415 matches
-
energii umane în plăceri indistincte). Foucault comenta cu umor această reorientare discursivă 69 a predicării sexului în era revoluțiilor sexuale. Sexualitatea ca religie dă frâu liber instinctelor, pasiunilor, (libidoului, ar spune Freud) într-un contrast evident cu cele trei religii monoteiste. Sexualitatea creștinului medieval și modern a urmărit, prin sex, raporturile suflet-adevăr; raporturile dintre adevărul sexului personal și adevărul discursurilor generale despre sex, acest al doilea adevăr fiind produsul normelor sociale, al eticii sexuale din diversele epoci istorice! Astfel că omul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în mod special de problemele de sens care se reflectă în traducere. În ceea ce privește conținutul, adică atributele divinității care se reflectă în nume, asemănările au fost explicate în mai multe feluri de către diverși autori, începând de la continuitatea mesajelor celor trei religii monoteiste (Trei mesageri pentru un singur Dumnezeu este, în traducere, titlul cărții lui Roger Arnaldez, care compară monoteismele iudaic, creștin și musulman), și continuând cu spiritul religiilor semite, iar apoi, si mai vag, cu spiritul locului, dat fiind că cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
divinitate, în vreme ce traducerea lui prin „Dumnezeu” sugerează contrariul. Nici în cazul altor nume traducerea nu este inocentă, cum subliniază pe bună dreptate autoarea cărții. Întreaga ei formație, spiritul creștin care o călăuzește, o îndeamnă să sublinieze nu ceea ce desparte religiile monoteiste, ci ceea ce le unește, lucru ce are în aceste vremuri tulburi o importanță particulară. Nadia Anghelescu Preambultc "Preambul" Numele divine constituie un domeniu mult studiat de cei interesați de Coran și de exegeza lui. Ele ocupă un loc de cea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
subiectiv și arbitrar, potrivit intuiției cercetătorului, fie fac apel la criterii obiective de natură extralingvistica 14. Și aici, pentru stabilirea corpusului de investigat s-a recurs la criterii extralingvistice, ținând în principal de tradiția exegetica a celor trei mari religii monoteiste. În cadrul exegezei islamice, așa-zisele „nume divine” ocupă un loc central. Lucrarea substanțială a lui Daniel Gimaret pe această temă15 sintetizează rodul principalelor lucrări de exegeza și prezintă listele de nume divine din tradiția islamică. Aceste nume, desi provin din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în limba-țintă. În lucrarea să pe tema traducerii Coranului, George Grigore consideră că nu trebuie păstrat cuvântul Allah ca atare, că nu cumva să se înțeleagă că e vorba de altă divinitate decât cea adorata de adepții celorlalte două religii monoteiste. E drept că unii chiar și-au pus serios problema dacă este, de fapt, vorba de aceeasi divinitate 73. Dezbaterea respectivă era strict teologica. Până la urmă este vorba de intenția traducătorului în relație directă cu destinatarii. E firesc că cine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
română. 4.1.4. al-W"≤id (2.1.4.1.), ’A≤ad (2.1.4.2.) și ’eƒ": (3.1.5.1.), respectiv hežs (3.2.1.4.1.), ho mónos theós (3.2.1.4.2.). Expresie a credinței monoteiste, aceste nume au o singură semnificație: unic. În funcție de context, sunt traduse cu „Unicul”, „unul”, „singurul” etc. 4.1.5. L" il"ha ’ill" huwa („nu este dumnezeu în afară de El” - 2.1.4.3.) și mibbal‘a:ay ’Qyn ’elohm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
trebuie să aibă pretenții de universalitate. Toate marile idei, fie ele științifice, sau de natură spirituală, dar mai ales cele din urmă sunt încercări de unificare. Creștinismul este prin excelență o credință cu valențe universale globale. De fapt toate credințele monoteiste au această trăsătură. Evoluția Creștinismului a fost strâns legată de cea a Europei și mai ales a occidentului, cu care se identifică în ochii multora. Astfel tendința naturală de expansiune a Creștinismului a fost încurajată și ca mijloc de promovare
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
a antagonismelor și totodată a complementarității conflictuale a măsurii și a lipsei de măsură! Leagăn al tuturor culturilor deschiderii și schimbului! Obârșie a spiritului celui mai sacru și a spiritului celui mai profan! Obârșie a religiilor politeiste și a religiilor monoteiste! Obârșie a culturilor de mistere care promit învierea din morți și a înțelepciunii care cere acceptarea neantului morții! Obârșie a filozofiei, a teozofiei, a gastrosofiei și a oenosofiei! Obârșie a raționalității, a laicității și a culturii umaniste! Obârșie a renașterii
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
sec.XIII, cu mii de pacienți. Bolnavii psihici erau internați în spitale speciale. Medicii erau considerați, ca și ceilalți creatori de științe, „oameni ai cărții“ (Ahl al-Kitab), favorizați, indiferent că erau islamici, creștini sau mozaici, toți considerați apartenenți la religiile monoteiste relevate. Ei aveau drepturi, libertăți garantate, în primul rând religioase. în sec.XII, sintagma juridico-religioasă de „oameni ai cărții“ intră în desuetudine, datorită reformelor otomane. În a doua perioadă care corespunde maximei înfloriri a medicinei arabe (900 - 1250) medicii arabi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
face noi experiențe terapeutice, farmacologice, organizatorice etc. Arabii intrând în contact prin cucerire cu popoare mai evoluate ca dânșii, au căutat să absoarbă din cultura și civilizația acestora. Intermediarii acestui schimb au fost evreii care prin semitism și religia lor monoteistă se aseamănă cu arabii. Ei au tradus operele medicale din greacă în arabă cum le vor traduce peste câteva secole din arabă în spaniolă. în general medicii evrei sunt filosofi și raționează subtil, sunt practicieni buni, pricepuți în botanică și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
biografia a 400 de medici arabi și Abul Faradasch (1226-1286) care a scris „Istoria dinastiilor“ ce cuprinde istoria civilizației arabe și istoria medicinei arabe. Așadar, arabii n-au contribuit la tezaurul cultural al lumii numai cu un alfabet, o religie monoteistă, realizări matematice, astronomice, arte, literatură, arhitectură, filosofie, ci și cu importante ilustrări medicale în teorie și practică, acordând o atenție excepțională observației, experienței medicale și eticii profesionale. Numărul medicilor arabi din sec. IX - XIV — este foarte mare. Contribuția arabilor la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
oferă multe situații și fapte reale. Dorința de a fi în relație cu divinitatea, cu Iahve, s-a înscris în cântări, imnuri, psalmi, idolii păgâni intrând în amintire, iar cele astrale căpătând interpretări laice. în timp religia mozaică devine eminamente monoteistă, închinându-se lui Iahve, lui Dumnezeu. Numeroasele contacte cu alte populații i-au înrâurit. Apar sărbători agrariene, sezoniere dar și Paștele. Preoții erau cunoscătorii legii. Unii abstinenți, alții vizionari, profeți, gata să moară pentru Iahve. Dintre aceștia și proorocul Ilie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
analiză a consistenței specifice a contextelor religioase aflate În cauză. Grecii și cvasi-totalitatea popoarelor din Orientul Apropiat și din Occident, cu excepția Iranului zoroastrian și a iudaismului, ce pot fi amândouă situate, cu titlu diferit, În tipologia religiilor „Întemeiate” cu conținut monoteist și măcar de tendință universalistă, sunt purtătoare ale unor tradiții religioase de tip etnic. Sunt, Într-adevăr, tradiții ale căror origini și a căror dezvoltare apar ca fiind simultane cu originile și dezvoltarea comunităților mai mult sau mai puțin numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de tip henoteist, la baza căreia se află un politeism mai arhaic, modificat și condiționat de concepția dualistă (cf. mai jos, subcapitolul 2.6); dimpotrivă, inscripțiile ahemenide din timpul lui Darius I (522-486 Î.Hr.) oferă un cadru cu tendințe monoteiste, caracterizat de un dualism etic evident, urmat apoi de politeism, mai ales În timpul lui Artaxerxes II (405-359 Î.Hr.), dominat, pur și simplu, de figura lui Ahuraxe "Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>", al cărui nume adevărat va reapărea În forma compusă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
asupra celei materiale. 6. Dualismultc "6. Dualismul" După cum s-a mai spus, trăsătura cea mai caracteristică și originală a gândirii lui Zoroastruxe "Zoroastru" este dualismul - un dualism eminamente etic. Acesta completează, aproape justificând-o În plan logic, viziunea de tendință monoteistă. Un monoteism pur, nedualist, nu ar fi putut da o explicație prezenței răului care afectează În diferite moduri existența. Din acest punct de vedere se explică afirmația lui W.B. Henning, citat mai sus, conform căreia mesajul lui Zoroastru trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]