1,112 matches
-
a desfășurat pe durata întregii epoci persane (Grabbe, 2004, pp. 224-230). Cât privește sfera credințelor religioase, monoteismul ebraic s-a dezvoltat chiar în perioada persană. După cum am menționat mai sus (cf. Excursus 1), monoteismul nu a existat în toată perioada monarhică și nu poate fi considerat o caracteristică originară a yahwismului. În același timp, tocmai în această perioadă, aproape ca o compensare față de eliminarea tuturor divinităților mai mici care formau consiliul de curte al lui Yhwh, s-a dezvoltat tendința construirii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
al istoriei. În felul acesta s-au dezvoltat în Iuda teologiile „gloriei” (ebr. kăbôd) proprii preoției babiloniene (cf. Cartea lui Ezechiel) și ușor-ușor au fost eliminate formele teologice ale prezenței iconice și mai puțin abstracte ale lui Dumnezeu specifice epocii monarhice. Cât privește opera teologică scrisă, de obicei, originea unor cărți profetice primite apoi în canonul biblic, precum Tritoisaia (Is 56-66), Ageu, Zaharia, Ioel, Iona, e contextualizată în perioada persană. Aceste cărți propun o viziune universală în care Yhwh nu mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
o serie de casolete de ars mirodenii realizate, fie în formă de tulpină de floare, având în vârf o cupă, fie în formă de altăraș de marmură ca o „casetă” (cf. Fig. 16). Acest fel de altărașe, introduse spre epoca monarhică târzie prin influența asiriană, s-au răspândit destul de mult pe tot teritoriul palestinian (de exemplu, în Samaria, în câmpia Șaron, în Filisteea și Fenicia), dar mai ales în Iuda și în Idumeea (Stern, 2001, p. 513). Uzanța de a arde
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Geții și Dacii, care trăiau pe jumătate nomazi cât timp stătură la sudul Dunării, trec la viața așezată când se strămută la nordul fluviului. Devenind agricultori ei se organizază într-un stat, care ia forma neapărată tuturor statelor începătoare, absolutismul monarhic. La începutul traiului lor la nordul Dunării Geții avură precumpănirea, și autorii vechi ne vorbesc de regii lor într-un timp când Dacii nu apar nici măcar cu numele în scrierile lor. Cel întâi rege get ce se întâlnește în câmpia
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
proclamată în 1990, în amintirea Adunării Națională de la Alba Iulia din 1918 prin care 100.000 de persoane venite din toate zonele Transilvaniei și ale Banatului au hotărât Unirea cu România (vezi Unirea Mare). 10 mai - sărbătoarea națională a României monarhice din 1866 până în 1947. A fost fixată pentru a aminti ziua în care principele Carol, viitorul rege Carol I (vezi Carol I rege României), a rostit în Parlamentul de București, în limba română, jurământul de fidelitate pentru patria adoptivă. A
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
părea surprinși de această afirmație. Ce fel de „reafirmare” a condiției publice a teologiei avem în vedere? La urma urmei, spre deosebire de Franța (a cărei viziune îngustă despre laicizare a fost asimilată necritic în cultura română 1), Marea Britanie este un stat monarhic parlamentar în care religia face parte din evenimentele publice ale națiunii. În mod tradițional, la Oxford, Cambridge sau Durham, fiecărui colegiu universitar - iar ele sunt de ordinul zecilor - îi este alocat o capelă creștină. Mai recent, membrii altor religii se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vieții politice și militare și un garant al libertăților, fiind plasat deasupra intereselor partizane 7. Regalitatea și-a consolidat pozițiile de putere la 24 februarie 1938, odată cu instaurarea dictaturii carliste, fiind elaborată o nouă lege fundamentală, unde se consacra puterea monarhică, regele concentrând în mâinile sale autoritatea legislativă și cea guvernamentală, eliminarea pluralismului politic și distrugerea vieții parlamentare. În septembrie 1940, când mareșalul Ion Antonescu a fost numit șef al guvernului, el l-a forțat pe rege să abdice, Constituția din
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
pus în sarcina județului. footnote>, respectiv comunal. Reforma constituțională a continuat cu adoptarea Constituției din 1866. Potrivit acestui document, administrația publică centrală era reprezentată de domn, devenit mai târziu rege și de miniștrii. Regele se bucura de cele două privilegii monarhice: principiul irevocabilității<footnote Regele era irevocabil în sensul că nu putea fi revocat (înlăturat). footnote> și principiul inviolabilității<footnote Regele era și inviolabil, în sensul că nu era obligat să dea socoteală nici chiar pentru actele sale personale. Întrucât actele
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
variabilă, ca și caracterul locuitorilor; cînd ploaie, cînd vînt, cînd ger moderat, cînd o rază de soare rușinoasă, care lunecă pe la un colț de casă și dispare curînd Într-un hău de negură. Însăși elementele sînt Împărțite În categorii: unele monarhice, altele republicane, altele iar comunarde... toate gata a se combate și a produce anarhie În plămîni, precum și În crieri, traducîndu-se prin junghiuri și gutunariuri lung strănutătoare.” Nu știm dacă amicul Ollănescu Își face o idee În această privință, Însă, cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și, trebuie să spun, primejdia la fiece moment de a merge la eșafod. Îmi plac personajele cele mai detestate: Robespierre, Marat, Saint-Just, eroii absurzi, făcând o politică aparent lipsită de bun-simț, descreierată. (Ioanide: "Robespierre voia ceva onorabil: să doboare despotismul monarhic!") O paranteză: Bunul-simț n-are succes în istorie. Spre pildă, Napoleon. Toate campaniile lui sunt iraționale, politica lui este ieșită parcă din capul unui poet epic în delir. Și cu toate astea, l-au urmat frenetic milioane de oameni și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el fiind reprezentant al centrului, eufemizând astfel pe marele regizor al teatrului existenței, reprezentat de Dumnezeu. Ca și când prozatorul ar fi dorit să ne convingă că în variante de organizare politică atât de diferite, jocul hazardului este la fel de eficient: atât sistemul monarhic absolut, cât și cel democratic lasă loc subiectivității și întâmplării. Numai că firele telegrafului sunt substituite de sforile marionetelor de la curtea califului, cărora singura poruncă le e de ajuns ca să-și continue rolul, jucând alături de dublura actorului principal, ca și când nimic
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de Orléans (1830-1848) după Revoluția din iulie și abdicarea lui Carol al X-lea de Bourbon (1824-1830). Cartele reprezintă legile fundamentale ale regatului, însă spre deosebire de o constituție ele nu se revendică din principiul suvernității poporului, ci din cel al suveranității monarhice (n. tr.). 19 "Drepul de a uza și de a abuza" (n. tr.). 20 Maximilien Robespierre (1758-1794), supranumit "Incoruptibilul", este unul dintre cei mai cunoscuți lideri ai Revoluției franceze, discipol al lui Rousseau, lider al Clubului iacobin, membru în Consiliul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ale aristocrației devin servile. Discordia dinlăuntru, lipsa unor dinastii constante au transformat țara aproape în pașalâc. Sub domnii fanarioți, care erau trimiși pe un timp anumit și care aveau numai titlul de domn și pomenirea în biserici, nicidecum însă consistența monarhică, puterea centrală a statului e curat nominală. Chiar dacă unul dintre ei cerca a fi altceva decât ceea ce era în împrejurările date, viața și averea îi erau în pericol. Dările grele, pentru care nu i se da națiunei nici o compensare, erau
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Spania, atuncea ne-am sparge capetele unul altuia până s-ar așeza lucrurile. Dar acest lux de revoluțiuni sociale nu ni este permis nouă, a căror stat e vecinic o cestiune. De aceea ne trebuiesc trei lucruri: Stabilitatea, adică guvern monarhic, ereditar, mai mult ori mai puțin absolut; Muncă, adică escluderea proletarilor condeiului de la viața publică a statului și prin asta silirea lor la o muncă productivă. Economia, adică dreapta cumpănire între foloasele aduse de cutare cheltuială și sacrificiile făcute pentru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
concursul populațiunilor, sătule de rapacitatea multiplă a sutelor de mii de mici tirani feudali, din cari fiecare era pe pământul său stăpânitori absolut. Acești reprezentanți ai libertății absolute, ai liberului veto, a ruinat statele unde ei conduceau afacerile, pe când ideea monarhică, deprinzând comodele caste ale evului mediu la muncă, au consolidat {EminescuOpIX 218} statele unde ea a domnit și le-a dat puterea uriașă pe care o au astăzi în Europa. În acest period, pe care cu drept cuvânt îl numim
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
caste ale evului mediu la muncă, au consolidat {EminescuOpIX 218} statele unde ea a domnit și le-a dat puterea uriașă pe care o au astăzi în Europa. În acest period, pe care cu drept cuvânt îl numim al ideii monarhice, vedem în Franța pe Ludovic al XIV, în Prusia pe Frideric II, în Rusia pe Petru cel Mare și pe Catarina II, în Austria pe Maria Terezia și pe Iosif II. Și tocmai aceste state le vedem și astăzi cele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în Europa. În ele s-au întemeiat stabilitatea administrativă și judecătorească, în ele am văzut înflorind mai cu samă artele frumoase și științele, în ele progresul a fost gradat, fără sărituri, însă sigur și temeinic. În această vreme a ideei monarhice cad cele două domnii a lui Grigorie Ghica Voievod; iar cronicele noastre, în limba lor frumoasă, ne arată pe acest domn întrunind în sine calitățile mari ale monarhilor. Mult se silea cu dreptatea țării - zic ele;... - dăjdiile cum le-au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lucru au rămas o pomenire pământenilor, căci nu mai fusese altădată în țară, și se bucurau cu toții văzând niște lucruri că se fac în pământul lor, ce erau pentru folosul lor. Astfel era Grigorie Ghica VVd. Vrednic reprezentant al principiului monarhic și fiu al unui secol bogat în caractere mari, el pricepuse că puterea Domnului nu poate sta în dreptul său de a dicta legi și de a stoarce dări, ci că acea putere se razimă pe buna stare a populațiilor. Pentru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Spania, atuncea ne-am sparge capetele unul altuia până s-ar așeza lucrurile. Dar acest lux de evoluțiuni soțiale nu ni este permis nouă, a căror stat e vecinic o cestiune. De aceia ne trebuie trei lucruri: Stabilitatea, adică guvern monarhic, ereditar, mai mult ori mai puțin absolut; Muncă, adică escluderea proletarilor condeiului de la viața publică a statului și prin asta silirea lor la o muncă productivă; Economia, adică dreapta cumpănire între foloasele aduse de cutare cheltuială și sacrificiile făcute pentru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
astfel încât regele nu era ales de către popor, ci era stapânul unui teritoriu Franța. Până spre mijlocul secolului al XII-lea, acest teritoriu a fost idealizat prin atribuirea unei imagini personalizate (Sfânta Fecioară) însoțită de simboluri specifice astfel eclipsân-du-le pe cele monarhice (fleur de lys)4. În timpul Evului Mediu francezii, ca orice alt popor european, aveau dezvoltat un puternic simț al identității și patriotismului. În 1297, arhiepiscopul de Reims scria că era de datoria clerului să "défendre le royaume et la patrie
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
noastre nu este pe deplin desăvârșit. Perioada medievală a fost marcată de fapt de fenomenul complex numit feudalism care a fost caracterizat de relații de dependență mutuală între stăpâni și vasali dar și între rege și nobilime.6 Procesul centralizării monarhice ar trebui plasat pe fundalul acestui mediu al sistemelor multiple și suprapuse de suveranitate și interdependență mutuală. Cu toate acestea, centralizarea a devenit, gradual, trăsătura dominantă a statului francez și, în cele din urmă, până în secolul al XVII-lea, a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
că erau totuși singurele disponibile 47. Virajul brusc către memoria istorică a anilor '40 a fost astfel blocat de forța nebănuită a culturii istorice, a propagandei și a precarității materiale moștenite din anii '80. Ca urmare, Ferdinand de fapt, instituția monarhică în general ca și alte subiecte incomode regimului comunist au revenit în lecțiile de istorie postdecembriste, dar într-o formă serios temperată față de ceea ce se obișnuia în perioada interbelică. Se regăseau doar parțial în paginile primelor manuale tipărite după 1989
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
inovații, practici, (coordonată de acad. Alexandru Zub și prof. univ. Ioan Ciupercă), susținută în ianuarie 2008, la Facultatea de Istorie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași. 1 Noutățile s-au datorat mai ales regimului comunist, care a înlăturat elementele monarhice și religioase din ritualul comemorativ, înlocuindu-le cu secvențe specifice ceremoniilor publice din spațiul sovietic: ședințe, mitinguri, defilări, "pavoazarea" cu lozinci și devize politice etc. 2 Atitudine probată și în restul țărilor foste socialiste, în primul rând în Rusia. Aici
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
echilibrul dintre rezistența limesului și presiunea barbarilor; dintre costul războiului și resursele statului; dintre cheltuieli și intrări; dintre producție și consum; dintre sate și orașe; dintre autoritatea senatului și puterea imperială și, în centrul acesteia, dintre supraviețuirile republicane și tendințele monarhice; dintre tradiția clasică și irațional. Nesiguranța frontierelor imperiale de la sfârșitul secolului II a devenit tot mai mult vizibilă pe limesul vestic și sudic, unde s-au înmulțit enorm presiunile barbare cauzate de vastele mișcări migratoare ale altor popoare care soseau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
exilul hotărât la 4 ianuarie 1926 de tandemul Ionel Brătianu - Ferdinand pentru a lua locul fiului său Mihai. În fond, actul a însemnat înscăunarea unui aventurier, ce se făcuse remarcat mai mult prin patimi și porniri imorale, dar cu pretenții monarhice exagerate în stilul său de viață. Iuliu Maniu sau „Sfinxul de la Bădăcin”, grijuliu cu aplicarea „legalității” pentru zisa Restaurație și pentru că „jurase credință” minorului rege Mihai, atitudini ce “îmbrăca forme de-a dreptul înduioșătoare”, a fost omul politic esențial care
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]