412 matches
-
de asemenea , asociat cu o reducere substanțială a markerului seric de inflamație , PCR , care în mod obișnuit este crescută . Numărul total de leucocite a fost foarte puțin afectat la pacienții tratați cu infliximab , cu toate acestea , modificările de la nivelul limfocitelor , monocitelor și neutrofilelor au reflectat treceri spre valorile normale . Celulele mononucleare din sângele periferic ( PBMC ) al pacienților tratați cu infliximab au evidențiat un răspuns proliferativ la stimuli nediminuat , comparativ cu pacienții netratați ; după tratamentul cu infliximab nu s- a observat nici o
Ro_898 () [Corola-website/Science/291657_a_292986]
-
starea de echilibru a fost 8, 6±4, 1 l . Gradul de distribuție în diverse compartimente ale organismului nu a fost complet studiat . Studiile in vitro folosind țesuturi umane indică faptul că basiliximab se leagă numai de limfocitele și macrofagele/ monocitele activate . Timpul terminal de înjumătățire plasmatică a fost 7, 2±3, 2 zile . Clearance- ul total a fost 41±19 ml/ oră . Nu există variații semnificative clinic ale volumului de distribuție sau ale clearance- ului legate de greutate sau de
Ro_959 () [Corola-website/Science/291718_a_293047]
-
starea de echilibru a fost 8, 6±4, 1 l . Gradul de distribuție în diverse compartimente ale organismului nu a fost complet studiat . Studiile in vitro folosind țesuturi umane indică faptul că basiliximab se leagă numai de limfocitele și macrofagele/ monocitele activate . Timpul terminal de înjumătățire plasmatică a fost 7, 2±3, 2 zile . Clearance- ul total a fost 41±19 ml/ oră . Nu există variații semnificative clinic ale volumului de distribuție sau ale clearance- ului legate de greutate sau de
Ro_959 () [Corola-website/Science/291718_a_293047]
-
ul este una dintre cele trei celule fagocitare ale sistemului imunitar și au un rol important în cadrul sistemului imun "nespecific" (înnăscut). ele provin din anumite leucocite, numite monocite, care sunt celule circulante. Monocitele aderă de peretele vasului (endoteliu) datorită unor receptori membranari de adeziune de pe suprafață. Aderarea se face numai pe anumite zone ale endoteliului. Aceste zone se află în vecinătatea unui focar inflamator. Sub acțiunea unor substanțe
Macrofag () [Corola-website/Science/317723_a_319052]
-
ul este una dintre cele trei celule fagocitare ale sistemului imunitar și au un rol important în cadrul sistemului imun "nespecific" (înnăscut). ele provin din anumite leucocite, numite monocite, care sunt celule circulante. Monocitele aderă de peretele vasului (endoteliu) datorită unor receptori membranari de adeziune de pe suprafață. Aderarea se face numai pe anumite zone ale endoteliului. Aceste zone se află în vecinătatea unui focar inflamator. Sub acțiunea unor substanțe cu rol de mesager intercelular
Macrofag () [Corola-website/Science/317723_a_319052]
-
receptori membranari de adeziune de pe suprafață. Aderarea se face numai pe anumite zone ale endoteliului. Aceste zone se află în vecinătatea unui focar inflamator. Sub acțiunea unor substanțe cu rol de mesager intercelular ("citokine"), cu rol inductor produse de limfocite, monocitele se maturează și se transformă în macrofage. Macrofagele care sunt cantonate în țesuturi au o durată de viață de câteva luni. Transformarea "monocitului" în macrofag presupune schimbări majore ale morfologiei și dimensiunilor. Macrofagele sunt de aproximativ 5 ori mai mari
Macrofag () [Corola-website/Science/317723_a_319052]
-
inflamator. Sub acțiunea unor substanțe cu rol de mesager intercelular ("citokine"), cu rol inductor produse de limfocite, monocitele se maturează și se transformă în macrofage. Macrofagele care sunt cantonate în țesuturi au o durată de viață de câteva luni. Transformarea "monocitului" în macrofag presupune schimbări majore ale morfologiei și dimensiunilor. Macrofagele sunt de aproximativ 5 ori mai mari decât monocitele, au un aparat Golgi mai bine reprezentat, mitocondrii mai mari și mai numeroase. Macrofagele sunt "multinucleate". Citoplasma emite numeroase prelungiri (pseudopode
Macrofag () [Corola-website/Science/317723_a_319052]
-
maturează și se transformă în macrofage. Macrofagele care sunt cantonate în țesuturi au o durată de viață de câteva luni. Transformarea "monocitului" în macrofag presupune schimbări majore ale morfologiei și dimensiunilor. Macrofagele sunt de aproximativ 5 ori mai mari decât monocitele, au un aparat Golgi mai bine reprezentat, mitocondrii mai mari și mai numeroase. Macrofagele sunt "multinucleate". Citoplasma emite numeroase prelungiri (pseudopode), care dau la examinarea cu microscopul electronic un aspect de meduză cu prelungiri subțiri și dantelate. Macrofagele aflate în
Macrofag () [Corola-website/Science/317723_a_319052]
-
mitocondrii mai mari și mai numeroase. Macrofagele sunt "multinucleate". Citoplasma emite numeroase prelungiri (pseudopode), care dau la examinarea cu microscopul electronic un aspect de meduză cu prelungiri subțiri și dantelate. Macrofagele aflate în țesuturi au un metabolism mai activ decât monocitele. Macrofagele sunt răspândite difuz în organism, la nivelul țesuturilor conjunctive și în apropierea membranelor bazale ale vaselor sanguine de dimensiuni reduse. Se găsesc în număr mare în zonele unde există un aflux important de antigene: țesut pulmonar, ficat, splină și
Macrofag () [Corola-website/Science/317723_a_319052]
-
detectat la persoanele IgG+ recent identificate în Gabon. Infecția pe cale subcutanată a maimuțelor ("Cercopithecus aethiops") și babuinilor ("Papio hamadryas") a arătat că principala țintă a virusului Ebola după intrarea în organism sunt celulele prezentatoare de antigen, celulele dendritice, macrofagele și monocitele. Aceste celule, prezente în număr mare la nivelul pielii și mucoaselor, sunt infectate precoce și apoi diseminează virusul în interval de 3-4 zile în întregul organism prin circulația sanguină și limfatică, virusul fiind detectat în parenchimul și spațiile interstițiale ale
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
sau natural, cu o evoluție letală a bolii, se constată o viremie înaltă și răspunsuri imune absente. Infecția fatală provocată de filovirusuri este caracterizată printr-o disfuncție a imunității înnăscute și o prăbușire a imunității adaptive. În primul rând, infecția monocitelor duce la hiperactivarea imună cu eliberare excesivă de mediatori inflamatori și chemokine, ca IL-1β, TNFα, IL-6, IL-15, IL-16, IL-1RA, sTNFR, IL-10, NO-, IL-8, GRO-α, CCL3, CCL4, CXCL10, MCP-1 și eotaxină. Această "furtună inflamatoare", deosebit de importantă în faza terminală a bolii
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]
-
generalizate, pe când la babuini predomină hemoragiile. Hemoragiile masive observate la om și la animalele de experiență s-ar datora nu numai leziunilor extensive ale endoteliilor, ci și hiperactivării imune, cu intervenția supraproducției de interferon IFN care are originea în macrofagele / monocitele infectate. TNFα, NO- și alți compuși vasoactivi favorizează o exsudare vasculară prin creșterea permeabilității endoteliale, reducerea tonusului vascular și prin alterarea funcțiilor celulelor endoteliale. Infectarea macrofagelor favorizează, de asemenea, coagulopatii, inducând coagularea intravasculară diseminată prin intermediul unei expresii semnificative a factorului
Boala virală Ebola () [Corola-website/Science/332525_a_333854]