1,681 matches
-
Pentru istoricii români, prezența tătară neîndoielnică în teritoriile de la sud de Carpați i-a pus în mare dificultate: cum s-ar fi putut naște (închega) un stat de-sine-stătător, dacă țara era sub dominație mongolă?! Or, subliniază Djuvara, tocmai această dominație mongolă, într-o regiune aflată multă vreme sub suzeranitate ungară, a favorizat închegarea unui stat, nașterea unei țări, afirmarea unui "mare voievod", venit de dincolo de munți, așadar din afară, peste toți ceilalți voievozi de la sud de Carpați. P. P. Panaitescu a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Băsărăbeștilor din dreapta Oltului (urmașii acelui Litovoi, menționat la 1247) în fața lui Radu Negru", de fapt, Negru Vodă. Contextul extern, amintit tangențial mai sus, era prielnic actului fondator din jurul lui 1290, nașterea Țării Românești. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, dominația mongolă începe să se atenueze treptat, "să pălească". În împrejurările tulburi generate de moartea lui Batu, în 1257, și de dispariția lui Berke de la conducerea Hoardei de Aur, în 1266, s-a declanșat lupta pentru supremație între Toqtai și Nogai, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1266, s-a declanșat lupta pentru supremație între Toqtai și Nogai, cel care va domina regiunea de la Dunăre până la moartea sa, în 1299, acela ce poruncise până atunci în Bulgaria și ajunsese protectorul regelui Ladislau. Concomitent cu slăbirea puterii mongole, după 1290, regatul Ungariei traversează o perioadă de decădere până la alegerea lui Carol Robert. După 1279, la Severin, nu mai conduceau dregători unguri, iar o parte a teritoriului său ajunsese în mâinile voievodului de la Argeș. Apoi, să nu omitem evoluțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Gh. Brătianu, Tradiția..., p. 127-128). Împrejurările economice și sociale ce au asigurat trecerea spațiului sud-carpatic la forma vieții de stat proprii sunt concludente, însă contextul politic rămâne obscur. Epoca premergătoare actului fondator al statului medieval (1247-1290), dominația ungară și stăpânirea mongolă, este cunoscută, dar intervalul 1290-1324, tocmai vremea agregării statale, lipsit de informație istorică, nu ne este accesibil. Întemeierea statală medievală semnifică, în primul rând, unificarea formațiunilor politice existente și desemnarea unui mare voievod. Știm acum cauzele, de ce s-a produs
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
actul întemeierii s-a înfăptuit între 1299-1324. Nu știm cu certitudine în ce an s-a făcut, după cum nu știm numele real al întemeietorului, Negru Vodă? Tihomir? Întemeierea nu putea avea loc imediat după moartea lui Nogai (1299), deoarece puterea mongolă la Dunăre nu s-a micșorat atunci, năvălirile lor periodice în sudul Dunării au continuat până în 1321.15 Ce evenimente s-au petrecut în acest răstimp de un sfert de veac, la sud de Carpați, nu știm, dar putem presupune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dată românii se aflau încă sub dominația lor. Putem presupune și altceva: acea luptă cu tătarii desfășurată cândva, la o dată neprecizată, la începuturile Țării Românești, chiar victorioasă, n-a fost decisivă, iar tutela lor n-a fost înlăturată definitiv. Puterea mongolă, copleșitoare la un moment dat, s-a diminuat treptat, în timp, iar luptele cu ei n-au fost puține și nici ușoare, o parte sunt necunoscute de noi. Didicultatea și particularitatea acestor împrejurări este subliniată și de Iorga: "dincoace (la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În urma luptelor victorioase cu tătarii, Basarab a cucerit de la ei teritoriile din preajma Chiliei (la nord de gurile Dunării), numite apoi Basarabia. Cf. Cronici turcești (I, p. 36-37), Chilia era o cetate aflată la "granița Valahiei".17 Libertatea țării de sub stăpânirea mongolă, subliniază P. P. Panaitescu, a fost înfăptuită de Basarab cu ajutorul creștin al regelui Ungariei, suzeranul său. Acest fapt poate fi dedus din diplomele regelui Carol Robert, prin care acesta trimitea oști și soli peste munți. Trebuie examinate originile suzeranității regalității
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu oști pe voievodul român, care asigura securitatea căilor comerciale, și l-a protejat, l-a luat sub ocrotirea sa, de-unde a rezultat impunerea suzeranității ungurești la sud de Carpați. Țara Românească, aflată la începuturile ei și sub amenințarea mongolă, a primit (acceptat) statutul de vasală a regatului ungar ca pe o alianță cu o țară creștină, în vederea ajutorului în lupta împotriva păgânilor (tătarilor). Până la 1330, Basarab a plătit regulat tributul anual, ca vasal al regelui. Domnii munteni erau vasali
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asemănător de unificare politică și teritorială. Retragerea mongolilor, în 1242, și stabilirea hotarelor apusene ale hanatului Hoardei de Aur pe Dunăre au dus la divizarea teritoriului extracarpatic românesc în zone distincte, în ceea ce privește raporturile cu mongolii. La sud de Carpați, dominația mongolă se exercita într-o formă mult atenuată, dar pe teritoriul Moldovei viitoare, această dominație era mult mai apăsătoare, ținuturile estice fiind supuse unei permanente amenințări din partea Hoardei de Aur. Această prezență mongolă era o piedică în calea evoluției societății locale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
raporturile cu mongolii. La sud de Carpați, dominația mongolă se exercita într-o formă mult atenuată, dar pe teritoriul Moldovei viitoare, această dominație era mult mai apăsătoare, ținuturile estice fiind supuse unei permanente amenințări din partea Hoardei de Aur. Această prezență mongolă era o piedică în calea evoluției societății locale. Pe de altă parte, frecventele crize politice ale puterii mongole (Hoarda de Aur) au slăbit presiunea acesteia asupra populației locale, încât evoluția societății românești n-a putut fi oprită. În aceste condiții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriul Moldovei viitoare, această dominație era mult mai apăsătoare, ținuturile estice fiind supuse unei permanente amenințări din partea Hoardei de Aur. Această prezență mongolă era o piedică în calea evoluției societății locale. Pe de altă parte, frecventele crize politice ale puterii mongole (Hoarda de Aur) au slăbit presiunea acesteia asupra populației locale, încât evoluția societății românești n-a putut fi oprită. În aceste condiții, tendința de unificare a formațiunilor politice s-a manifestat și la est de Carpați. În ceea ce privește contextul extern și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
contextul extern și influența acestuia asupra Moldovei, trebuie să precizăm că moartea hanului Batu, în 1256, și îndeosebi dispariția lui Berke de la conducerea Hoardei, în 1266, apoi orientarea politicii de cuceriri spre Asia au dus la slăbirea puterii puterii centrale mongole. Ca o consecință a acestei situații, popoarele supuse au încercat să înlăture dominația mongolă, așa cum a acționat cneazul Daniil al Haliciului, în 1257. În același timp, slăbirea regatului ungar a avut consecințe benefice și asupra regiunilor extra-carpatice din est. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1256, și îndeosebi dispariția lui Berke de la conducerea Hoardei, în 1266, apoi orientarea politicii de cuceriri spre Asia au dus la slăbirea puterii puterii centrale mongole. Ca o consecință a acestei situații, popoarele supuse au încercat să înlăture dominația mongolă, așa cum a acționat cneazul Daniil al Haliciului, în 1257. În același timp, slăbirea regatului ungar a avut consecințe benefice și asupra regiunilor extra-carpatice din est. În a doua jumătate a secoului al XIII-lea, unificarea formațiunilor poitice locale începe să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din același an dintre ruteni ("bruteni") și români ("blaci"), redat de cronica lui Thomas Tuscus. Acest conflict dintre români și ruteni, din 1277, evidențiază un anumit grad de autonomie al formațiunilor politice de la răsărit de Carpați, în condițiile slăbirii presiunii mongole în regiunile noastre. În același timp, politica ofensivă a regatului ungar la est de Carpați ne oferă date suplimentare despre realitățile politice și confesionale din aceste teritorii. Ajungem la asemenea deducții din scrisoarea papei Nicolae III adresată lui Filip, episcop
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
avut un fundament economic: erau aici drumuri de negoț, târguri născute în centrele de schimb din văi și o serie de orașe. Un impuls a venit și din sudul țării, unde se întemeiase, în 1227-1228, Episcopia cumanilor, distrusă de invazia mongolă, dar restabilită după 1241, sub numele de Episcopia Milcovensis. Ulterior, aflăm că stăpânitori (boieri) locali preluaseră pământurile episcopiei deducem că, și la est de Carpați, existau acei "maiores terrae", viitoarea aristocrație feudală. În Moldova, nu se știe sigur dacă ținuturile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au fost la început voievodate locale (ținuturi), prin unificarea cărora s-a născut, la un moment dat, un nou stat românesc. O a doua similitudine este aceea că închegarea țării a presupus înlăturarea prin luptă, cu ajutor străin, a stăpânirii mongole. La răsărit de Carpați, exista o "țară a românilor" (Walachenland), pe la anul 1307-1308, condusă de un "domn peste ceilalți", adică peste alți voievozi din aceste teritorii. Un voievod "valah" stăpânea "peste munți" (în Moldova): se poate presupune că este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acestea împotriva năvălitorilor străini, în special a tătarilor, în cadrul unui efort mai larg al populației din răsăritul Europei. Acțiunile militare ale domnului muntean împotriva tătarilor, ocuparea teritoriilor de la nord de gurile Dunării (Basarabia) au stimulat lupta de emancipare de sub stăpânirea mongolă în această regiune. În 1335, tătarii conduși de Uzbek au cucerit unele teritorii din sudul Moldovei-aici, ca și în Dobrogea de nord, în cursul luptelor ce au dus la lichidarea autorității Hoardei de Aur (1352-1359) s-a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Uzbek au cucerit unele teritorii din sudul Moldovei-aici, ca și în Dobrogea de nord, în cursul luptelor ce au dus la lichidarea autorității Hoardei de Aur (1352-1359) s-a ajuns la guvernarea unui "principe" local, Dimitrie, creștin, de origine mongolă, dar care fusese asimilat în rândurile stăpânilor feudali români din aceste teritorii. El a continuat un timp să mențină legăturile cu unele căpetenii ale Hoardei de Aur, dar loviturile primite de mongoli din partea lui Olgerd, cneazul Lituaniei, au slăbit aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în secolul al XIV-lea, forme superioare de organizare politică, încă înainte de momentul descălecatului. Această realitate politică nu trebuie să surprindă, căci mai sunt și alte indicii asupra existenței, la est de Carpați, a unor formațiuni politice prestatale anterioare invaziei mongole din 1241.29 Ce spun cronicile noastre despre momentul istoric al "descălecatului" din 1359? Letopisețul anonim al Moldovei (Letopisețul de la Bistrița) consemnează lapidar "descălecatul lui Dragoș": "În anul 6867 (1359), a venit Dragoș voievod din Țara Ungurească, din Maramureș, după
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la conducerea ei, recunoștea prin aceasta caracterul românesc al ținutului cucerit.30 Ca o recunoaștere a rolului românilor maramureșeni la îndepărtarea primejdiei tătare și cu acordul fruntașilor români locali, în fruntea mărcii militare, menite să fie un zăgaz împotriva atacurilor mongole, a fost desemnat de rege, Dragoș din Bedeu. Numirea lui ducea la strângerea legăturilor dintre Maramureș și nord-vestul Moldovei. Acceptarea lui Dragoș ca voievod al noului stat în formare, Moldova, de către fruntașii politici locali a fost determinată și de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întâmplătoare. La mijlocul secolului al XIV-lea, Hoarda de Aur cunoștea un accentuat recul al puterii sale în regiunea dunăreană, pe fondul căruia odată cu înlăturarea hanului Bardig-Bäg, în anul 1359, s-au declanșat mari tulburări interne. Luptele dintre pretendenții la tronul mongol au afectat grav integritatea statului Hoardei, datorită tendințelor separatiste ale unor hani și emiriaceștia, nereușind să acceadă la conducerea statului (hanatului), la Sarai, încercau să-și impună autoritatea în regiunile periferice ale stăpânirii Hoardei de Aur. Absorbită de aceste lupte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
datorită tendințelor separatiste ale unor hani și emiriaceștia, nereușind să acceadă la conducerea statului (hanatului), la Sarai, încercau să-și impună autoritatea în regiunile periferice ale stăpânirii Hoardei de Aur. Absorbită de aceste lupte pentru supremație în conducerea statului, nobilimea mongolă nu mai era disponibilă de acțiuni militare eficiente în afara teritoriilor Hoardei. Astfel, momentul intervenției regilor Poloniei și Ungariei în regiunile Moldovei era foarte bine ales, deoarece anul 1359 se contura drept cel mai critic în istoria Hoardei de Aur. Anterior
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi cutezat să intervină, să smulgă teritoriile est-carpatice de sub dominația exclusivă a Hoardei. Înainte de 1359, au avut loc doar tentative neînsemnate în sensul acesta: singura expediție mai serioasă în teritoriile est-carpatice a fost cea din 1345, ca replică la raidurile mongole în Transilvania (vezi mai sus). După izbucnirea conflictelor civile în interiorul Hoardei, dispăruse primejdia unei contraofensive viguroase mongole anticreștine, iar regatele catolice (aflate în avangarda creștinătății) au încercat să readucă teritoriile extra-carpatice în sfera lor de dominație. Conform surselor istorice, ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
marcă" (militară) de apărare, "avanpost", împotriva tătarilor, nu este irefutabilă ! Mai ales că, după mijlocul secolului al XIV-lea, Hoarda de Aur, afectată de lupte intestine, nu mai reprezenta o amenințare reală pentru regatele creștine din estul Europei. Dacă statul mongol era în defensivă, regatul Ungariei, în schimb, sub dinastia angevină, promova o politică activă, expansivă, camuflată sub vălul transparent al cruciatei împotriva păgânilor (tătari) și schismaticilor (ortodocși). Expediția militară din 1359 și impunerea suzeranității ungare în teritoriile est-carpatice se înscrie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stat de-sine-stătător, departe de a fi rezultatul exclusiv al unui "descălecat" maramureșean, a presupus un îndelungar proces intern, implicând o populație numeroasă și o dezvoltare economică și social-politică. Acest proces evolutiv intern, firesc, a fost perturbat de invazia și dominația mongolă și de politica expansivă a regalității ungare. Confruntările cu Hoarda de Aur și cu regatul Ungariei, ca și întărirea pozițiilor Poloniei și Lituaniei la hotarele nordice ale țării au impulsionat unificarea formațiunilor teritoriale românești de la est de Carpați. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]