1,324 matches
-
ce curgeau prin pod și-un mucegai verde se prinse de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinile lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorâte, paianjenii își exercitau tăcuta și pacinica lor industrie; într-un colț al casei, la pământ dormeau una peste alta vo câteva sute de cărți vechi... Înaintea patului o masă murdară, al cărei lemn grunțuros de vechime era tăiat cu litere
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în pustia Bărăganului. Vă mai amintiți cum arăta acest sediu în '90, '91, '92, cînd partidul lui Maniu era împroșcat de ticăloșii din formațiunile securist-iliesciene cu cele mai mîrșave scorneli? Boierescul palat se afla sub o continuă stare de asediu, mohorît și cotropit de întuneric. Acum, chipul celui care a modificat structural starea țării, chip îngîndurat, dar și lucid vizionar, e mîngîiat de cele două lampioane cu lumină caldă, băncile de sub el sînt gata oricînd să-i primească pe cei ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o sală de aurit ștaif aristocrat, purtînd numele unei Aglae Pruteanu (care nu s-ar fi ocupat nicicînd de... defectele limbii). Nelipsit de la nici una din mesele frumos fardate ce urmau premierei, calamburgiul personaj al protipendadei locale oricum vesel contaminant în mohorîtul răstimp avea uluitoarea dexteritate de a subtiliza de pe masă bunătăți rar găsite în comerțul socialist și a le strecura într-o pungă, e-adevărat, ceva mai elegantă decît a Corcodușei, nu însă și mai puțin hapsînă. Era hapsînia în sine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
steiuri 35 Ca niște lilieci se așezară fără număr, gata să zboare-n depărtări. Gemetele lui Enitharmon zdruncina cerurile, Pămîntul truditor, Pîn' ce din inima-i croindu-și cale, un groaznic prunc 130 sări nainte Prin tunete și sfara și mohorîte vîlvătăi, urlete, furie și sînge. Curînd după ce Ochii-i arzători fost-au deschiși peste Abis, 40 Ale adîncului îngrozitoare trîmbiți mugiră cu amărăciune. Enormii Demoni se treziră și-n jurul Regelui cel nou-născut răcnit-au, Strigînd, "Lúvah, Rege-al Iubirii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și sînge pe mădularele lui Los stătură-n globuri; Pleoapele-i de foc Se stinseră; (se) deștepta, cuprinse cu mîinile minunea și merse Tremurînd, plîngînd prin Beznă, și jos în afunzimi. 70 Enitharmón pruncul de foc și-l alăpta în mohorîtele străfunduri, Șezînd în întuneric: deasupră-i Los era-ntristat în suferință-ngrozitoare De beznă-nvăluit; pruncul de foc creștea, hrănit cu laptele Lui Enithármon. În jurul ei Los stîlpi de fier zidi, Si de arama și argint și aur împătriți, cu-ntunecoasă temere
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce se nălțau cu chinurile lor. 115 Se duse-apoi printre castéle și cetăți clădite din oțel arzînd. Apoi zărit-a chipurile tigrilor și Leilor 161, oameni decăzuți. Și multi în șerpi și-n viermi, întinși enorm de lungi Peste țarina mohorîtă și întinate cărărui, îi ațin calea Afară trasă dintr-un adînc în altul, țesuta de dihanii cu șolzi 120 Și mari spinări sau înzeuate-n coji de fier, sau de arama, Ori de aur; un chin scînteietor ce strălucește, șúieră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vala. Și cei ce dorm care se odihneau de-a lor lucrare-a secerișului priviră-aceste viziuni. Acestfel cei ce dorm găseau o mîngîiere pe Așternuturile lui Beula. Cînd Lúvah și cu Vala fost-au închiși în lumea lor a chipurilor mohorîte, 560 Totul sub ceruri era negura: numai o luminița Așa cum scînteiază din spirite ce dorm, se arătă-n adîncuri dedesubt. Precum atunci cînd súflă vîntul peste un cîmp de grîne, a sufletelor harmalaie Prin tot noianul, purtate jos de Nouri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu strășnicie zguduie Abisul, Îngrozitoarele lor chipuri grijă-avînd de morile temute. Era acolo gerul sur, 815 Și palida-i soție, îmbătrînita Neaua; asupra focurilor ei veghează, Clădesc a' lui Urthona Vetre. Natură geme-n beznă Și Oameni sînt sortiți la mohorîtă contemplare-n noapte: Se răsucesc fără odihnă pe paturi ale suferinței; în ale creierului lor străfunduri Simțind cum scrîșnesc Rotile, se nalta, scriu amarele cuvinte 820 Ale Filosofiei Aspre și pîinea cunoștinței o frămînta cu lacrimi și cu gemete. Acestfel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se unesc în arzătoare suferință 349, Amestecîndu-și beznă cea grozavă 350 cu tandrele ei mădulare; apoi spre nalturi ea pluti, Țipînd peste ocean: minune luminoasă-n fața căreia natură se cutremura, Femeie jumătate și jumătate fiara 351, toate culorile lui mohorît unduindu-se se-ngînă 5 Cu a ei limpezime de cleștar curat; în buzele și-obrajii ei urcară ale lui metale 352 Îmbujorînd-o că pe dimineață, și al lui chip de stana 353 îmblînzindu-l, Minune 354,-ncîntătoare-n ceruri sau care umblă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al estetismului, retras din lume fie Între rafturile marii biblioteci, fie În apartamentul său de lux, contemplând tablouri de Turner sau mobila Renaissance. Interioare de un rafinament debordant, În care Ruskin Își primește musafirii când exuberant, la limita nebuniei, când mohorât, melancolic, auster, copleșit de amintirea unei copilării sufocate de studiu și cultură, a unei iubiri adolescentine răvășitoare (dar neîmpărtășite) și a unui mariaj ratat. Singurele oaze de liniște - somptuozitatea biroului, biblioteca, sala de conferințe, muzeul. 40 de ani de citit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lor, bună sau rea - exagerau severitatea. Ca să poți respira, trebuia să te sustragi Împărăției lor, să desfaci centironul greoi, iar curtenii lui Carol al II-lea, care băuseră din cupele de șampanie ale Franței un elixir de adormit și uitat mohorâtele, prea religioasele obiceiuri ale patriei, trasară tangenta prin care s-a putut evada. Mulți s-au năpustit Într-acolo: „Chiar și discipolii Își Întrecură În curând vechii maeștri și (așa cum a spus-o un scriitor cu o picantă precizie 1
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sensibilitate lirică, dar nu un poet de autentică valoare. În ciuda numeroaselor stângăcii de exprimare și a unei căutate poze melancolice, se strecoară uneori printre ariditățile versului accentele veritabile ale durerii nedisimulate. „Stingher, pribeag și rătăcit/ într-o necunoscută țară/ pustie, mohorâtă și bizară”, preocupat de tot ceea ce a lăsat acasă, de patria „de acum pierdută”, despre destinul tragic al căreia nu se sfiește să spună că îl doare („Mă doare suferința ei cernită, grea și mută”), îl încearcă dramatismul scurgerii timpului
CONSTANTINESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
zugrăvească „acele dureri abia simțite” de care vorbea Guy de Maupassant. De aceea, numeroase personaje sunt copii (Ionică, Fetița doctorului), prozatorul evocând, în acord cu trăirile lor, încărcate de spaime, jocuri de umbre amenințătoare, case cu răceli de pivniță, ploi mohorâte (Neguri). Aureolate de o lumină lină, în care trece și ceva din convenția sămănătoristă a frumuseții refugiate în trecut și în puritatea vieții la țară, sunt icoanele bunicilor (Un crâmpei, Bunicii), datinile sfinte (Interior), tabloul câmpului, cu poezia văzduhului limpede
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
de către bolnav (face o buna impresie medicul care notează riguros sau “punctează” cele spuse de către bolnav). Să ne reamintim ca “a ști sa asculți” este o calitate de baza a oricărui medic angajat intr-o relație terapeutica; - oboseala, plictiseala, mimica mohorâtă - sugerează bolnavului o capacitate mai redusa de “angajare în efort” din parte medicului; - răceala, “atitudine distanta” (uneori chiar tendința la persiflare - generează o atitudine de ostilitate (sau creste o agresivitate deja prezentă) la bolnav; - tonul ridicat, “răstit” al vocii medicului
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
un pat lung acoperit cu lăicer - în partea estremă un munte de perini puse pe o ladă cu colori vie - pe pat baba Marină* șede pe călcâie torcând din fuior de lână albă. Bătrână cu părul alb și cu catrința mohorâtă. [PETRE] Mamă, știi tu povestea ceea de unul prost-prost, care era altfel nă[z]drăvan, cum au scăpat el copiii Sfintei Vineri, și Sfânta Vinere i-a dat un hăț?... M. Ce făcea cu hățu?... [PETRE] Când l-a scuturat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nuntă și la moarte e totuna, orice-ați spune, Un amestec e de lacrimi, de vis și deșertăciune. (soldații aduc coșciugul și-l depun pe o năsălie) {EminescuOpVIII 219} Boieri, acum vă dau drumul, pe la [casa] voastră mergeți Și icoana mohorâtă voi din minte să o ștergeți... Să veniți doar la chemare-mi - Lăpușneanu așa este, Iar în zilele lui multe se întîmplă făr' de veste, Căci un Domn ca și acesta nu va fi și nici a fost... Multe par
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asta încă-ncepe Ca să-mi facă silă... Vino!... Nu așa! (ea sună într-un disc) Ei, Timas, vină! (TIMAS vine pe ușa din stînga) Haina ta repede. Dă-mi-o (ea dă haina ei sclavei și se-nvelește în haina mohorâtă a acesteia) BOMILKAR Unde alergi, de ce ți-e plină Inima de nerăbdare, de ce graba asta vie? Este rândul meu acuma de-a-ți propune ospeție. LAIS Îmi e dor să-ncep o viață nouă CHALKIDIAS (cu LAIS deodată) Deci rămâi cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o pătură foarte subțire de humus, care e de ajuns acum pentru a atrage din atmosferă nutriment destul pentru câțiva mușchi negri-mohorîți. Acești mușchi, cari îmbracă deși pământul lângă gropile din Fahlun și Dannemora din Suedia și prin colorarea lor mohorâtă dau un aspect întunecos gropilor, se numesc de cătră botaniști mușchi stygici sau mușchi de Fahlun. Dar ei nu sânt nimic mai puțin decât soli ai morții. Putrezirea lor pregătește loc eleganților mușchi de Alpi (Alpenmoos) după a cărui distrugere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îmbrăcăminte care consacră, învestește și protejează pe erou nu este decât o ipostază a veșmântului cosmic - „lung până-n pământ” sau „lungu-i lat prejur pământ”. Un astfel de veșmânt este purtat și de Cosmocrator : Frumos mi-e Domnu-mpodobit : Cu veșmânt cam mohorât [= roșu închis] Lung, mi-e lung, până-n pământ ; Larg, îi larg, prejur pământ. Jur-prejurul poalelor, Joacă stele mărunțele, Mai presus și mai mărele... [în] spate-i luna cu lumina, [în] piept, soarele cu căldura (90, p. 9 ; 14, p. 9
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 574). Acestor imagini din eresurile adulților le corespund recitativele infantile de tipul : „Cu sabia lui Mihai/ Cu toporul Domnului/ Taie capul omului” (42 ; 20, p. 151) și „Cu măciuca [sabia] lui Mihai/ Sus pe cap/ După cap/ Curge sânge mohorât” (12, p. 59). în ziua de Hranghel, finii merg cu colăcei la nașii lor ; vezi recitativul infantil „Stai ploaie călătoare/ Că e mâine sărbătoare [Hranghelul ?],/ Sărbătoarea nașului/ Din capu’ orașului” (11, p. 146). în aceeași zi se face turtă de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de provocare a Abaților. Radoslav avea senzația că el va fi ultimul conducător al Abației, deși era încă departe de elucidarea misterului. Dar însăși esența Armaghedonului era ascunsă în originea clonelor! Iar el nu deslușea nimic deocamdată. Era îngîndurat și mohorât. Abatele păstra încă în palma dreaptă amintirea asprimii îndoielnice a scoarței zarzărului pe care îl mângâiase la plecare. Intră în sala de prelegeri și îi văzu pe novici privindu-i cu un amestec de teamă și respect, despre care știa
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
frunze. Implanturile neurale îi permiteau într-adevăr să-și accelereze propriul timp. Viteza pe care o puteau căpăta mișcările sale în orice confruntare îi asigura o victorie fulgerătoare în lupta corp la corp. Nu putea însă încetini timpul. Zâmbi dimineții mohorâte amintindu-și de prima discuție în care Rajji acceptase că spusele cu care îl convinsese să apuce pe calea quintaratului, deși nu erau mincinoase, lăsau să se înțeleagă o biunivocitate care nu funcționa și în realitate. Există doar două împrejurări
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să se îmbrace, aruncîndu-i tânărului, din când în când, câte o privire piezișa. Nu e numai sperietura... Probabil ca e homosexual. Și îi spune pe nume Abatelui... Ce moșneag pișicher! Abatele stătea în fotoliul său favorit și privea la dimineața mohorâtă când Rim intră și își înclină foarte puțin capul, pentru a rămâne apoi tăcut în mijlocul biroului. În spatele său, Aloim își făcea de treabă, aranjând niște cărți pe un raft. Într-una din zilele astea o să moară, dacă se încăpățînează să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
puțin o cale prin care să te poți pune la adăpost de furia unui regiment imperial, bombăni Aloim, care plecă fără să aștepte însă răspuns la această ultimă remarcă. Abatele se adânci în fotoliul său și privi afară spre dimineața mohorâtă. Caisul său era doar un vreasc uscat. Dar chiar și așa, trunchiul lui firav continua să înfrunte vântul rece, de toamnă târzie. Kyrall. Acum avea o destinație. Un punct la fel de bun ca oricare altul, dar ales de Dumnezeu prin stranietatea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vedere guturaiul lui cronic și spasmele din piept și din abdomen. Și de acum de săptămîni întregi, da, de săptămîni, fusese vreme rea în Jena o vreme îngrozitoare, oribilă, pe care o simțea în fiecare nerv al corpului rece, sălbatică, mohorîtă. Vîntul de decembrie urla în horn cu un sunet dezolat uitat de Dumnezeu putea la fel de bine să se afle pe o cîmpie stearpă pe timp de noapte și de furtună, cu sufletul plin de o jale fără alinare. Și totuși
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]