465 matches
-
au consemnat cu sârg securist declarațiile unor informatori din detenție, cum că maica stareță purta discuții „mistico-religioase” și cânta la ședințele grupului Oastea Domnului. „Din păcate, unii erau oameni de condiție bună”, își amintește ea. „Un medic, Ioan Cighi”, apoi, monahiei parcă nici azi, după atâta amar de ani, nu-i vine să creadă că și „un călugăr, Maftei Petru Ioviță de la mănăstirea din Bodrog, se dovediră a fi colaboratori perfecți”, spune ea cu durere nedisimulată. „Atunci, în acele condiții de
Agenda2005-10-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283444_a_284773]
-
în acele condiții de privațiune, mi-am dat seama mai mult ca oricând că între bine și rău este aceeași nepotrivire ca între lumină și întuneric, între minciună și adevăr”, mai spune maica Patricia. Clemența lui Gheorghe Gheorghiu-Dej Între timp, monahia a ajuns și la penitenciarul din Miercurea-Ciuc. Era în anul 1960, iar patru ani mai târziu, liderul politic de atunci al țării, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a promulgat „actul de clemență”, dispunând așadar o largă grațiere a deținuților politici. Prima închisoare care
Agenda2005-10-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283444_a_284773]
-
două ori în același râu ce râu e acela în care ne scăldăm acum ce râu curge cu zgomot prin viețile noastre în venele tale respiră tăcută o vidră nervii îți sunt un coș de țipari tăcerea ta adăpostește o monahie de pelicani ce râu spală picioarele noastre de sumbri magiștri ai unei științe inutile ce râu ne răpește iubitele și le duce în Hades ce viitură întunecată de fluviu tulbure de dorinți și de spaime ne mână de la spate cu
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
apărut Sarea pământului (Editura Doxologia, Iași), un volum masiv de evocări - sau, cum le spune el, „încrucișări, întâlniri, însoțiri“ -, care mi-a declanșat entuziasmul rândurilor de acum. Aproape o sută de chipuri ale Dreptei Credințe, sfinți, mitropoliți, preoți, monahi și monahii, pictori, scriitori, profesori, muzicieni, fiecare pus în lumină cu o forță admiratoare rar întâlnită în lumea noastră culturală, bântuită, cum știm, de ură, invidie, dezbinare, hipercriticism și resenti mente răzbunătoare. Costion admiră necondiționat, curat și râvnitor, cu sua vitate și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
domnia ta este mai greu de făcut și cere timp. Și pentru că se face icoana din nou, spune-ne cum ai vrea să fie, ca să audă și meșterii... — Preacucernice, să fie ca în evanghelie, doar că... - și Lavinia se întoarse spre monahii pictori - aș vrea dacă se poate ca una din fecioare să aibă chipul meu. Rumoarea cuprinse adunarea. — Asta nu se poate, tună egumenul. Mâna meșterului ține doar penelul, ea este dusă de îngeri. Îngerii zugrăvesc chipul sfinților. Și asta se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zăcea mai părăsit ca oricine. Toți își vedeau de grijile lor, așa că mitropolitul i-a spus ieromonahului Ștefan să citească ectenia de ieșire a răposatului. L-au pus pe un fel de năsălie și la rugăciunile ieromonahului, spuse românește, răspundeau monahii greci, grecește. Boierii se închinau, doar jupâneasa Stanca bocea încetișor. Doamna nu era de văzut. Unii spuneau că în spătăria mică sfătuia cu cuscrii ei din neamul Bălenilor cum să-l aducă pe beizadea Gheorghe la domnie. Au ridicat mortul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stângă, au ridicat năsălia cu coșciugul. Călugării s-au grupat și s-au rânduit după ranguri, grecii și străinii pe partea lor, iar cei de la mânăstirile Radu Vodă, Mihai Vodă și Sfântul Gheorghe pe partea cealaltă. „Aghios o Theos”, cântau monahii greci când Io Șerban Cantacuzino ieșea cu picioarele înainte din biserica domnească. „Sfinte Dumnezeule”, ca la Prohodul din Vinerea Mare, preluară călugării români și mulțimea din pridvor se dădu la o parte, lăsând șirul fraților monahi să iasă în curte. Acum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rama care pe partea aceasta din cioplitură părea o frânghie argintie răsucită. — Doamne, dar frumoasă mai este! — Am lucrat-o la Sfetagora la mânăstire, după icoanele ivirilor. Acum nu mai sunt georgieni la mânăstire, a rămas doar numele. Aproape toți monahii sunt greci... Dar cărțile și odoarele ivirilor s au păstrat toate... Ei o zugrăveau cam tot așa, în tonuri aprinse, dar icoanele ca asta aveau alt scop, erau icoane pentru popii de mir, pe o parte Nașterea iar pe cealaltă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
s-a călugărit.... — ... sub numele de Eufrosina. Așa ți-am spus, apoi ne-am dus la celelalte pietre: „A fost tăiat dumnealui Barbușa de către Alexandru Voevod în orașul București, și a fost fiul lui Dragomir postelnicul și al mamei lui, monahia Eufrosina, în luna Septembre 4 zile anul 1569”. Apoi mai spre altar: „A fost tăiat dumnealui Crăcea de către Alexandru Voevod în orașul București, și a fost fiul lui Dragomir postelnicul și al mamei lui, monahia Eufrosina, în anul 1569 în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
postelnicul și al mamei lui, monahia Eufrosina, în luna Septembre 4 zile anul 1569”. Apoi mai spre altar: „A fost tăiat dumnealui Crăcea de către Alexandru Voevod în orașul București, și a fost fiul lui Dragomir postelnicul și al mamei lui, monahia Eufrosina, în anul 1569 în luna Septembre, 4”. Pe partea cealaltă: „A fost tăiat dumnealui Radul Stolnic de către Alexandru Voevod, și a fost fiul lui Dragomir postelnic și al mamei lui, monahia Eufrosina, în anul 1569, luna Septembre, 4 zile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fiul lui Dragomir postelnicul și al mamei lui, monahia Eufrosina, în anul 1569 în luna Septembre, 4”. Pe partea cealaltă: „A fost tăiat dumnealui Radul Stolnic de către Alexandru Voevod, și a fost fiul lui Dragomir postelnic și al mamei lui, monahia Eufrosina, în anul 1569, luna Septembre, 4 zile”. Radul Stolnicul a fost strămoșul meu, ceilalți nu au avut fii... Prințul nu auzea păsările și nici copitele dobitoacelor pe pământul bătătorit al cărării. — Și m-ai dus în tindă, pe partea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meu, ceilalți nu au avut fii... Prințul nu auzea păsările și nici copitele dobitoacelor pe pământul bătătorit al cărării. — Și m-ai dus în tindă, pe partea stângă lângă ușă mai era o piatră... — „S-a prestăvit roaba lui Dumnezeu, monahia Eufrosina, după moartea a patru fii, care au fost tăiați; veșnica ei pomenire! Prea întristată mamă până la moarte!” Ieromonahul scoase din traistă un codru de pâine și începu să mănânce. Treceau prin vad un pârâu. I se părea că prințul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
binecuvântează, se auzeau speriate glasurile celor printre care chir Ioan arhimandritul trecea îndreptânduse spre arhondărie. Peste câteva clipe preotul sta la căpătâiul femeii, alături de Ștefan Voievod. — Să trimitem după doftor, propuse starețul de la Hurezi. Nu este de doftor, răspunse o monahie. Mai curând trebuie să ne rugăm. Doamna Păuna, în capul oaselor, cu părul în neorânduială, cu ochii având pupilele dilatate până la conturul irisului, privea înainte fără să vadă pe nimeni; deodată sări drept în picioare și arătă cu o mână
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să intre lumea în biserică, o să vin și eu. — Sfinția ta, crezi că și-a pierdut mințile? rugător întrebă vodă. — Mi-e teamă. Parc-ar avea o vedenie. Să vină cineva să stea cu dânsa, să-i citească psalmi, o monahie bătrână. Să trimită maica stareță pe cineva care a văzut multe... Să mergem, măria ta, să mergem să ne rugăm pentru ei... N-au avut mult de străbătut, căci închisoarea Bostangi bașa se află lângă prima poartă a seraiului împărătesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
2. Aspirații Dan Lucinescu Descriere: Analiză a aspirațiilor și a naturii acestora, prin studiul evoluției sufletului uman încă din copilărie, prin pictura Părintelui Arsenie Boca, prin aspirațiile către divinitate, prin monahismul atât de frumos reprezentat de părintele Cleopa și de monahii cu studii universitare de la Mănăstirea Putna. „Noțiunea de aspirații este complexă, cu un conținut bogat și cu o sferă mare a conținutului. Dacă marile aspirații nu pot fi atinse, oamenii încearcă măcar să-l simtă pe Dumnezeu mai aproape de ei, escaladând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
editorială (datorată Fundației Culturale „Buna Vestire” din București). După câțiva ani, anume În 2006, mi-a fost dat să citesc În revistele Memento (din Timișoara) și Permanențe (din București) o prezentare excelentă a volumului „Strigatam către Tine, Doamne...”, făcută de monahia Patricia Codău prin articolul „Pagini de eroism feminin românesc”. Articolul, pe care tocmai Îl citai, mi-a stârnit curiozitatea de a citi memorialul „Strigat-am către Tine, Doamne...” Drept care, nu m-am lăsat până ce devenii și eu posesor privilegiat al
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
țiganii care au tot fost dăruiți mănăstirii Dancul ba de unii ba de alții? Nu știi vorba că de ce ai de ce ai mai vrea? Drept-îi, sfințite părinte. Și, ca un făcut, iată că la 28 noiembrie 1764 (7273) Sarafina Cucorănița monahia dăruiește mănăstirii Dancul pe țiganca Safta. Deși te văd pornit, nu mă pot opri să nu pun paie pe foc și să-ți amintesc că la 6 decembrie 1765 o medelnicereasă de această dată dăruiește mănăstirii Dancul o fată de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a fost lămurit prin focul ateizant, scoțând la iveală mari gânditori, mari trăitori, oameni pe care istoria, cu siguranță, îi va consemna ca sfinți. Discursul lor a făcut posibil un val imens de noi practicanți, de noi viitori monahi și monahii, val ce nu a mai avut nicio altă replică în istoria postdecembristă și asta pentru că, în cei patruzeci și cinci de ani de comunism, Biserica românească a făcut un arc peste timp și a fost martirizată, însă nu a fost
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
criza economică mondială nemaipomenită ce a bântuit și la Fondul Bisericesc cu totala sleire a veniturilor sale în ultimii ani ai arhipăstoriei sale, l-au amărât și l-au îngrijorat adânc, încât nu o dată se gândea la refugiul mântuitor de monahie al chiliei din Ismail, sau la camera de studiu a străluciților săi înaintași de la facultate de unde a plecat să arhipăstorească”. Același lucru se putea vedea clar și în cuvintele cu care Nectarie Cotlarciuc răspundea la o telegramă de felicitare
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fute grija pe măgar de unde beau oile apă! Arhimandritul cârmuia obștea: Aici, ava Ioan leagă și dezleagă, eu sunt cu managementul, bă! Unde iscălește tataia, curge lapte și miere. Hotărârea arhimandritului Ioan era poruncă pentru toată suflarea. El spovedea toți monahii, împărțea ascultări după puterea fiecăruia, alegea canoanele mânăstirii. Slujirea, după sfântul munte, prăznuirile de-asemenea, dezlegări doar acolo unde boala sfredelea osul. Stârlici peste castronul cu borș, în postul mare, niciodată; vin de "Buna Vestire" și de "Întâmpinare", jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să ardeți cu toții! Nu-mi pasă de voi! Să umpleți valea de putoare, să vă împrăștiați cenușă pe Bistrița! Scoateți-mi bănuții și plec! Mai am de încheiat niște socoteli cu hoții de la Durău și-mi bag pula în ea, monahie! Au făcut palat până la cer cu bănișorii mei preasfințiții, o să-i sfințesc cu un cartuș în tâmplă! Unul nu-mi scapă. Masoni îmbrăcați popă, vă scot eu masoneria din cap, jidani împuțiți! Părinte stareț, în biserică, cuviosul Petru saltă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
urma să fie condusă de cel mai bun monah cântăreț. S-a propus numirea a ,,doi maiștri de muzică bisericească, unul de cetit și unul de tipic bisericesc”<footnote Ibidem, f. 78 footnote>. S-a propus „organizarea unui cor cu monahii care aveau vocile mai frumoase. S-a propus deasemenea înființarea unei școli de pictură bisericească și a unui seminar monahal, ale cărui cursuri să fie urmate și de monahii altor mănăstiri”<footnote Ibidem, dosar nr. 14/ 1910, f. 12 footnote
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
numai monahii care depășeau vârsta de 55 ani, iar în mănăstirile de călugărițe numai maicile care depășeau vârsta de 50 ani, precum și cei cu studii teologice superioare, cei care renunțau la pensie și cei grav bolnavi. Mii de monahi și monahii au fost nevoiți să părăsească mănăstirile. Exodul forțat al monahilor din mănăstiri a fost o adevărată dramă a monahismului românesc și a vieții duhovnicești. Din Mănăstirea Cetățuia au plecat 11 călugări care au apucat drumul pribegiei. Au mai rămas doar
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
doua este datată 24 noiembrie 1854. Un alt obiect valoros este Potirul din argint aurit ce aparține secolului al XIX-lea. Paharul este îmbrăcat în filigran cu motive florale. Postamentul are decorațiuni florale și trei serafimi. Are inscripționat numele donatorului: „Monahia Zenovia, anul 1844, 8 iunie”. Din colecția de obiecte bisericești mai fac parte: un potir din argint cu gravură manuală din 1814, un Agheazmatar, din secolul al XVIII-lea, din aramă, lucrat prin turnare. Are 4 piciorușe sub formă de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
înregistratorul cu sufletul le notase, cu chenar, în caietul său select de elev, intelectual în activă formare. Astăzi, știm că în anul 2001, papalitatea a sanctificat în piața San Pedro, în văzul lumii, peste 350 dintre victimele: preoți, monahi și monahii, ale războiului din Spania. Simțul patriotic accentuându-se, dragostea de glie cucerind cotele acoperite de lecțiile istoriei, îl fac să ajungă la Liceul Militar “Ferdinand I”, din Chișinău, pe care îl absolvă în 1939. Un an care fremăta de evenimente
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]