646 matches
-
și În gură și În ochi. - Măcar așa, nu vine nimeni să tragă cu urechea, râse N’jamo. - Da’ ce, nu mai are nimeni praf din ăsta? N’jamo râse și mai și, iar eu m-am prefăcut că mă molipsesc de la el. După ce ne-am potolit, i-am zis: - Mai bine m-ai ajuta pe mine, măi, N’jamo. - Și să ne spulbere, ca pe Dogoni?! - se holbă el. Ce folos ar avea Tatăl ca eu să fac ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
buzelor ei, voiciunea ochilor ei cu fir de aur... erau reflexul inteligenței ei. întreg trupul îi era modelat de inteligență. -Da, a fost inteligentă din cap până în tălpi!.. repetă el. Lumea era plină de zâmbetul ei, de entuziasmul ei... Putea molipsi cu zâmbetul ei, un oraș... o lume... In Bârlad o iubea tot orașul... Tot orașul a cunoscut-o, ea era acasă în tot orașul. Si totuși, de ce sub zâmbetul ei se ascundea o inimă frântă!... -...Când am cunoscut-o, murmură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sus și m-a sărbătorit. Când le-am povestit ce se Întâmplase au fost extrem de bucuroși să afle că tribul dușman se dusese de râpă Într-un mod atât de neașteptat. Unii dintre ai noștri s-au Îmbătat de bucurie. molipsindu-mă de entuziasmul lor, am uitat de strângerile mele de inimă și am crezut și eu pentru o vreme că irochezii primiseră ceea ce meritau. Aici igalaq Își Întrerupse povestea, scuzându-se și spunând că va reveni curând. — mă bucur că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sus și m-a sărbătorit. Când le-am povestit ce se întâmplase au fost extrem de bucuroși să afle că tribul dușman se dusese de râpă într-un mod atât de neașteptat. Unii dintre ai noștri s-au îmbătat de bucurie. Molipsindu-mă de entuziasmul lor, am uitat de strângerile mele de inimă și am crezut și eu pentru o vreme că irochezii primiseră ceea ce meritau. Aici igalaq își întrerupse povestea, scuzându-se și spunând că va reveni curând. — Mă bucur că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să evadeze din jugărie, și să revină la viața lui cea adevărată, de muncă și trudă, unde e, și acum, om Între oameni, bogat Între bogații păturii bogate, truditor de frunte Între truditorii de frunte pe care, Încet-Încet, i-a molipsit de boala muncii. De boala muncii, ia molipsit, pe mulți, din Bogdănița, devenită, de-acuma, istorică! Ei, spune-mi și tu, dacă poți: ce fel de om e ăsta? Ce fel de român, e, oare? Hop! Stai! Stai așa. Că
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
arediabet, desigur un început de diabet. Rămâne de văzut ce fel de tip de diabet, dacă e unul pancreatic, sau numai unul renal. - Te-nșeli, protestă Simion, nu sunt bolnav deloc. Sunt sănătos tun. Cine se apropie de mine se molipsește de sănătate. Nu e așa, Despino? se adresă el Aurichii. - Vezi dumneata, încercă să demonstreze răbdător medicul, pentru care erorile de nume ale lui Simion erau nule și neavenite, fiindcă nu cunoștea onomastica familiei, sunt boli insidioase care se încep
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nefericire, începe inima să-mi bată. Suspinul e spațiul ideal al respirației, iar fericirea nu-i temperatura vieții. Se prea poate ca în sine iubirea să conțină un potențial de fericire mai mare decât este înclinată a crede mintea noastră, molipsită de inimă. De unde vin atunci acordurile funebre ale esențialei beții și parfumul de sinucidere al îmbrățișărilor? Arheologia fatală a iubirii scoate la suprafață nu numai durerile clare, actuale, ci și toate nefericirile incomplete, pe care credeam a le fi îngropat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
insomnia nesfîrșirii! Avea-voi lacrimi pentru tot ce n-am murit? Dragostea e singurul mod fecund de a te înșela în cadrul absolutului. De aceea, în iubire nu poți fi aproape de Dumnezeu decât prin toate iluziile vieții. Cel ce s-a molipsit de eternitate nu mai poate lua parte la istorie decât prin voința de autodistrugere. Căci, între semeni, nu ești creator decât pe propria ruină. Omul e singura ființă care s-a dezmorțit din beția timpului. Și toată străduința lui este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
blestem teribil: „Să urli de turbare cînd ți-or cădea blesteme A două inimi calde ce tu le-ai dezunit Și-n viața de acuma, și-n cea de apoi vreme: Să tremuri ca un cîine În rane schilăvit. Ca molipsit de crime veninul s-aibi În tine, Și-n casele ce intri să vezi a curați, Ca urmele de șarpe, și urma după tine, Cu apa cea sfințită În preajmă a stropi. Pribeag vei fi În lume, fără lăcaș, culcare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu ceilalți. S-avem încredere într-un monah. Nu ești de partea celor bogați? La Squillace Episcopul l-a pus să-și recunoască vina în public. Ar fi vrut să îngenucheze în fața călugărițelor, călugărilor, preoților și novicilor adunați în Catedrală, molipsiți de bigotism și ipocrizie. Făcu o plecăciune cu capul, convins că acum putea să se elibereze numai plănuind o răzmeriță cu acei sărmani de pe dealuri și din sate, pentru a alunga acele lipitori și pentru a face în sfârșit să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și știința precum și teologia eretică precum și neascularea față de orice autoritate a Imperiului și a Bisericii. Pe podeaua celulei, în anume zile, am văzut ieșind din fundul meu viermii pe care în timpul zilei îi înghițisem. Nici ei nu vor să se molipsească de la biata mea carne și fug atunci când mă apropii să-i prind, și-njură ca niște osândiți ai iadului atunci când îi poftesc să danseze ca să mă distrez și eu puțin. Sunt, sigur că da, animale spurcate, dar au o omenie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bolnave erau arse, pentru că duhoarea infesta aerul zile-n șir, iar vântul o ducea în satele vecine, astfel că a fost emis ordinul de a se debarasa locul de animalele infectate, dându-le vânt în prăpastia de la Perniciaro. Ne poate molipsi și pe noi? întrebase Giandomenico care începea să se teamă și să se căiască că s-a însoțit cu oamenii aceia la drum. Mai molipsiți decât suntem nu putem fi răspunde bătranul Rocco îți vine să crezi, eu n-am
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Dimpotrivă, mi se pare că te-ai îngrășat. Nu e destul spațiu ca să mă mișc și eu prin celulă, iar în privința înfățișării, m-au curățat și aranjat oleacă gardienii, înainte de a mă aduce în fața ta. Se temeau să nu te molipsesc cu păduchii mei sau să ți se facă greață de viermii care uneori noaptea mi se urcă până la buze și mi se pitesc pe după urechi. Vrei să mă emoționezi sau să mă înspăimânți? Ceri ajutor sau și asta e tot
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se prin strâmtorile acelui obraz lipit de oase, se bulucea către nas, spărgându-se în vinișoare roșii, spre capătul bont. Hainele îi erau mototolite, dar se vedea că se străduise să se îmbrace cât mai curat, doar că hainele se molipsiseră de oboseala trupului pe care trebuiau să-l acopere. Pantofii, vechi și crăpați, fuseseră dați cu cremă de ghete din gros, dar căldura subțiase vopseaua și o spărsese urmând crăpăturile căputei. Mâna, care îi tremura ușor, și-o ridică spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Augustin, toți ceilalți Părinți l-au înțeles pe Platon prost, ca ontolog al separației, lucru într-un fel firesc. Nefiresc este însă ca și Ivánka, în secolul 20, să înțeleagă platonismul, care e un concept deschis, în închistarea lui istorică, molipsindu-se deci la rîndu-i și preluând o înțelegere care, filozofic vorbind, e vulgară." Vineri, 23 februarie 1979 După micul dejun, Noica a urcat la noi să-și aleagă câteva cărți pentru diminețile următoare. (Ne spune că preferă să scrie după-masa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aceea a lui Heidegger însuși când a scris cartea și când a înțeles pesemne că doar o mână de oameni îi va putea urmări gândul. Aș vrea să fiu bine înțeles. Un traducător al lui S.u.Z. nu se molipsește, prin însuși actul traducerii, de geniul lui Heidegger; singurul lui privilegiu este că ajunge în situația de a beneficia de drumul pe care mintea lui Heidegger l-a deschis și pe care celălalt poate, la rândul lui, păși. Cine pășește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mult așa de siguranță, se descifrează cum se descifrează o ghicitoare. Și puroiul picură din țeava de tun a tatălui peste roșața eczematică a lui Mariedl, îi îngheață învelișul viu și se strecoară în gaura de foc de natură umană, molipsește dobitoc de credincioasa apă vie, seul cadavrului uman nenăscut silit să trăiască nătărău, nu că poate să vrea să poată, ca seul de la fiaraom care-i tare credincioasă. Bravo taică, bravo. Chiar dacă moartea îi povestește burții de atâta vreme despre
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
look cool și o vestimentație trendy”. O altă revistă găzduiește: „Sexfruntarea: Elena Udrea vs. Robert Turcescu”. Evident că bieții de ei nu se „sexfruntă” deloc, așa cum articolul o dovedește. Ei chiar sunt în consens deplin. La întrebarea superinteligentă (m-am molipsit, ce vreți): „De câți înțelepți e nevoie pentru a identifica un orgasm intelectual?” cei doi răspund într-un glas: de unul singur! În schimb Aly Elsidding, un fotomodel multaru, este „o balanță româno-sudaneză” și nu se sexfruntă decât cu cititoarele
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
obligatorie la toate nivelurile de Învățământ ar aduce beneficii sociale enorme. Primul dintre ele - mă voi lăsa pradă optimismului - ar fi acela că ne-am vaccina Împotriva prostiei, profilaxie de primă necesitate, căci este o boală de care ne putem molipsi cu toții. De bună seamă, un simptom al prostiei este transformarea cuvântului „boală” Într-un elogiu. Dacă inteligența este salvarea noastră, prostia este cea mai mare amenințare. Din acest motiv se cuvine să fie studiată la fel ca SIDA. Istoria prostiei
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
săruturi nici nu mai vorbesc... După ce se satisface sexual, se ridică imediat și se duce să facă baie... (plânge)... Să nu ia vreo boală, Îmi spune... Și că cel mai rău lucru care i se poate Întâmpla e să se molipsească de ceva de la mine... Tânguirea bietei femei are intensitatea unei povestiri a lui Borges. Pornind de la aceste rânduri, ne putem imagina oroarea acestei existențe. Terapeutul o Întreabă: „De ce nu Îl părăsiți?”, și ea, Îndurerată, dar plină de speranță, răspunde: „Îl
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ne poate trăda și că el numai ne putea prezenta o corectură ușoară, cu greșeli de tipar puține. Asta era mândria lui și plăcerea noastră. Dar pe Călin l‐ am simțit în curând confrate. Scria versuri nu numai pentru că se molipsise de la noi, ci pentru că simțea nevoia exprimării unei sensibilități delicate... N‐am la îndemână caietul cu poezii al lui Călin, dar pot remarca unele versuri. Călin cântă florile târzii de toamnă și el simțea, în mod sincer, milă și iubire
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Republicii Moldova în urma acestor declarații contradictorii și stupefiante pentru o minte normală și coerentă. Nici colegii de partid ai generalului Voronin nu se lasă mai prejos. Victor Stepaniuc, liderul majorității comuniste din Parlament, umblă chiar la rădăcina „răului occidental” care a molipsit „Republica”. El denunță retroactiv participarea Moldovei la Parteneriatul pentru Pace, oferit de NATO unor foste țări din blocul sovietic. Stepaniuc se face că uită sau poate fi nu știe că acest Parteneriat... este benefic pentru Armata Națională - o „oaste” săracă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
specială a vieții din timpul regimului comunist, umorul. În ciuda dogmatismului și a cenzurii, ironia nu a lipsit niciodată aici, având funcții politice și sociale mai complexe decât în Occident, tocmai din cauza interdicțiilor oficiale 119. Se pare că povestitorii s-au molipsit de la cei incriminați, perpetuând, chiar și prin negație, morga propagandei comuniste. Doar manualul albanez amintea, în treacăt, că începutul revoltei finale împotriva regimului a dus și la proliferarea glumelor pe seama guvernanților. Dar a fost mai mult decât atât, căci ironia
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
un autentic antierou. Claudius este ridiculizat prin faptul că i se atribuie nebunia de a se mai crede încă cezar chiar și acolo "unde șoarecii rod fierul". Ba mai mult, o dată ajuns în Olimp, el pare să atingă și să molipsească întreaga și vestita adunare cu superficialitatea sa. Intrarea în Olimp este sugestiv precedată și anunțată prin luarea de cuvânt a lui Ianus, zeul italic reprezentat cu două fețe atât în calitatea lui de mijlocitor între două lumi, cât și în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
jur și reinventează viața în așteptarea izbăvirii prin moarte. Nu iubirea îl definește, ci resemnarea. Concomitent cu apariția altor figuri, cuplul se dizolvă. Rămâne însă umbra celuilalt, amintirea lui, dorința de a-l recupera psihic și fizic. Atunci când partenerul se molipsește de speranță, protagonista caută medicamentul "Sfârșitul Lumii", dat pe rețetă și solicitat de toată lumea. Scris cu majuscule, "Sfârșitul Lumii" este numele unui medicament fără prospect, folosit, alături de "Hiperbolă" în tratarea poftei de "sfârșitul lumii" așteptat, nu ca pe cataclism în urma
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]