoarei - interpretată de Marieta Anca), ca să urmărească jocul acestui minunat actor, ușor teatral, dar de o sinceritate tulburătoare. Mai târziu, mi-a rămas puternic imprimată în memoria vizuală imaginea lui în Ion din Năpasta, sau în jocul de o modernitate aparent surprizătoare din filmul lui Pintilie, Reconstituirea. Poetul Emil Botta este la fel de tulburător, alunecând între fantastic și realități crude, între dramatism și gânduri jucăușe, dar totul îmbrăcat în nuanțe de o delicatețe extremă. Această delicatețe a nuanțelor, nostalgice sau jucăușe
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]