1,121 matches
-
Parlamentului. La fel, cu micile excepții pe care le-am subliniat, Parlamentul nici nu a fost total supus, nici nu a reușit să se ridice deasupra Tronului, menținându-și cea mai lungă perioadă de timp poziția alături de suveran. Creșterea puterii monarhice a declanșat reacții violente ale stărilor privilegiate. Ridicarea acestora a determinat și schimbări dinastice, ultima în timpul Războiului celor "Două Roze": de o parte dinastia de Lancaster (Trandafirul roșu), sprijinită de "vechea nobilime", de cealaltă parte familia York (Trandafirul alb), sprijinită
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
conținând 204 articole, pentru toate abuzurile pe care le-a săvârșit de la urcarea sa pe tron258. Regele, plecat atunci în Scoția, a luat cunoștință de "Mustrare" la 25 noiembrie, când s-a reîntors la Londra. Orice urmă de viață "constituțională" monarhică a dispărut. Războiul civil era inevitabil. Carol I a părăsit Londra, și-a strâns adepții la Nottingham, în timp de Parlamentul ridica o armată proprie. La început, evenimente militare l-au favorizat pe Carol I, care s-a instalat la
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
regele Castiliei domnește peste supuși, regele Aragonului domnește peste cetățeni 285. În secolul al XV-lea dezvoltarea orașelor aragoneze, în special porturile Valencia și Barcelona, a oferit regalității un aliat puternic în lupta contra marii nobilimi și posibilitatea restaurării puterii monarhice. În alianță cu orașele și profitând de disensiunile create în sânul stărilor privilegiate, regele Pedro al IV-lea (1336-1387) va înfrânge marea nobilime rebelă (1384) și îi va retrage privilegiile, consolidând temporar autoritatea centrală. Anularea Privilegiului Uniunii a ridicat însă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în Cortèsul de la Madrid să revigoreze vechea instituție a "frățiilor" în scopul apărării regatului. În consecință, pentru pedepsirea nobililor rebeli, s-a constituit Santa Hermandad. Astfel, "regii catolici" au profitat de dezacordul existent în rândul stărilor privilegiate pentru restaurarea puterii monarhice. Acțiunea lor a produs o adevărată teroare asupra cavalerilor (caballeros) și scutierilor (escuderos). După Cortèsul de la Toledo (1480), la propunerea acelorași procuradores au fost revocate cea mai mare parte a donațiilor făcute nobilimii. Cu procesul reconstituirii domeniului regal a început
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fost ținut de două ori captiv (1394 și 1401)351. În consecință, regimul stărilor s-a consolidat: un Consiliu permanent format din nobili și episcopi supraveghea și aproba hotărârile regelui. Încercările lui Venceslav al IV-lea de a redobândi prerogativele monarhice au fost umbrite de "războaiele husite" și de sentimentul antigerman, care vor consolida poziția stărilor. Dieta va deveni factorul determinant în guvernarea țării. La moartea lui Venceslav al IV-lea, Dieta Boemiei a refuzat recunoașterea ca rege a lui Sigismund
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
prin căsătoria Mariei de Burgundia cu arhiducele Maximilian de Habsburg, pentru Țările de Jos începea perioada dominației austriece. Noile instituții s-au suprapus peste cele ale provinciilor, fără a le desființa. Statele generale au continuat să funcționeze, dar progresul puterii monarhice va modifica treptat raportul cu stările privilegiate. Sub domnia lui Filip cel Frumos, din anul1493 a început acțiunea de restaurare a prerogativelor suverane. Dezavuând documentul privilegial Joyeuse Entrée, Filip va refuza să depună jurământul pe el386. Prin impunerea principiului majorității
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nemaifiind convocate din secolul al XVII-lea. Considerăm că nimic nu este mai sugestiv pentru acest capitol din istoria Țărilor de Jos, decât cuvintele lui Filip al IV-lea: "Stările Generale sunt pernicioase în orice vreme și în toate țările monarhice, fără excepție"391. 4.4. Confederația helvetică Elveția, această "democrație istorică" ieșită de sub autoritatea Imperiului german, a avut o cu totul altă evoluție 392, chiar dacă până în secolul al XVI-lea primele cantoane elvețiene vor fi numite "liga orașelor din Germania
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în care suveranitatea aparținea fiecărei comunități, fiind împărțită); state oligarhice (Zürich, Bâle, Schaffhouse, Saint-Gallen și, într-o oarecare măsură, Mulhouse și Geneva), în care regimul era corporativ; state aristocratice (Berna, Lucerna, Fribourg, Soleure), în care puterea aparținea exclusiv patriciatului; state monarhice (Neuchâtel, Episcopatul de Bâle, abațiile de Saint-Gallen și Engelberg). În anul 1656 Berna interzicea intrarea în rândurile burgheziei a artizanilor străini. În 1660 s-a hotărât să nu mai fie admis ca niciun burghez timp de zece ani, iar în
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
dogelui a fost aristocrația Veneției: un patriciat bogat, consilieri necesari ai dogelui, care conduceau Adunarea populară și îl și alegeau, de fapt. Primul pas în direcția limitării puterii dogelui s-a făcut în anul 1032, când este consemnat sfârșitul regimului monarhic ereditar 407; al doilea este marcat de reforma instituțională din 1172, prin crearea Marelui Consiliu, iar din 1176 și Micului Consi-liu408. În aparență Consiliul era ales de popor (contio). Procesul de "aristocratizare" a societății se produsese deja din anul 1172
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
II-lea de Lorena, soțul Mariei Tereza. În statele italiene influențele străine asupra Adunărilor reprezentative ale stărilor privilegiate și a raporturilor cu monarhia s-au resimțit atât în organizare, cât și în atribuții, în modul de subordonare a acestora puterii monarhice, devenind treptat formale. 5. Monarhia stărilor în Polonia. Republica nobiliară Istoria Poloniei înscrie una din cele mai impresionante pagini în evoluția instituției Adunărilor de stări în Europa creștină. Raporturile pe care stările și ordinele poloneze le-au dezvoltat cu monarhia
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Cazimir al II-lea "cel Drept" (1177-1190), ales de Sinodul de la Lecz, a marcat o etapă decisivă în progresul aristocrației poloneze. De atunci marea nobilime nu a mai cedat puterea decât în schimbul confirmării ori obținerii unor noi privilegii, uzurpând prerogativele monarhice: regele era creația lor. În condițiile în care autonomia Bisericii se întărea, iar puterea seniorilor și a cavalerilor creștea, monarhia va fi tot mai mult îngrădită, stările obținând și primele privilegii în Adunarea prinților polonezi de la Lecz (Leczyca, 1180).428
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nobilime și bogatul patriciat urban "au dat" coroana lui Venceslav al II-lea Przemysl (1305-1306), rege al Boemiei. În mijlocul luptelor interne și anarhiei create s-a ridicat Vladislav "cel Scurt" (1320-1333), din dinastia Piasti. El a încercat să supună autorității monarhice cavalerii polonezi și clerul, apoi să înfrângă rezistența orașelor, în special Cracovia și Poznan. Aceste orașe erau atașate Uniunii cu Boemia, al cărei rege, Ioan de Luxemburg, aspira la tronul Poloniei. În secolul al XIII-lea apar în interiorul nobilimii și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
nobilimi. Magnații erau reprezentanții vechilor familii senioriale, foarte bogate și care dețineau de mult timp monopolul funcțiilor statului și ale Bisericii. Dintre ei se recrutau, aproape exclusiv, baronii și prelații care asistau suveranul și alcătuiau Sfatul său429. Chiar când puterea monarhică a reușit să se consolideze, în prima jumătate a secolului al XIV-lea, era destul de dificil pentru suveran să mențină stările privilegiate în subordine, ori chiar să restabilească echilibrul necesar continuării acțiunii de centralizare instituțională. Întărită în perioada domniei lui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
internă, dar și statutul ei pe plan internațional. Pe plan intern monarhul trebuia să garanteze respectarea și aplicarea legilor regatului, asistat de reprezentanții stărilor privilegiate. Divergențele ivite între acestea vor permite regelui să dețină rolul de arbitru, favorizând întărirea puterii monarhice și menținerea unui echilibru temporar cu stările. Dar după moartea lui Cazimir al III-lea monarhia începe să piardă, treptat, cele mai importante prerogative. Concesiile consimțite de stări aveau drept urmare acordarea unor favoruri sau privilegii. Ludovic I de Anjou, rege
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
drepturilor" era atributul ei. Dieta de la Radom a consacrat, de asemenea, statutul de stare privilegiată al șleahtei, atribuindu-i monopolul apărării țării. În secolul al XVI-lea noi "cuceriri" ale șleahtei vor îngrădi puterea regală 447. În scopul restabilirii autorității monarhice, începând de la Sigismund cel Bătrân (1506-1548) lupta dusă de regalitate contra șleahtnicilor se va sprijini tot mai mult pe marea nobilime. Cu toate acestea, opoziția stărilor, manifestată puternic și sub diferite forme, va adopta frecvent modelul rezistenței colective a unor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
fel și regele Alexandru I. Pentru a cunoaște starea de spirit a Dietinelor, Sigismund cel Bătrân recomanda senatorilor să participe și să conducă aceste adunări. Regele se plângea de libertatea absolută a nobilimii și, în acest fel, de limitarea puterii monarhice. Pe măsură ce creștea nesupunerea magnaților, Sigismund va încerca să atragă de partea sa șleahta, făcând apel la aceștia să trimită "deputați serioși". Perioada domniei lui Sigismund al II-lea August (1548-1572) va fi aceea a unui echilibru relativ 451. La început
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
țării, pentru ca țara să înceapă, din secolul al XVIII-lea, să înțeleagă și să vadă că libertatea de aur era în realitate o stare de sclavie, că absolutismul votului liber sufoca orice inițiativă spre adevărata libertate, mai mult decât absolutismul monarhic, iar libertatea colectivă, independența, vor dispare dacă individul nu își sacrifica interesul personal. Domnia absolută a "legii" numită liberum veto timp de peste o sută de ani, a însemnat o lungă perioadă în care s-a putut admira răbdarea poporului care
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
pentru putere (1228-1233). Ajuns ulterior rege al Ungariei, Bela al IV-lea (1235-1270) a eșuat în încercarea de a restabili formula anacronică a raporturilor monarhiei cu nobilimea. Solidaritatea stărilor privilegiate, care au adoptat formula rezistenței colective pentru a contrabalansa puterea monarhică, a accelerat criza ce cuprinsese regatul și sistemul instituțional 476. Acesteia i se adăuga, chiar cu note mai grave decât propriile raporturi pe care el le-a avut cu tatăl său, conflictul cu ducele Ștefan, propriul fiu, care din anul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
1284. Poziția privilegiată pe care o dețineau fiii regilor Ungariei în Transilvania, se datora demnității lor de rex iunior ca primo genitas -, fiind investiți cu titlul de duce, superior demnității voievodale (Duces Transilvaniae, qui dignitate Vaivodis erant eminentiores)480. Puterea monarhică a fost slăbită de la început de noua instituție (ducatus). Regele încredința administrarea unor părți din regat fiilor săi ori altor membri notabili ai familiei regale. Ștefan I a încredințat spre administrare Slavonia fiului său Emeric (dux Slavoniae). Numele acestora a
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și consfințind dreptul de rezistență (ius resistendi) al nobilimii contra regelui, Bula de Aur constituie expresia luptei monarhiei cu stările. Caracterul dualist al puterii se va manifesta prin alternarea perioadelor de predominare a stărilor cu cele de consolidare a puterii monarhice, ceea ce a ușurat procesul de centralizare instituțională, și va crea o stare cvasipermanentă de anarhie. Importanța Bulei de Aur pentru viața constituțională a Ungariei, considerată cronologic ca urmând Magnei Charta 483, a fost minimalizată uneori chiar de istoricii maghiari și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
modificări, sub regii care au urmat. În prima jumătate a secolului al XIV-lea, după interregnul ce a urmat sfârșitului dinastiei arpadiene, s-a instalat o perioadă de consolidare relativă și tranzitorie a puterii centrale. Baza consolidării relative a puterii monarhice a constituit-o unirea stărilor privilegiate, formarea solidarității de "stare politică", pentru a pune capăt fenomenelor anarhice. Această atitudine se putea afirma numai în prezența unui monarh puternic. Carol Robert (1308-1342) și Ludovic I (1342-1382) sunt doi dintre suveranii puternici
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a pune capăt fenomenelor anarhice. Această atitudine se putea afirma numai în prezența unui monarh puternic. Carol Robert (1308-1342) și Ludovic I (1342-1382) sunt doi dintre suveranii puternici, dați Ungariei de Casa franceză de Anjou. Ei vor renova baza puterii monarhice prin promovarea unei politici de atragere a orașelor și temperând arbitrarul justiției senioriale prin mijlocirea apelului la Curia regis. Cu sprijinul micii nobilimi, al populației parțial germane din orașele miniere și cu sprijin papal, Carol Robert de Anjou a reușit
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și grupul suedez. Din vechile Tings ale popoarelor daneze, care reuneau întrea-ga populație liberă, s-au format în procesul feudalizării Adunările provinciale (landsting) și cele comunale (herredsting). În timpul domniei marilor Waldemar (1157-1241), după o scurtă perioadă de creștere a autorității monarhice, stările privilegiate vor relua controlul guvernării, situându-se deasupra regalității 542. La sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul celui de-al XIV-lea, după o luptă destul de îndelungată între monarhie și nobilime, puterea suveranului a fost limitată cu sprijinul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
locuitorii regatului aveau dreptul să i se opună, "fără să-și piardă onoarea și fără să-și calce jurământul de fidelitate"547. Este modalitatea de manifestare a dreptului la rezistență și a solidarității stărilor, în efortul de îngrădire a prerogativelor monarhice. Reigsraadet (Consiliul de stat), compus din nobili și clerul superior, cărora nu li s-a putut opune nobilimea mijlocie pentru contrabalansarea forței lor, a uzurpat toate drepturile Adunării țării și ale Coroanei. Acest lucru a fost posibil datorită rolului hotărâtor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Acest lucru a fost posibil datorită rolului hotărâtor pe care Reigsraadet îl avea în actul electiv. Modificarea raportului de forțe a făcut ca în viitor adunările să aibă caracter diferit: Danehof va reuni magnații, într-o instituție independentă de puterea monarhică, iar Reigsraadet pe demnitarii convocați de rege. În ambele adunări membri reprezentau interesele stărilor. Landsting își vor pierde importanța, atribuțiile fiind transferate în totalitate nobililor. Pentru menținerea legăturilor statelor, se convocau Adunări de stări extraordinare. În cadrul acestora, după retragerea clerului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]