465 matches
-
Mânăstirii de către S.S. Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, și P.F. Teoctist, Patriarhul României, oferindu-i-se distincția "Crucea Patriarhală a Constantinopolului". În calitate de Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, Arhimandritul Irineu a tuns în monahism 30 de monahi și 15 monahii (măicuțe), având sub îndrumarea sa și mari personalități ale Bisericii Ortodoxe Române, ca de pildă IPS Laurențiu Streza, viitorul Mitropolit al Ardealului, și alți stareți de mânăstiri din Mitropolia Ardealului. În calitate de delegat al IPS Mitropolit Antonie, în anul 1997, arhimandritul
Irineu Duvlea () [Corola-website/Science/308680_a_310009]
-
O săptămână mai târziu, de ziua Sf. Prooroc Avacum (26 noiembrie 1968), este hirotonit ierodiacon de către PS Episcop Silvestru Onofrei. De atunci, și-a împărțit timpul între ascultările mănăstirești și slujbele bisericești. Este desemnat ca profesor de muzică psaltică pentru monahii de la Mănăstirea Slătioara. La 31 iulie 1981, de ziua Sfântului Evdochim, chiar în ziua lăsatului de sec pentru postul Nașterii Maicii Domnului, este hirotonit ieromonah de către P.S. Silvestru Onofrei. A urmat la data de 25 aprilie 1984 alegerea sa ca
Vlasie Mogârzan () [Corola-website/Science/308687_a_310016]
-
originea socială: 33 fiice de boieri, 59 fiice de negustori, 105 fiice de țărani, 23 fiice de mazili, 51 fiice de preoți, o fiică de dascăl, una de mocan și una de altă lege. Ca urmare a creșterii numărului de monahii, biserica de lemn a devenit neîncăpătoare. Astfel, în anul 1808, stareța Nazaria (1788-1814) a început construcția unei biserici de piatră, care a fost finalizată și s-a sfințit în 1812. Lăcașul de cult a fost pictat în anul 1841, după
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
a construit apoi un zid de incintă prevăzut cu turn-clopotniță la intrare și mai multe corpuri de chilii. Până în prezent s-a succedat un număr de 6 preoți duhovnici. La data de 13 mai 1999, a fost numită ca stareță monahia Maria Deac. Astăzi, viețuiesc în cadrul mănăstirii, circa 90 de maici. Hramul mănăstirii este praznicul Sfântului Gheorghe, sărbătorit în fiecare an la data de 23 aprilie. După ce se retrăsese la în ultimele luni de viață, ca urmare a problemelor de sănătate
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
Platon - mai ales interpretările date de neoplatonici - au revenit periodic în atenția filozofilor și teologilor bizantini, altfel cunoscători exemplari ai tezaurului filozofic elin și utilizatori ai lui, în limitele îngăduite de credința creștină. Mișcarea isihastă a cărei nume vine de la monahii "isihaști" adică aceia care preferau, în locul comunităților călugărești, locurile retrase care favorizau asceza și existența în tăcere, cu rădăcini în epoca bizantină timpurie (practica monastică din Siria și Palestina ce a arătat de mult elemente pre-isihaste), se va închega într-
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
denumirea de “secvențe”. Din păcate aceste compoziții s-au pierdut cu excepția uneia singure, dedicate Sfântului Desideriu. Deși regulile ordinului obligau călugării benedictini să fie legați de o anumită mânăstire și nu acceptau călugări itineranți, aceste reguli nu îi împiedicau pe monahii cu funcții mai importante să călătorească frecvent pentru diferite treburi mânăstirești. Se pare că printre ei se aflau și oameni cărora le plăceau călătoriile mai mult decât viața în sihăstrie, și care cunoșteau țările din vecinătatea mânăstirii, nefiind străini de
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
mod vădit personajul lui Ekkehard II, pe care îl prezintă ca pe un bărbat cu un fizic atractiv, carismatic, care în plus mai era cultivat, talentat și înțelept. Totuși, unele elemente ale caracterizării sunt probabil reale. Îmbinând în mod neuzual monahia și învățătura, pe de o parte, cu eleganța și cunoașterea uzanțelor, pe de altă, parte, era normal ca Ekkehard II să-și impresioneze contemporanii. Cronicarul vorbește cu simpatie și despre ducesa Hadwiga, pe care o prezintă ca pe o femeie
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
terenurile obținute prin Legea fondului funciar au trecut în proprietatea și administrarea Mănăstirii "Sf. Atanasie" Podgoria Iași. Fosta parohie a fost rearondată având ca biserică parohială biserica din satul Cârlig, cu hramul "Sf. Prooroc Isaia". Inițial au venit aici trei monahii de la Mănăstirea Galata. Prima egumenă a fost numită maica rasoforă Teodora Vrânceanu (n. 1974). În anii următori, casa parohială de lângă biserică a fost extinsă pentru a fi transformată într-un corp de chilii pentru călugărițe. Pe lângă pravilă, maicile se mai
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
din 1904, Consistoriul arhiepiscopesc al Mitropoliei Bucovinei și Dalmației a declarat Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava ca mănăstire independentă, scoțând-o din administrarea Mănăstirii Dragomirna. În urma Decretului 410/1959, s-a admis ca în mănăstiri să rămână numai monahiile care au peste 50 de ani și monahii de peste 55 de ani. Prin dispoziția mitropolitului Iustin Moisescu, Mănăstirea Dragomirna a devenit în anul 1960 mănăstire de maici. În perioada 1961-1976 s-au efectuat, cu sprijinul statului, ample lucrări de restaurare
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Dalmației a declarat Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava ca mănăstire independentă, scoțând-o din administrarea Mănăstirii Dragomirna. În urma Decretului 410/1959, s-a admis ca în mănăstiri să rămână numai monahiile care au peste 50 de ani și monahii de peste 55 de ani. Prin dispoziția mitropolitului Iustin Moisescu, Mănăstirea Dragomirna a devenit în anul 1960 mănăstire de maici. În perioada 1961-1976 s-au efectuat, cu sprijinul statului, ample lucrări de restaurare a Mănăstirii Dragomirna și anume: Complexul de artă
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
mănăstirii la momentul desființării. După reînființarea mănăstirii, obștea monahală de acolo a fost îndrumată de egumena Glicheria Mănăstireanu (1990-1994), stareța Olimpiada Neagu (1994-1998) și stareța stavroforă Acachia Căuș (din 1998). În prezent, Mănăstirea Războieni are o obște de 26 de monahii și surori. Aici funcționează ateliere de croitorie, sculptură, litografiere icoane, țesut covoare și tâmplărie. Biserica "Sf. Voievozi" are un plan dreptunghiular, asemănându-se cu bisericile ștefaniene de la Piatra Neamț și Borzești. Ea este construită din piatră, are ziduri foarte groase și
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
monahii numeroase fiice și văduve de boieri provenind din familii cu rol important în istoria țării: Pisoschi, Vârnav, Curt, Buznea, Codrescu, Radu, Herescu, Tăutu, Jian, Sevastos, Filipescu, Popovici, Manu, Grigoriu, Timuș, Hasnaș, Haret, Iurașcu, Bosie, Mavromati, Gafencu, Stamatopol etc. Printre monahiile de la Agafton sunt de menționat și cele trei mătuși după mamă ale poetului Mihai Eminescu: Fevronia, Sofia și Olimpiada Iurașcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareță a mănăstirii. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
de călugărițe și de credincioșii din Botoșani către Ministerul de Justiție, Culte și Instrucțiune publică, hotărârea a fost anulată. În 1864, mănăstirea a înființat prima școală primară din sat. În 1872, protoierul iconom C. Lăzărescu a întocmit ""Condica de toate Monahiile ce sî află în Monastirea Agaftonul, Plasa Târgului, Județul Botoșani, formată dupe ordinul Ministeriului de Culte no.8324 din 1872”". În document sunt înscrise toate călugărițele cu numele purtat, postul pe care îl ocupau, locul nașterii (comună și județ), vârsta
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
sunt înscrise toate călugărițele cu numele purtat, postul pe care îl ocupau, locul nașterii (comună și județ), vârsta, locul și anul în care s-au călugărit, fizionomia, semnele deosebite ce le posedă. În acel an, viețuiau la Agafton 158 de monahii, conduse de stareța schimonahie Susana Pisoschi. În 1874, biserica "Sf. Arhangheli" a fost lărgită, construindu-se un pridvor. Maicile de la Agafton au participat ca infirmiere voluntare în timpul Războiului de Independență (1877-1878), îngrijind răniții pe front. Începând din 1913 Crucea Roșie
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
de biserică. În jurul bisericuței se află cimitirul mănăstirii. Terenul acesta este folosit ca fâneață, fiind puțini pomi fructiferi îmbătrâniți. Legătura între biserica de lemn și biserica de piatră de pe deal se face pe o scară de piatră, construită prin strădania monahiei Agafia Lemne "„întru pomenirea fiului ei iubit locotenentul Dimitrie Lemne mort în războiul din 1877”", probabil în perioada anilor 1880-1900. Scara de piatră a necesitat o reparație de amploare după un timp relativ scurt, aceasta fiind realizată de Ministerul Cultelor
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
a tindei fiind plasate câte una sau două camere. Casele au un acoperiș. Mama poetului Mihai Eminescu, Raluca Iurașcu, a avut patru surori, dintre care trei s-au călugărit la Mănăstirea Agafton. Prezența lor este menționată în ""Condica de toate Monahiile ce sî află în Monastirea Agaftonul, Plasa Târgului, Județul Botoșani, formată dupe ordinul Ministeriului de Culte no.8324 din 1872”", întocmită de protoierul iconom C. Lăzărescu, cu ajutorul stareței, schimonahia Susana Pisoschi. Acest document este păstrat în fondul Secției de Istorie
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
de grațiere, a fost eliberat și s-a stabilit, cu binecuvântarea IPS Mitropolit Silvestru Onofrei (†1992), la Mănăstirea Slătioara, centrul duhovnicesc și sediul mitropolitan al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, care în acele vremuri era tolerată de autorități, monahii nemaifiind alungați, așa cum se întâmplase în anii anteriori. Părintele Flavian a viețuit în Mănăstirea Slătioara până la evenimentele din decembrie 1989. După Revoluția din decembrie 1989, arhimandritul Flavian Bârgăoanu și ierodiaconul Teoctist Murgu se întorc în București, împreună cu monahii ce viețuiseră
Flavian Bârgăoanu () [Corola-website/Science/311693_a_313022]
-
Stil Vechi din România. s-a născut la 19 decembrie 1973, în orașul Fălticeni (județul Suceava) într-o familie de oameni gospodari, în care exista deja o bogată tradiție monahală. De remarcat este că și celălalt copil al familiei Nica, monahia Evloghia, este închinoviată în Mănăstirea Ortodoxă de Stil Vechi cu hramul Buna Vestire din satul Valea Roșie, Jud. Călărași. Urmează cursurile gimnaziale și apoi Liceul Teoretic „Nicolae Gane” din Fălticeni, specializarea Matematică-Fizică. După absolvirea liceului, în anul 1992, a fost
Evloghie Nica () [Corola-website/Science/311694_a_313023]
-
România de către Î.P.S. Mitropolit Silvestru Onofrei, P.S. Demosten Ioniță Nemțeanul și P.S. Vlasie Mogârzan, primind numele de „Băcăuanul" . În perioada persecuției comuniste, s-a ocupat de zidirea Bisericii Mănăstirii Moișa - Boboceni din comuna Boroaia, județul Suceava (astăzi cu 40 monahii), riscând să fie arestat și condamnat la ani grei de temniță. Azi, P.S. Episcop Ghenadie Băcăuanul este duhovnic al mai multor mănăstiri și schituri de monahii din cadrul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, avându-și reședința în Mănăstirea Slătioara
Ghenadie Gheorghe () [Corola-website/Science/311711_a_313040]
-
de zidirea Bisericii Mănăstirii Moișa - Boboceni din comuna Boroaia, județul Suceava (astăzi cu 40 monahii), riscând să fie arestat și condamnat la ani grei de temniță. Azi, P.S. Episcop Ghenadie Băcăuanul este duhovnic al mai multor mănăstiri și schituri de monahii din cadrul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, avându-și reședința în Mănăstirea Slătioara. PS Ghenadie participă frecvent la diferite slujbe de sfințire de biserici sau la hramuri ale bisericilor de stil vechi.
Ghenadie Gheorghe () [Corola-website/Science/311711_a_313040]
-
de la Slătioara, mitropolitul Galaction se plângea că se dorește moartea lui prin înfometare, deoarece i se dă de mâncare numai pâine neagră și varză murată fiartă . Mitropolitul Galaction se temea că va fi ucis și astfel, de comun acord cu monahii de la Mănăstirea Slătioara, s-a decis organizarea evadării lui. Pentru a reuși scoaterea sa din Mănăstirea Căldărușani, avocatul Albu s-a recomandat ofițer de securitate și a spus că are ordin să-l ia pe mitropolit la București sub pretextul
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
Miron Barnovschi Voievod, ctitorul acestei sfinte mănăstiri cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în anul 1627", iar sub cel al mamei sale scria: În veci pomenita mama lui Elena Doamna și pentru dumnezeiasca și îngereasca schimă schimbându-și numele în Elisbeta monahia". Călătorul Paul din Alep menționează că exista în biserică un portret al ctitorului, pictat călare pe un cal alb. După cum spune tradiția, în momentul decapitării domnitorului, pe portretul său din Biserica Adormirea Maicii Domnului din Iași s-ar fi produs
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
De Sfintele Rusalii ale anului 1993, un sobor de preoți în frunte cu Î.P.S. Arhiepiscop Andrei al Alba Iuliei au sfințit piatra de temelie a noii mănăstiri. Primii truditori care au început lucrările de construcții au fost două maici : Monahia Arsenia Pană și Antuza Știrban, venite de la M-tirea Agapia. S-a turnat fundația la corpul de chilii și datorită unor împrejurări deosebite, lucrările au fost sistate, iar cele două maici s-au întors la mănăstirea de metanie. La 1 mai
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
Iuliei cu un sobor de preoți, dându-se hramul Sf. Serafim de Sarov. În luna septembrie a anului 2001 din încredințarea Î.P.S. Andrei al Alba Iuliei, iubitor al acestei vetre monahale, obștea mănăstirii se întregește prin venirea Maicii starețe monahia Emiliana Mardare, a preotului duhovnic ieromonahul Spiridon Solomon și a încă două maici. De la această dată și până prezent complexul monastic a cunoscut o linie ascendentă Se construiește clopotnița și pe data de 21 decembrie 2001 în cadrul unei slujbe arhierești
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
lemn cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae și câteva chilii. Pe la 1700 vechiul locaș de închinare este refăcut de către serdarul Manolache Radovici proprietarul unei moșii în satul Buciumeni și sfințit de Episcopul Sava al Romanului, ce așază în fruntea obștii pe monahia Mafta. Bisericuța la 1750 datorită unor acuzații de complot pus la cale aici împotriva domnilor fanarioți este demontată și transportată de către monahul Isaia Orbul la nou înființatul schit de la Buciumi. Însă după 130 de ani, frumoasa bisericuță va lua din
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]