3,169 matches
-
sfătuit pe rege să nu se căsătorească și să rămână rege. Eduard a abdicat și s-a căsătorit. Prin acest act, unic în 2000 de ani de istorie britanică, George al VI-lea devine rege și cel de-al treilea monarh al casei de Windsor. Când Eduard al VII-lea a murit la 6 mai 1910, tatăl lui Albert a devenit regele George al V-lea. Prințul Eduard a fost numit Prinț de Wales, la 2 iunie 1910 iar Albert, era
George al VI-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/305916_a_307245]
-
de artilerie și apoi imediat a abdicat de pe tronul Spaniei la 11 februarie 1873. La ora zece în aceeași noapte, Spania a fost proclamată republică, în timp ce Amadeo și-a făcut apariția în fața curții, proclamând poporul spaniol neguvernabil. Complet dezgustat, fostul monarh a părăsit Spania și s-a întors în Italia, unde și-a reluat titlul de Duce de Aosta. Prima Republică spaniolă a durat mai puțin de un an, iar în noiembrie 1874, fiul Isabelei a II-a, Alfonso al XII
Amadeo al Spaniei () [Corola-website/Science/321280_a_322609]
-
după decesul socrului ei. La 4 februarie 1752, soțul ei a devenit capul Casei de Orléans și primul prinț de sânge ("Premier prince du sang"), cel mai important personaj imediat dupa membrii familiei regale. , Ducesa de Orléans a fost bunica monarhului francez Louis-Philippe, "regele cetățean". Printre descendenții ei se includ pretendenții orleaniști de astăzi la tronul Franței și ai Italiei și regii Juan Carlos I al Spaniei și Albert al II-lea al Belgiei. Louise Henriette s-a născut la Paris
Louise Henriette de Bourbon () [Corola-website/Science/321128_a_322457]
-
pe care nu o cedează statului federal. De fapt, în acest caz, cuvântul „republică” din expresia „republică federală” nu este folosit foarte adecvat, dar înseamnă, cel puțin, faptul că federația de state respectivă nu are ca șef de stat un monarh. Trei state federale contemporane se descriu pe ele însele ca „republici federale”: Republica Federală Germania, Republica Federală a Nigeriei și Republica Federală Democratică a Etiopiei. O variantă aproape de aceasta este cea de „republică federativă”, care apare în titlul oficial al
Republică federală () [Corola-website/Science/302958_a_304287]
-
decembrie 1918 prin Declarația de la Alba Iulia. Încoronarea regelui Ferdinand I și a reginei Maria a avut loc în data de 15 octombrie 1922 în fața Catedralei Încoronării, act care a simbolizat unirea tuturor provinciilor istorice ale României sub sceptrul aceluiași monarh. La 6 mai 1928 a fost organizată de Partidul Național-Țărănesc, în cadrul unei vaste campanii de răsturnare a guvernului liberal, o adunare la care au participat circa 100.000 de cetățeni. În anul 1933 orașul nord-italian Alessandria a donat orașului Alba
Alba Iulia () [Corola-website/Science/296930_a_298259]
-
Luisa a Spaniei. Când tatăl său a fost ales împărat al Sfântului Imperiu German, Ferdinand i-a succedat ca Mare Duce de Toscana, funcția fiind preluată oficial la 22 iuliee 1790. În 1792, în timpul Revoluției franceze, Ferdinand a devenit primul monarh care a recunoscut noua Republică Franceză și a încercat să conlucreze cu ea. Totuși, cum Războaiele Revoluției Franceze au început, monarhii englezi și ruși l-au convins să se alăture de partea lor în Războiul Primei Coaliții. Ferdinand a oferit
Ferdinand al III-lea de Toscana () [Corola-website/Science/322381_a_323710]
-
de Toscana, funcția fiind preluată oficial la 22 iuliee 1790. În 1792, în timpul Revoluției franceze, Ferdinand a devenit primul monarh care a recunoscut noua Republică Franceză și a încercat să conlucreze cu ea. Totuși, cum Războaiele Revoluției Franceze au început, monarhii englezi și ruși l-au convins să se alăture de partea lor în Războiul Primei Coaliții. Ferdinand a oferit aliaților săi suport pasiv și fără entuziasm și după ce a asistat un an la victorii răsunătoare ale francezilor, a devenit primul
Ferdinand al III-lea de Toscana () [Corola-website/Science/322381_a_323710]
-
al V-lea care lupta de partea Ioanei. Córdoba a luptat sub Marele Maestru al Ordinului de Santiago, Alonso de Cárdenas. După bătălia de la Albuera, Marele Maestru a felicitat comportamentul său. În timpul cuceririi spaniole de zece ani a Granadei sub monarhii catolici, el și-a terminat ucenicia sub fratele său, marele maestru de Santiago, Alonso de Cárdenas, și conții de Aguilar și de Tendilla, de care a vorbit mereu ca stăpânii ai săi. A fost un război de asedii și apărare
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
două ori, câștigând titlul de Mare căpitanului. Războaiele italiene au început cu invazia franceză a regelui Carol al VIII-lea al Franței în Italia cu 40.000 de oameni pentru a-și asigura succesiunea dinastică la tronul napolitan. În 1495, monarhii catolici au decis să-l susțină pe regele Ferdinand împotriva lui Carol, Gonzalo a fost ales pentru a comanda expediția spaniolă a 5,000 de oameni. A comandat infanterie ușoară și cavaleria împotriva forțelor franceze grele în prima bătălie majoră
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
încercarea de a cuceri Lombardia de la Habsburgi. În sudul Alpilor ca și în Germania, Congresul de la Viena, supus dorințelor suveranilor, a înlocuit harta simplificată, realizată de Napoleon, cu o fărâmițare în șapte state, fără nici o legătură între ele. Peste tot, monarhii restaurați au revenit la fostele structuri ale Vechiului Regim și s-au sprijinit pe aristocrația funciară în mai toate aceste regiuni, cu excepția Piemontului, în care valul industrializării nu pătrunsese încă, și deci burghezia era numeric destul de slabă. Sudul peninsulei și
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
culori devenind, mai târziu, culorile drapelului german. În contextul unei serii de mișcări revoluționare în Europa, care au avut drept rezultat proclamarea republicii în Franța, intelectualii și oamenii de rând au adus revoluția de la 1848 și în Confederația Germană. Speriați, monarhii au acceptat, în primă instanță, cererile revoluționarilor. În aceste împrejurări, regelui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei i s-a oferit titlul de împărat, dar, întrucât trebuia să renunțe la o parte din puterea politică deținută anterior, acesta a
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
înainte de a reuși să viziteze locurile sfinte. Este posibil ca Ludovic să fi luat decizia mai înainte să fi auzit de bula papală. În mod sigur însă, Abbot Suger și alți nobili nu erau de acord cu planurile lui Ludovic, monarhul trebuind să lipsească de la cârma regatului pentru câțiva ani. Ludovic s-a sfătuit cu Bernard de Clairvaux, care l-a pus la curent cu dorința papei. Acum, când regele Ludovic a cunoscut conținutul bulei papale, Eugen al III-lea l-
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
sirian („Este fratele meu”) și punerea lui în libertate, după ce acesta consimțise să restituie Israelului cetățile capturate de sirieni de la tatăl său, Omri, și să acorde vecinilor din Samaria facilități comerciale la Damasc. După acest război, în contrast cu clemența arătată pentru monarhul din Damasc, "Cartea regilor" povestește, ca exemplu pentru lăcomia lui Ahab și viclenia și cruzimea reginei Izabela, întâmplarea cu via lui Nabot din Izreel (în ebraică "Navot Haizr'eli"). Al treilea conflict cu sirienii a fost campania lui Ahab, aliat
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
soțul acesteia prințul Bernhard și copii cuplului princiar plecaseră din IJmuiden la bordul "HMS Codrington " spre Harwich. Toate aranjamentele necesare refugiului făcuseră făcute mai înainte de declanșarea invaziei germane. Cum din punct de vedere constituțional regina era parte a guvernului, plecarea monarhului a ridicat problema plecării cabinetului. După o serie de discuții aprinse, miniștii au decis să părăsească de asemena țara. La 19:20, membrii guvernului au plecat de la Hoek van Holland la bordul "HMS Windsor" spre Anglia, unde aveau să formeze
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Fusese sacerdot al zeului Zalmoxis, iar în momentul venirii la conducerea dacilor a regelui Burebista era Mare preot. Sfetnic și colaborator apropiat a lui Burebista, cel mai important personaj după rege în statul dac, Deceneu l-a ajutat considerabil pe monarh în opera de unificare și organizare a triburilor geto-dace. Deceneu a devenit rege al geților în anul 44 î.e.n, după moartea lui Burebista. A reformat pontificatul zamolxian. A stabilit locuința preoților lui Zamolxe pe muntele Cogeon (Kogaionon). A
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
care avea să furnizeze în cele din urmă singura dovadă în sprijinul condamnării lui Raleigh la moarte. Când el s-a grăbit să jure credință noului rege, Iacob I l-a întâmpinat cu un dispreț nedisimulat. În următoarele două săptămâni, monarhul l-a demis din toate funcțiile, i-a ridicat toate licențele de comerț și i-a ordonat să plece din reședința londoneză pe care i-o pusese la dispoziție regina cu câțiva ani înainte. La 14 iulie, Cecil, care își
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
cu câțiva ani înainte. La 14 iulie, Cecil, care își păstrase funcția de secretar de stat și sub Iacob I, l-a convocat pe Raleigh la Consiliul Regal de la castelul Windsor, pentru a-l chestiona despre un complot împotriva noului monarh. Lordul Cobham, prietenul de altădată al lui Raleigh, nu-și ascundea antipatia față de Iacob I și disprețul față de Cecil. El a obținut de la ambasadorul Țărilor de Jos Spaniole, contele Aremberg, un împrumut de 500 000 de coroane pentru a finanța
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
o rebeliune a bulgarilor din Macedonia otomană care a dus țările din regine până în pragul războiului. În 1908, Ferdinand I s-a folosit de luptele dintre marile puteri pentru a proclama independența țării, transformarea principatului în regat și a titlului monarhului din „cneaz” în „tar”.
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
cambodgian. Poate ca da, poate ca nu... Evenimentele de atunci sunt uneori greu de pus în lumină într-un mod univoc. Partea veche a istoriei Muay Thai se pierde în negura timpurilor. Se știe că regele Naresuan, cel mai faimos monarh al dinastiei Ayutthaya, cu 35 de regi între 1350-1767 (Naresuan a domnit la jumătatea secolului al XVI-lea), a fost ostatec în Birmania ca tânăr prinț moștenitor și s-a impus în fața luptătorilor birmani prin arta superioară a luptei om
Muay Thai () [Corola-website/Science/302401_a_303730]
-
văzută drept o linie majoră de demarcație pentru apariția lumii moderne. Curent ideologic și cultural: promovarea raționalismului, caracter laic, antireligios, anticlerical, combaterea fanatismului și a dogmelor, răspândirea culturii în popor, literatura preocupată de problemele sociale și morale; Teme și motive: «monarhul luminat», «contractul social», emanciparea poporului prin cultură; Genuri și specii: liric, epic (povestire, nuvelă, roman), dramatic (tragedie, comedie); Opere reprezentative: Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană și cu reverberațiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat în
Iluminism () [Corola-website/Science/298728_a_300057]
-
până în 1534. După moartea lui Vasile în 1533, fiul și moștenitorul său, Ivan al IV-lea, avea doar trei ani. Mama sa, , a acționat ca regent și s-a angajat în lupte pentru putere cu alte rude și cu boierii. Monarhul polono-lituanian a hotărât să profite de ocazie și a cerut retrocedarea teritoriilor ocupate de Vasile al III-lea. În vara lui 1534, marele hatman și tătarii au jefuit zona Cernigău, Novgorod Seversk, Radogoșci, Starodub și Breansk. În octombrie 1534, o
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Mohammed bin Rashid Al Maktoum (în arabă: محمد بن راشد آل مكتوم; Muḥammad bin Răshid al Maktūm, n. 15 iulie 1949), cunoscut și ca "șeicul Mohamed", este vice-președintele și primul-ministru al Emiratelor Arabe Unite și monarh constituțional (emirul) al emiratului Dubai. Deține aceste funcții din perioada ianuarie-februarie 2006, când i-a succedat fratelui său mai mare, Maktoum bin Rashid Al Maktoum. A fost desemnat ca personalitatea lumii islamice din anul 2013. Este cel de-al treilea
Mohammed bin Rashid Al-Maktoum () [Corola-website/Science/331961_a_333290]
-
împotriva pretențiilor lui Ramiro. Printre alți susținători ai lui Garcia, se număra și Lop Ennechones și contele Latro, care a purtat negocierile cu Ramiro în numele regelui. În cele din urmă, în ianuarie 1135, cu Pactul de Vadoluongo a celor doi monarhi, aceștia au ajuns la un acord reciproc de "adopție". Garcia era considerat "fiul" iar Ramiro "tatăl" în încercarea de a menține independența fiecărui regat și supremația de facto al celui aragonez. În luna mai 1135, García s-a declarat vasalul
Garcia Ramirez al Navarei () [Corola-website/Science/331465_a_332794]
-
început prin a se împotrivi lui Carol al II-lea și a uneltirilor lui, care aveau scopul de a restabili puterea monarhică nemarginită. Liberalii considerau monarhia ca o instituție stabilită de națiune spre folosul tuturor membrilor ei, în vreme ce pentru conservatori monarhul era delegatul cerului. Iar aceste doctrine presupuneau, una, ca supunerea cetățenilor față de stăpânitor era condiționată, iar cealaltă, ca ea era necondiționată. Începând chiar cu secolul al XVII-lea, conform descrierilor furnizate de Bolingbroke (1678-1751), în primul partid era o dorință
Herbert Spencer () [Corola-website/Science/302814_a_304143]
-
din anul 1861 și până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. a guvernat Italia unificată timp de 85 de ani de Victor Emanuel al II-lea, Umberto I, Victor Emanuel al III-lea și Umberto al II-lea ca monarhi. Ultimul monarh a condus pentru câteva săptămâni, înainte de a fi răsturnat de un Referendum Constituțional, creând Republica Italiană. Casa de Savoia a apărut împreună cu Cantoanele Elveției, care au unit Elveția de astăzi. Numele casei provine de la regiunea istorică situată la
Casa de Savoia () [Corola-website/Science/330606_a_331935]