537 matches
-
arabilor față de opresorul apropiat (Israelul) și față de opresorul îndepărtat (SUA), tactica evreilor de a respinge orice critică invocînd antisemitismul, la fel ca blazarea neputincioasă a creștinilor care se resemnează cu Biserica lor și-a pierdut forța misionară. Dintre cele trei monoteisme, cel atins de oboseală cronică e cel care se închină lui Hristos, de aceea e uimitor că, sub unghi istoric, toată lumea a îmbrățișat calendarul creștin: planeta măsoară timpul post Christum natum, de aceea suntem în 2012, nu în anul islamic
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
plăcut lui Dumnezeu sau a fi îndrăgit de semeni, alege prima variantă, pentru ca apoi să se declare persecutat de păgîni. Și atunci care e calea prin care putem ieși din cercul vicios al gîndirii monomane? Sloterdijk oferă o soluție logică: monoteismul să fie chiuretat de miezul de fanatism pe care îl inspiră chiar logica Dumnezeului unic. Credincioșii trebuie să accepte că alături de zeul lor mai pot exista și alți zei care să fie vrednici de stimă. Să recunoaștem, rețeta lui Sloterdijk
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
monoteismelor să scape de morbul unui zeu unic, concedînd că alături de Allah poate sta și Hristos, sau că Moise nu e cu nimic inferior lui Pavel. Fără această schimbare de accent afectiv, potențialul de fanatism totalitar care mocnește în fiecare monoteism nu poate fi eradicat. Soluția așadar nu e politeismul, ci încuscrirea reciprocă a monoteismelor existente, potrivit reveriei idilice: „drumurile noastre se vor întîlni vreodată”. Iarăși, deznodămîntul lui Sloterdijk sună încurajator, dar e iremediabil naiv. Un volum care impresionează prin sagacitatea
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
obicei triumfă totdeauna. Versurile ovidiene au fost descoperite și pe zidurile de la Pompei, mărturie a popularității sale. La Tomis, el va fi învățat lecția aspră a unei altfel de existențe - revelație târzie. Se va folosi în scenariu și ideea că monoteismul populației barbare geto-dacice, cu Zamolxis, anterior creștinismului, era superior politeismului roman. Idee tipic proletcultistă, compensând starea de inferioritate a estului, obișnuită epocii totalitariste. Întâietatea, în acest caz, fiind reală, ar putea fi speculată. * Cu o asemenea mărturie, scrisă pe teritoriul
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
împiedică să creadă că și alții pot avea o credință într-un dumnezeu. Pentru că cel care neagă cu înverșunare (și aici apare latura nereligioasă și neadevărată) că alte religii și popoare pot avea alt dumnezeu, nu neagă „alt“ dumnezeu în numele monoteismului (după judecata că, dacă eu am un dumnezeu, nu mai pot să cred într-un al doilea, pentru că al meu este singurul), ci neagă chiar ideea că Dumnezeu e unic: dacă este unic, el este neapărat același dumnezeu pentru toți
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
răspunderii pe care cei de azi nu îl mai au. Wittgenstein este o culme de presocratism într-o lume care alexandrinizează și mandarinizează. E o lume teribilă lumea de astăzi; și poate că numai cei care au știut să păstreze monoteismul în condiția diasporei o mai pot salva. Numai ei mai pot contracara cultura pustiitoare a anglo-saxonilor, reconvertind cultura la bunul monoteism al spiritului." Vineri, 8 mai 1981 I-am adus lui Noica dactilograma articolului pe care Andrei l-a scris
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și mandarinizează. E o lume teribilă lumea de astăzi; și poate că numai cei care au știut să păstreze monoteismul în condiția diasporei o mai pot salva. Numai ei mai pot contracara cultura pustiitoare a anglo-saxonilor, reconvertind cultura la bunul monoteism al spiritului." Vineri, 8 mai 1981 I-am adus lui Noica dactilograma articolului pe care Andrei l-a scris pentru nr.10 - 11 - 12 al "Secolului 20": Rigorile ideii naționale și legitimitatea universalului. Citindu-l, Hăulică a fost entuziasmat. Este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tot mai mult de celelalte specii de animale. încet-încet, omul învață să disocieze ideea de Dumnezeu în mai multe categorii, în funcție de manifestările acestuia în natură: focul, vântul, pământul, ploaia etc. Așadar politeismul este o formă religioasă ce decurge dintr-un monoteism primitiv, și tot sacrul contribuie la formarea politicului. începe Ordinea rituală. Omul se gândește acum să-și însoțească morții în lumea de dincolo în morminte sofisticate, cu ceremonii, ofrande, sacrificii aduse defuncților, astfel încât să obțină din partea zeilor, la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Islamului. în mai puțin de o sută de ani, această forță deopotrivă religioasă, politică și militară zdruncină structurile vechi, așa cum a făcut și creștinismul înaintea sa. Ea pune capăt, pe calea armelor, unor imperii milenare în numele unei noi forme de monoteism; în mai puțin de un secol, trupele succesorilor Profetului fondează chiar un nou imperiu, dar inconsistent, volatil, aproape nomad. Pentru a-și finanța armatele, primii califi, instalați la Damasc, apoi la Bagdad, recurg pentru prima dată la bancheri, toți evrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
formă exterioară, simbol al celor ce se petreceau înlăuntrul ființei noastre. Formele acestea exterioare, manifestate prin daruri și sacrificii, neimpuse de nimeni, ci izvorâte din fireștile simțăminte ale omului, nu aveau alt scop decât mulțumirea și recunoștința acestuia către Dumnezeu (monoteismul) sau către Dumnezei (politeismul) pentru binefacerile primite, ori îmblânzirea forțelor superioare, când ele își revărsau mânia asupra omului prin acte de violență. Ideea omului despre Dumnezeu, deși coruptă după căderea-i în păcat și sacrificiile prea crunte și sângeroase adeseori
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ci de „îngăduință”, „indulgență”. Zeul îngăduie, lasă de la sine, tolerează cu generozitate greșeala unui muritor. Indulgența nu e considerată virtute; ea constituie apanajul prinților străini și este de neconceput într-o societate egalitară, democratică, în sens politic sau religios (ca monoteismul iudaic, unde toți sunt egali în fața lui Iahve)60. • Alte sensuri ale lui aphiemi: „a emite”, „a da drumul” (lacrimilor sau cuvintelor); cu pneuma: „a-și da duhul, a muri”. Avem de-a face cu un ansamblu de sensuri concrete
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
imorală. În ceva tot au crezut ei. Mii de ani... șovăi. Foarte bine, că altfel grecii nu s-ar fi încreștinat atât de serios și de repede. Încreștinarea lor a fost practic, al doilea mare pas făcut de ei către monoteism. Primul fusese traducerea Septuagintei. Pentru ce îi interesase pe ei Septuaginta? Nu pe ei. Pe evreii care îi voiau pe greci monoteiști. Așa că încreștinarea grecilor de către Apostolul Pavel a fost decisivă pentru viața întregii Europe. Religiile politeiste, prin imoralitatea lor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
consideră el, nu trebuie privit" în afară de predicarea sacră a lui Iisus, ca o doctrină nouă, zbucnind deodată, gata făcută". Pe lângă pregătirea în biserica începătoare, este și o alta dincolo de ea și în jurul ei. Pe vremea lui Aurelian (270-275), orientarea spre monoteism cuprindea și lagărele militare, ce trebuie considerate ca unul din mijloacele principale pentru răspândirea religiei celei noi, ea fiind mult timp un cult secret militar și o "vrajă pentru victorie". Pe de altă parte, mințile simple cereau și un simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu putea să fie mai strălucitor și mai măreț decât soarele (cultul lui Sol invictus), Sf. Soare al superstiției și al cântecului popular de la sate, Împăratul însuși fiind un "dublu al Soarelui". Încă în secolele I-III, filosofii concepuseră un monoteism mai curat, misterele urmăreau același scop, încât putea fi cineva mai mult sau mai puțin "creștin". Termenul creștin "dominus et deus" (Dumnezeu) începuse să circule încă de la Domitian (81-96) și va continua până la Constantin (306-337): "Unus igitur omnium Dominus Deus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dobrogea) și Dacia: monumentum mormânt, tacere a tăcea, comendare -a comânda, basilica -biserică, Domine Deus Dumnezeu. Concluzie: începuturile creștinismului popular românesc datează încă din perioada preconstantiniană.16 Martiri creștini la Dunărea de Jos Religie cu o doctrină aparte, propovăduind un monoteism cu totul străin de spiritul antic greco-roman și interzicând adepților săi participarea la riturile tradiționale, creștinismul nu se putea bucura de toleranța autorităților romane și nici de simpatia adoratorilor vechilor divinități. Suspectați de autorități, respinși de mulțime pentru practicile lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și creștini în Scythia Minor Tabloul religios al ținutului dintre Dunărea de Jos și Marea Neagră, în vremea Principatului, se prezenta plin de "complexitate și varietate" (D. M. Pippidi), "vitalitatea" vechilor credințe împletindu-se cu aspirații și tendințe noi, orientate către "monoteism și universalitate". În Scythia, lupta dintre vechea și noua religiozitate, în secolul al IV-lea, nu este prezentă în inscripții, dar alte mărturii fac referire la această luptă inevitabilă. La începutul Dominatului (după 284), în Scythia, acest tablou nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adversarii, cît și de partizanii lui Freud. Sînt cele referitoare la originea religiei, la instituțiile sociale, la autoritatea politică și, în general, la psihologia mulțimilor. Titlurile lor: Totem și Tabu, Psihologia maselor și analiza sinelui, Viitorul unei iluzii, Moise și monoteismul. Împreună cu eseul Eul și sinele, care dezvoltă o nouă viziune a personalității, ele formează un ansamblu. Care a fost și continuă să fie judecat drept compromițător. Marthe Robert scrie: În nici un alt domeniu Freud nu și-a riscat mai mult
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu și-a riscat mai mult reputația științifică decît în acela al psihologiei religiei, înspre care curiozitatea intelectuală, dar și liniile directoare ale cercetărilor sale, l-au îndrumat nu de puține ori să se aventureze. Totem și Tabu, Moise și monoteismul și Viitorul unei iluzii sînt cele trei momente ale acestei aventuri compromițătoare care, considerată inadmisibilă chiar de cei cărora li se adresa în mod direct, l-au făcut să își piardă o parte din trupe, rămînînd și astăzi un punct
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
weimariene, idei gata năruite. Oare nu ele susțineau că mîntuirea vine din esența nesfîrșită a omenirii, în timp ce oamenii se cufundau în barbarie pentru a pieri? Astfel de teorii ale lui "ca și cum" îl rețin îndelung în Viitorul unei iluzii, Moise și monoteismul și Angoasă în civilizație. Simțim că, de fiecare dată, cu fiecare carte, ceva se termină, altceva ia naștere. Scrierile acestea sînt bîntuite de un "nu știu ce" aspru și dezolant. Se manifestă aici o încăpățînată voință de a parcurge arcanele naturii umane
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu îi este străin. Contrar unei opinii foarte răspîndite, de aici rezultă că diversele studii ale lui Freud nu sînt contribuții la o serie-ntreagă de științe: Totem și Tabu la antropologie, Viitorul unei iluzii la știința religiilor, Moise și monoteismul la istorie, Psihologia maselor și analiza eului la sociologie și așa mai departe. Da, el studiază materialele acumulate de toate aceste discipline. Discută interpretările curent vehiculate de ele. Dar o face doar pentru a le aduce la psihologie și în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
îndepărtate, moștenirea maselor, sînt mai curînd de natură mimetică. Ele sînt în legătură cu identificarea noastră cu strămoșii, cu un om de seamă. Einstein sau Napoleon, cu locul nașterii. Ele revin cu fiecare generație. Cînd, în ultimele pagini ale cărții Moise și Monoteismul, Freud reia de la capăt expunerea evoluției omenirii pentru o ultimă oară, afirmă că aceasta ar putea fi descrisă ca o lentă "reîntoarcere a refulatului". Adaugă însă imediat: Nu întrebuințez aici termenul "refulat" în sensul său propriu. Este vorba de ceva
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în Egipt decît ca renegat și în afara legii"498. El reprezintă o minoritate printre ai săi, la limită una formată dintr-un singur om. Dar era tenace și încăpățînat, temeinic în idei și în fapte, calități ce-i lipsiseră făuritorului monoteismului. Am arătat, într-un studiu privind influența minorităților active 499, că rezultatul acestora depinde de două condiții: aptitudinea de a ocupa o poziție interzisă în societate și consistența conduitei lor în orice împrejurare. Moise, așa cum ne apare el sub pana
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să facă din ei poporul unei singure divinități. Dar cum e stăpînul, așa e și sluga. Nici evreii nu erau făcuți dintr-un metal mai nobil decît egiptenii și nu suportau fără a mormăi morala strictă și interdicțiile aduse de monoteism. Nu renunțau cu ușurință la idolii lor și la magie. De asemenea, nu prea înțelegeau de ce conducătorul voia cu tot dinadinsul să-i țină mereu departe de celelalte seminții, prin circumcizie, de pildă, impunîndu-le o versiune mai strictă decît cea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În realitate însă, este divizat și încă de două ori. Pe de o parte, există o majoritate reîntoarsă la convingerile și practicile magice ale evreilor. Cît despre minoritate, aceasta i-a rămas credincioasă lui Moise. Urmîndu-i pilda, continuă să răspîndească monoteismul și să se împotrivească politeismului dominant. Și ca orice minoritate, în loc să evite conflictele, le provoacă și le întreține, fapt atestat de Profeți. Pe de altă parte, chiar dacă la suprafață, prin ceea ce se vede, marea masă merge pe calea opiniei comune
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
religia creștină a trebuit să reia o sumă de credințe politeiste, de rituri magice și idolatre, la fel cum, în împrejurări asemănătoare, socialismul și-a anexat ideologii religioase și naționaliste. Astfel încît religia creștină se opune religiei mozaice, precum un monoteism de masă față de unul al minorităților, cu tot ce implică această opoziție. Într-o civilizație impregnată de creștinism, un asemenea antagonism este suficient pentru a înteți flacăra întregii serii de uri de moarte pentru mii de ani. Istoria lui Moise
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]