889 matches
-
a acestei stări de lucruri și să vedem cum se dezvoltă din ea suma de astăzi. Ce era în țară la 1820? Boierii mari. Boierii mici slujbași. Țăranii iobagi, cari stau sub ocrotirea acestora, fiind oamenii lor. Clerul laic și monastic. Aceștia nu stătean, sub autoritatea statului. Erau clase ale evului mediu, administrate de ele înșile. Boierul era aproape autocrat pe moșia sa. Numai în grave cazuri penale - și nici atunci nu tocmai - intervenea justiția statului. Cine rămânea să fie administrat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sfârșitul vieții. Iată care au fost urmașii: Ion, născut în ziua de 25 februarie 1778, deci la un an după căsătoria părinților săi, a fost o fire melancolică și foarte închisă, poate ușor irascibilă. Se călugărește din tinerețe, luând numele monastic Ioanichie, fiind, după caracterizarea pe care i-o face N. Iorga, „om cu carte, prins de dragoste pentru școala de sfințenie și învățătură de la Neamț”, unde și primise cinul monahal, dar, în ciuda voinței sale, și-a petrecut cea mai mare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cunoaște limba franceză, dar nu așa cum era rostită în Franța, ci cum și-o însușise la Straford, mănăstire benedictină, și acest lucru nu este surprinzător, deoarece este cunoscut faptul că în epoca Evului Mediu cei care aderau la o grupare monastică aveau acces la educație, mănăstirile rămânând, pentru secole de-a rândul, puternice focare de cultură. Sensibilitatea afișată a stareței poate fi interpretată și ca o mască abordată de personaj pentru a se înscrie în tendințele pioase, mistice, sentimentale ale epocii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cunoaște limba franceză, dar nu așa cum era rostită în Franța, ci cum și-o însușise la Straford, mănăstire benedictină, și acest lucru nu este surprinzător, deoarece este cunoscut faptul că în epoca Evului Mediu cei care aderau la o grupare monastică aveau acces la educație, mănăstirile rămânând, pentru secole de-a rândul, puternice focare de cultură. Sensibilitatea afișată a stareței poate fi interpretată și ca o mască abordată de personaj pentru a se înscrie în tendințele pioase, mistice, sentimentale ale epocii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în funcție de întinderea și mărimea lor, integrează în mod formal grupuri de diferite dimensiuni, și chiar populații întregi. Modul de organizare al bisericilor permite existența comunităților locale, care reprezintă unitățile de bază ale organizației și formele sale primare de existență. * Comunitățile monastice sunt forme comunitare comune pentru mai multe orientări religioase (creștină, budistă etc.) și se disting prin izolarea (spațială, temporală sau culturală) de mediul social în care au luat ființă. Valorile principale ale acestui tip de comunități sunt puritatea și curăția
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
sau culturală) de mediul social în care au luat ființă. Valorile principale ale acestui tip de comunități sunt puritatea și curăția sufletului ca mijloc de accedere spirituală. Aceste valori prevalează asupra altora, de tipul iubirii aproapelui. De aceea, membrii comunităților monastice se supun multor interdicții (de tipul abstinențelor) și reguli comportamentale care au ca scop eliminarea relațiilor interpersonale, obiectelor sau activităților care îi pot "întina" sau distrage de la preocupările religioase. Acest tip de comunitate este specific pentru religiile tradiționale, în timp ce protestantismul
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
scurtă vizită în Egipt (Convorbiri duhovnicești XVII, 5). Se pare că mănăstirea este cea de la Câmpul Păstorilor, în care și Paladin va petrece un an de zile. Cassian, în scrisorile sale, dă impresia că s-a format într-un mediu monastic prin excelență grecesc deoarece știa foarte multe texte din Biblie în greacă pe de rost. Familiaritatea sa cu greaca a fost adâncită probabil și printr-un studiu serios pe timpul petrecut în Betleem. El și Gherman au vorbit cu siguranță
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
rămas neștirbită. Iar în vremea noastră, problema importanței operei Sfântului Cassian pentru spiritualitatea creștină i-a dat un nou avânt, discuțiile asupra originii sale arătând o activitate absolută a spiritualității Sfântui Cassian pentru teologia creștină universală. Sub formă de sentințe monastice, traduse în grecește, o parte din operele Sfântului Cassian s-au răspândit prin acele Apophtegmata Patrum în toată lumea creștină, ceea ce demonstrează încă o dată valența sa universală. Patriarhul Fotie, prin scrierile sale, amintește că, înainte de secolul al X-lea, existau
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Proclus), de Părinți apuseni (ca Sfântul Ilarie de Pictavium, Fericitul Augustin etc.), de Părinți ai pustiului egiptean și de contactul personal al teologilor din Scythia Minor cu diverse personalități și instituții creștine. Această teologie, care a înmugurit în diverse centre monastice și chiar episcopale ale Scythiei Minor, s-a dezvoltat plenar la Marsilia, Roma, Constantinopol (și, probabil, la Tomis, Noviodunum etc.). Nu este o teologie prea originală, întrucât a fost învățată de la marii Părinți și asceții secolelor IV-VI, dar în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Al. Paleologu? Cu cât se pune mai mult botniță simțurilor, pare a sugera întreg "Decameronul", cu atât mai tare dau ele pe-afară. Se pare că naratorul renascentist pledează pentru inocența bucuriei datorate desfrânării simțurilor. Oricum este clar că spațiul monastic anume menit supremației spiritului în relația sa cu carnea, nu este în stare să înăbușe dorința, simțurile și "calul negru" platonician. De-aici se poate deduce că păcatul cărnii incriminat de doctrina platonician-creștină este un fals, și adevăratul păcat este
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
găsească perechea și considerând celibatul drept o perioadă destul de periculoasă supusă tentațiilor și care ar putea încuraja devierile de tot felul. Din acest motiv, celibatul este asociat vieții monahale, unui mediu unde individul și-a acceptat condiția prin asumarea regulilor monastice. În plus, Biserica insistă pe realizarea acestei căsătorii precoce, mijloc eficient în controlarea unei sexualități premaritale și înscrierea actului sexual în interiorul căsătoriei. Pe de altă parte, chiar și preoții trebuie să se căsătorească, odată cu hirotonisirea, aici condițiile sunt cât se
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de existența, în Țara Românească, a unui sistem succesoral cutumiar care prevede împărțirea în mod egal a patrimoniului între fii, cu excluderea fetelor înzestrate. Același sistem cutumiar introduce obligativitatea părinților de a dota și mărita toate fetele unei familii, practica monastică fiind foarte puțin dezvoltată și ținând mai degrabă de opțiune personală a fiecărui individ, nefiind o impunere din partea familiei. În această situație călugărirea unei fete, de exemplu, presupune și impune înzestrarea; zestrea o va însoți la mănăstire și îi va
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
op. cît., p. 400.} {\footnote 42 Johannes Quasten, op. cît., p. 216.} {\footnote 43 Ibidem, p. 216.} {\footnote 44 Anthony Meredith, op. cît., p. 59.} {\footnote 45 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Sfanțul Vasile cel Mare, reorganizator al vieții monastice, în vol. Sfanțul Vasile cel Mare. Închinare la 1600 de ani de la săvârșirea să, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980, p. 335-336.} Activitatea Sfanțului Vasile nu s-a mărginit însă numai la întemeierea acestei
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
Metoda de lucru a acestor studii rezidă în folosirea aparatului critic foarte bogat și în fundamentarea cercetării pe documente. De remarcat este faptul că Lapedatu nu analizează întreg ansamblul culturii medievale, ci doar părți ale ei: arta medievală ecleziastică, cultura monastică sunt doar câteva aspecte abordate. Interesant este că Lapedatu leagă istoria culturală cu cea a bisericii: cultura medievală românească este indisolubil legată de biserică, cele mai multe studii de valoare culturală oferind date despre dezvoltarea culturii monastice. Alexandru Lapedatu nu a intenționat
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
ei: arta medievală ecleziastică, cultura monastică sunt doar câteva aspecte abordate. Interesant este că Lapedatu leagă istoria culturală cu cea a bisericii: cultura medievală românească este indisolubil legată de biserică, cele mai multe studii de valoare culturală oferind date despre dezvoltarea culturii monastice. Alexandru Lapedatu nu a intenționat să fie un istoric al culturii, dar contactul cu documentele și manuscrisele vechi, informațiile furnizate de ele, ucenicia la școala lui Dimitrie Onciul și Nicolae Iorga și prietenia cu ei, l-au direcționat spre abordarea
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
și a altor țări europene, pervertind convulsiv cugetul, credința și sufletul colectiv al comunităților. Singurul personaj care i se opune este Izydor, copilul handicapat care va deveni un gânditor cu darul problematizării. Conștiință mult prea scrutătoare pentru a suporta regimul monastic, Izydor va fi cercetat de poliția politică poloneză, bănuit fiind de corespondență cu Occidentul (Europa Liberă), acuzat de spionaj. Lăsat în pace din lipsă de probe, în ciuda farselor mai mult sau mai puțin involuntare pe care le joacă Securității și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Metoda de lucru a acestor studii rezidă în folosirea aparatului critic foarte bogat și în fundamentarea cercetării pe documente. De remarcat este faptul că Lapedatu nu analizează întreg ansamblul culturii medievale, ci doar părți ale ei: arta medievală ecleziastică, cultura monastică sunt doar câteva aspecte abordate. Interesant este că Lapedatu leagă istoria culturală cu cea a bisericii: cultura medievală românească este indisolubil legată de biserică, cele mai multe studii de valoare culturală oferind date despre dezvoltarea culturii monastice. Alexandru Lapedatu nu a intenționat
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
ei: arta medievală ecleziastică, cultura monastică sunt doar câteva aspecte abordate. Interesant este că Lapedatu leagă istoria culturală cu cea a bisericii: cultura medievală românească este indisolubil legată de biserică, cele mai multe studii de valoare culturală oferind date despre dezvoltarea culturii monastice. Alexandru Lapedatu nu a intenționat să fie un istoric al culturii, dar contactul cu documentele și manuscrisele vechi, informațiile furnizate de ele, ucenicia la școala lui Dimitrie Onciul și Nicolae Iorga și prietenia cu ei, l-au direcționat spre abordarea
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
cu acțiunea plasată la sfîrșitul secolului al optsprezecelea, într-o comunitate nobiliară catolică. Protagonistul (Domville) devine, prin forța împrejurărilor, tutorele fiului unei tinere și atrăgătoare văduve, doamna Peverel îndrăgostită, în secret, de Guy. Domville visează însă la preoție și viață monastică și, în consecință, comportamentul său vizavi de doamna Peverel rămîne în zona unei castități absolute. Frank, prieten al lui Guy, o curtează pe doamna Peverel, dar încercările lui sînt sortite eșecului, atît timp cît femeia speră într-o răsturnare de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
există, la vremea respectivă, o provincie autonomă, Castalia, unde un Ordin auster al intelectualilor de elită a organizat un tip de societate asemănătoare lumilor utopice, imaginate de renascentiști și iluminiști. Viața în provincie este simplă, ascetică (atmosfera generală rămîne una monastică), neinvadată de tehnologiile industriale (pe care, în plin veac 25, le putem bănui teribil de avansate). Ordinul are două activități principale: să gireze educația elitistă pentru băieți (aduși aici în urma unei selecții riguroase și crescuți în regim de internat exclusivist
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
între vocația binelui și atracția pentru rău, furnicoleul moare de foame neputându-se hrăni nici precum carnivorele nici precum granivorele. O interpretare similară în direcția duplicității naturii umane găsim la Sf. Nil din Ancyra (m. cca 430) în lucrarea De monastica exercitatione. Olympiodoros din Alexandria (495-570), în comentariul său la Cartea lui Iov, vede în furnicoleu un analogon al diavolului, furnică pentru cei evlavioși și leu pentru cei necredincioși. Interpretarea mitologică, pur moral-alegorică, nu este însă unica în literatura creștină a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
imediat după caterisirea sa: "rămân călugăr, chiar dacă nu mai pot sta în mănăstire". Afirmația este de natură să producă confuzie. Prin îndepărtarea sa, autoritățile eclesiastice lasă să se înțeleagă că exersarea libertății scriitoricești se află în dezacord cu vocația preoțească/monastică. Rămânând scriitor și călugăr, în ciuda verdictului instituției, Damian Stănoiu păstrează confuzia și, mai mult, construiește o incitantă justificare morală a propriei sale poziții. Armele artei literare sunt astfel mobilizate în sensul unei demonstrații care să reziste și examenului estetic, și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
însoțite de plăcinte, o paletă largă dulcețuri, sarailii, șerbeturi și alte delicatese cu iz oriental. Dacă la toate acestea mai adăugăm și o pantagruelică sete de vin și iubire de arginți, atunci avem în sinteză imaginea burlescă a unei comunități monastice aproape de modelul rabelaisian. În acord cu legile spirituale ale vechilului Răsărit, pofta pântecului constituie o slăbiciune care, dacă este ațâțată, prilejuiește apariția altor vicii mai grozave, zădărnicind cu totul efortul urcușului duhovnicesc. Iată cum evaluează situația Pitirim, autorul celebrei jalbe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
1962, 85), care vine cu mare scandal la poarta mănăstirii să-și ceară plata pentru abuzul călugărului de la starețul mănăstirii însuși. Frecvența acestor scene (în proza de ficțiune, ca și în Amintiri) confirmă primatul materialității ca trăsătură esențială a universului monastic definit de Stănoiu. Consecința directă a unui asemenea accent axiologic este sentimentul valorizării superlative a lumii de aici și căutarea împlinirii hic et nunc. Aceste date aruncă în derizoriu orizontul eshatologic în care, prin proiectul ei fundamental, instituția mănăstirii e
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la el și-l sărută pe obraji". Replica vine tot în termenii istoriei biblice: "Sărutarea Iudei, rânji Pahomie, ștergându-și obrajii cu batista înmuiată în vin" (1964, 59, s.n.). Invocarea istoriei sacre face parte din jocul și din limbajul interacțiunii monastice: orice e permis atâta timp cât se realizează în acord cu regulile locului. Gest și cuvânt, limbajul repertoriului sacru e un instrument a cărui elasticitate și ospitalitate sunt puse la încercare de fiecare dată cu maximum de profit. c. Spațiul mănăstirii, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]