278,086 matches
-
și cu cărțile. Există cărți care m-au însoțit toată viața de când le-am descoperit: Alice în Țara Minunilor, Don Quijote, Divina Comedie, câteva romane de Chesterton. Dar există și cărți care au fost - sau sunt - fundamentale pentru mine la un moment dat. De exemplu, mă interesez acum din nou de opera lui Bioy Casares - pe care o citesc cu o anumită nostalgie în acest moment, când Argentina a fost distrusă. Pot astfel să recuperez, prin literatură, o anume noțiune despre cum
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
de Chesterton. Dar există și cărți care au fost - sau sunt - fundamentale pentru mine la un moment dat. De exemplu, mă interesez acum din nou de opera lui Bioy Casares - pe care o citesc cu o anumită nostalgie în acest moment, când Argentina a fost distrusă. Pot astfel să recuperez, prin literatură, o anume noțiune despre cum era această țară magnifică, acum în ruine. Î.: Acolo v-ați născut, astăzi trăiți în Franța și aveți naționalitatea canadiană. Viața dumneavoastră personală este
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Sunt biblioteci acumulate încă din adolescență. Biblioteci care au călătorit, care au așteptat ani mulți în lăzi, închise din lipsă de spațiu. Biblioteci acumulate din cauza unei cărți pe care trebuia să o scriu sau prin oferte ori prin impulsuri de moment. Cred că orice bibliotecă personală e un soi de autobiografie, un portret al persoanei care a adunat-o. Cred că mă recunosc sau recunosc unele aspecte din viața mea pe aceste rafturi. Î.: Niciodată n-ați simțit că aveți prea
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
se uită la cărți ca la un soi de animal, de ființă vie care îl învăluie, amenințând să-l înghită. Niciodată nu v-ați simțit sub amenințarea acestui corp viu care este biblioteca? R.: Nu. Nu mai mult decât în momentele când suntem îndrăgostiți. În acele momente avem același sentiment că suntem învăluiți, înșfăcați, transformați. Dar ce sfârșit frumos am avea, dacă ăsta ne-ar fi sfârșitul. Î.: Mai am o întrebare care vi s-a pus, desigur, de multe ori
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
un soi de animal, de ființă vie care îl învăluie, amenințând să-l înghită. Niciodată nu v-ați simțit sub amenințarea acestui corp viu care este biblioteca? R.: Nu. Nu mai mult decât în momentele când suntem îndrăgostiți. În acele momente avem același sentiment că suntem învăluiți, înșfăcați, transformați. Dar ce sfârșit frumos am avea, dacă ăsta ne-ar fi sfârșitul. Î.: Mai am o întrebare care vi s-a pus, desigur, de multe ori: n-ați citit toate cărțile pe
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
lectura se produce în timpul somnului. Î.: După ce ați scris despre Istoria lecturii, lucrați acum la o carte despre bibliotecă... R.: Nu știu încă ce va fi această carte. Deocamdată, se numește Biblioteca, noaptea. Mă gândesc la o bibliotecă în acel moment când reflecția, calmul, posibilitatea de a accede la memoria conjunctă devine mai evidentă. Îmi pun întrebări în jurul ideii de bibliotecă și al acestei organizări a universului. Sper ca în această carte să găsesc, într-un fel, răspunsuri. Î.: Am vorbit
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
a spus autoarea în interviul prin mail, va încerca să scrie direct în franceză. Un scenariu de succes deci, cel puțin deocamdată, și care are morala lui: un autor tînăr care pleacă din România, după ce a publicat trei cărți, în momentul în care ar fi trebuit să nu mai aibă nevoie de trauma expatrierii, cînd ar fi trebuit să trăiască din burse pentru scriitori, din vînzarea cărților, să participe la întîlniri internaționale și să-i fie traduse cărțile fără să fie
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
Iliescu să preia șefia statului pentru încă și încă un mandat - ba chiar pe viață! Pe ce mă bazam? Mai întâi, pe totala lipsă de rușine și pe cinismul partidului de guvernământ. Am simțit că se coace o porcărie din momentul în care am observat obstinația de a păstra, în sondajele de opinie, numele lui Ion Iliescu, deși părea o axiomă imposibilitatea ca acesta să mai candideze la președinție. Ca dovadă că pentru comunisto-securiștii de la putere legea nu e decât întâmplătoarea
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
a partidului său. Mai rar un astfel de act sinucigaș la cineva care, pe dinafară, plesnește de sănătate și prosperitate. Prosteasca propunere arată că P.S.D.-ul este incapabil să găsească soluții înainte, așa că le caută înapoi. Firește, perfect pentru acest moment ar fi fost Ceaușescu. (Vă mai amintiți cele zece asemănări între Năstase și Pingelică? Iat-o și pe a unsprezecea!) Din nefericire pentru ginerele doamnei Miculescu, surogatul de dictator pe care mizează se dovedește mai isteț decât el și decât
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
voie de nevoie. Dar, într-o zi, întorcându-se de la școală, Stuart Little se trezeste că pe unul din scaunele mașinii, îi pică, realmente din cer, o încântătoare făptură - Margalo (voce Melanie Griffith), o pasăre cu aripioara rănită. Din acel moment, pentru Stuart aventura reîncepe... Desigur, mulți dintre dumneavoastră vă mai amintiți (căci e un film ce nu se uită ușor) de încântătorul Stuart Little-Șoricelul familiei, film ce a constituit pentru spectatorii de pretutindeni una dintre revelațiile cinematografice ale anului 2000
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
primise eticheta de critic impresionist, pentru parada criticii juvenile, i-am criticat romanele, susținînd că n-avea talent de romancier, i-am arătat limitele pătrunderii psihologice în memorialistică, dar desigur toate acestea de la un înalt nivel de stimă, într-un moment cînd corifeii Universității și Academiei i-o refuzau spre rușinea lor". în "Istoria literaturii române contemporane", E. Lovinescu scria despre debutul critic al lui Șerban Cioculescu: "Despre debutul lui Șerban Cioculescu... nu se poate spune că ar fi fost fericit
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
că dl Năstase se bizuie pe asul din mînecă al intrării în NATO și atunci s-a grăbit să pluseze la timp. Premierul știe că intrarea în NATO nu va aduce belșug peste noapte în România, și că, după primul moment de entuziasm, românii își vor reaminti că trăiesc prost. Și vor fi nemulțumiți că trăiesc la fel de prost. Decontul acestei nemulțumiri nu-l poate plăti decît premierul care, de la începutul mandatului său, a jucat un rol de premier-președinte, călcîndu-se adesea pe
O Constituție pentru un președinte by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14861_a_16186]
-
vânează" Joyce prin Dublinul anului 1900? Mai ales, cum s-a observat adesea, rezonanțe autobiografice. Absolvenți de colegiu care-și povestesc primele aventuri erotice, rezolvarea prin căsătorie a unei legături ascunse dintre un funcționar și o lucrătoare, renunțarea - chiar în momentul urcării în vaporul de Argentina - la evadarea din provincia irlandeză, viața unei familii cu mulți frați etc. Toate par ecouri la experiențele autorului născut în 1882 într-o familie numeroasă din suburbia Dublinului, cunoscând confruntarea cu dogma religioasă ori declinul
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
în hotelurile rămase fără turiști (ironie al adresa așa-zisei revoluții din 1974, când clădirile mai de seamă din Portugalia au fost ocupate de "revoluționari"), există mai ales vânătoarea oarbă, fără sens a celor patru inși "premonitori", capabilă în orice moment să transforme solii în inamici. Povestea celor patru, căutarea lor reciprocă, regăsirea lor ca prieteni, odiseea lor pe pământ hispano-portughez și perceperea amănuntelor prin "oameni normali", sporește bugetul de credibilitate al parabolei. Până unde putea autorul să-și permită însoțirea
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
de dragoste "centrală" a romanului, aceea dintre Ghe și tînăra studentă la Literele bucureștene Marta. Poveste epistolară la început, cu scrisori altfel "slăbuțe" literar - dar amorul prostește, nu-i așa?, "materializată" după nesfîrșite zbuciume și tribulații în apartamentul unui prieten. Moment în care perspectiva lui Ghe, de unde era mai degrabă "silly", devine de natură să ne lase bouche bée. Scenele de sex sînt paralizante: Ghe, bărbat de 50 de ani ajuns la a doua soție, este profund rănit de faptul că
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
este influența invaziilor barbare din Europa asupra acestei tranziții? Referitor la această ultimă întrebare, trebuie subliniată o observație de principiu a autorului: abia o dată cu respectivele invazii, programele educaționale încep să se cristalizeze și să-și afle o rezolvare autentică. Este momentul de la care autorul își începe cercetarea - moment convențional fixat în 476, o dată cu căderea Romei sub loviturile lui Odoacru. Demersurile sale se opresc chiar înaintea renașterii carolingiene, adică atunci când sistemul educațional medieval este deja constituit și funcționează. Se poate remarca, prin
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
acestei tranziții? Referitor la această ultimă întrebare, trebuie subliniată o observație de principiu a autorului: abia o dată cu respectivele invazii, programele educaționale încep să se cristalizeze și să-și afle o rezolvare autentică. Este momentul de la care autorul își începe cercetarea - moment convențional fixat în 476, o dată cu căderea Romei sub loviturile lui Odoacru. Demersurile sale se opresc chiar înaintea renașterii carolingiene, adică atunci când sistemul educațional medieval este deja constituit și funcționează. Se poate remarca, prin urmare, că Pierre Riché își alege ca
Cultura la barbari by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14869_a_16194]
-
interbelici. Strada Liviu Rebreanu duce în Balta Albă (care i s-ar fi potrivit mai degrabă lui Alecsandri) și are aspect de bulevard estic. Faptul că se întinde doar între blocuri are un sens: Rebreanu s-a mutat la un moment dat la bloc (noutate în epocă) și a consemnat asta în jurnal. Desigur, un alt fel de bloc decît cele de pe strada lui de acum. Sebastian a dobîndit o stradă, (se învecinează cu Ispirescu), iar prietenul său Eliade un bulevard
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
chiar ca o prefață a descoperirii, pe plan psihologic-medical, a subconștientului. Adepții clarității consacrate par a fi pierdut partida. "Obiectivismul" uzual se evaporă, extrovertirea e devalorizată: "În locul peisajului exterior și al descripției obiective, poezia modernă propune impresii spiritualizate; în locul anecdotei, momente sufletești ale duratei subiective; în locul sentimentelor gradate după normele procesive ale retoricii, stări morale discontinue". Procesul pare ireversibil, astfel cum au constatat "specialiști recunoscuți" precum Benedetto Croce (deoarece e invocat de criticul român, ne îngăduim a introduce un citat din
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
un nou dicționar al ideilor primite de-a gata cu ceea ce se vehiculează între amici despre scriitorii noștri vii sau morți, mari sau mici. Dacă aperi pe cineva ești privit ca un trouble-fête și, dimpotrivă, cîștigi bunăvoința auditoriului strecurînd, la momentul cuvenit, o replică veninoasă între replicile ironice ale comesenilor. încetul cu încetul obiceiul se răspîndește, ca orice molimă a spiritului. Desigur, Caragiale este tot atît de vinovat pentru ivirea criticii de cafenea cît este Nietzsche pentru apariția hitlerismului. O altă
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
egalitate, fraternitate, și libertate, evident. Ești silit să te întrebi, în cele din urmă: umanitatea, confortul ei material este mai importantă? Ori ideea ei despre ea însăși, arta, în fond, proiecția spiritului omenesc în natură? Parisul nu ezită aici nici un moment. El, care, imitat, avea să producă ororile asiatice ale lui Pol Pot și gărzile culturale maoiste. Credeam că murdar este numai Bucureștiul. După aproape treizeci de ani de când nu am mai fost în Montmartre, cartierul artiștilor de pe timpuri arată foarte
Reflexe pariziene (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14877_a_16202]
-
Scenografia îi aparținea Ninei Brumușilă, muzica originală, lui Vasile Șirli. Tu ai făcut și asistență de regie. Au trecut ceva ani din 1986. Îți mai amintești o zi de repetiții? - Una precisă nu. Am să încerc să combin mai multe momente. A fost o nebunie... Ce se repeta cu obstinație, după opt-nouă ore de muncă? Făcutul cartofilor prăjiți! Ne strîngeam toți și despicam firul în paisprezece. Țin minte naveta lui Silviu la București, venirile și plecările lui, atmosfera care se încingea
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
educat ieșirile și pornirile mele colerice. Am devenit mult mai introvertit, mai înțelept, mai răbdător. Cu toți și cu mine. Am simțit că este nevoie să alternez practica, munca de actor cu cea de profesor. Fiind în beneficiul ambelor ipostaze. Momentul Danaidele, unde l-am secondat pe Silviu Purcărete, a fost o intermediere, o trecere importantă de la experiența de scenă, la cea pedagogică, la alt tip de disciplină. În patru luni, am inventat zeci de exerciții, de teme, de modalități pedagogice
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
fost un antrenament, extrem de dur și de util, totodată. Mi-a dat curaj și mi-a trezit gustul pentru aventura pedagogică, pentru ce am construit, după aceea, la Limoges. Am învățat că pedagogia în teatru este un act de creație. Momentul Danaidele m-a incitat foarte mult, ca o încercare, ca o provocare. Iar Silviu Purcărete este cel care a înțeles asta și m-a susținut enorm. A avut încredere în proiectul meu și a semnat un cec în alb. De
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
doua colaborare. Hegel consideră Antigona cea mai înaltă și mai morală operă a umanității. De unde ataci o capodoperă cînd te afli pus în fața ei? Penciulescu spune că soluțiile nu vin decît din text. De acolo aflăm că este vorba despre momentul zero după un război nimicitor. Totul trebuie reconstruit. Creon, pe de o parte, vrea să reorganizeze instituțiile laice, societatea vrea să restabilească legile după care cetatea să reînceapă un ciclu vital. Antigona, pe de altă parte, vrea să respecte tradiția
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]