418 matches
-
scriitorii romîni din secolul al XIX-lea) ajung să fie, nu o dată, „cocote”, profesioniste în arta seducției. Dar în timp ce „cochetă” mai are încă în el ceva amăgitor, „cocotă” e brutal, nu lasă nici o iluzie asupra persoanei. într-un acces de moralism, Bacovia îl folosește ca pe o insultă: „Femeie, - mască de culori, / Cocotă plină de rafinării-/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înflori...” („Contrast”).4) Indignarea lui e mai mare decît cea a unui simplu observator
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-i nici frumos pentru aspectul, nici sănătos pentru mecanismul vieții cetățenești". Nici lucrurile sfinte nu scapă de ironia sa; între ele, prietenia, amorul, familia tradițională etc. Și, dorind a fi cît mai limpede asupra propriei sale maniere de abordare, definește moralismul, drept acel sistem de ornamentație personală, făcut din vorbe, intonații și gesturi, prin care oamenii s-au învoit să schimbe între dînșii făgăduinți solemne de bună purtare. Aceste ornamente sociale au, precum se știe, destinația să disipeze pe indivizii curenți
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
la angajamentul ontologic față de antropocentrism, adică la recunoașterea unei diferențe ontologice între ființa umană și natură. În finalul acestui paragraf, un scurt comentariu asupra unei distincții formulată de pe pozițiile individualismului și antropocentrismului. Callicott 119 formulează distincția dintre umanismul etic și moralismul uman. În timp ce umanismului etic îi este specifică centrarea pe acele caracteristici considerate specific omenești, unele dintre ele controversabile, de la capacitatea de a avea interese la capacitatea de a face predicții, moralismul uman susține că nu toți oamenii au calitățile menționate
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
antropocentrismului. Callicott 119 formulează distincția dintre umanismul etic și moralismul uman. În timp ce umanismului etic îi este specifică centrarea pe acele caracteristici considerate specific omenești, unele dintre ele controversabile, de la capacitatea de a avea interese la capacitatea de a face predicții, moralismul uman susține că nu toți oamenii au calitățile menționate, unii oameni fiind doar pacienți morali, dar absența acestor calități și statutul de pacienți morali nu înseamnă să-i tratăm diferit, să-i considerăm lipsiți de valoare sau să-i discriminăm
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ajunge în cele din urmă să justifice o atitudine antropocentrică, speciistă. Deși unele dintre criteriile susținute de umanismul etic sunt îndeplinite nu doar de oameni, eventual într-o măsură gradual inferioară, practica umanistă consideră coextensive comunitatea morală și comunitatea umană. Moralismul uman decuplează capacitatea de a raționa și tot ceea ce derivă de aici de problema recunoașterii statutului moral. Demersul este echivalent cu acela al recunoașterii faptului că sexul sau culoarea pielii nu sunt caracteristici pe baza cărora să acordăm statut moral
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
social? a anilor 1870 nu este dec�ț traducerea academic? a elanurilor sociale ale vechilor aboli?ioni?ți ?i a mi?c?rilor reformatoare care denun?au viciul, divor?ul, lipsa de temperan?? ?i depravarea tineretului. Că ?i �n Marea Britanie, moralismul protestant este aici atotputernic. Reglementarea acestor probleme, care la �nceput au ?inut de ini?iativa privat?, a luat �n cele din urm? form? politic?: au fost promulgate legi, a fost cerut? interven?ia puterii publice �n domenii precum cel al
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
la capătul de jos al mesei. Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat". Crede că secretul vieții îl dă echilibrul. Trei pericole amenință creștinul occidental: raționalismul, sentimentalismul și moralismul. Cumva blagian sînt trecute în revistă marile ramuri ale creștinismului: "Protestantismului mai ales îi dă tîrcoale moralismul. Catolicismului, raționalismul; iar sentimentalismul bîntuie pe unde poate, pretutindeni. Ortodoxia, firește, nu trece cu vederea nici rațiunea, nici sentimentul și nici morala. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
face un bine. Nici Domnul nu intră nechemat". Crede că secretul vieții îl dă echilibrul. Trei pericole amenință creștinul occidental: raționalismul, sentimentalismul și moralismul. Cumva blagian sînt trecute în revistă marile ramuri ale creștinismului: "Protestantismului mai ales îi dă tîrcoale moralismul. Catolicismului, raționalismul; iar sentimentalismul bîntuie pe unde poate, pretutindeni. Ortodoxia, firește, nu trece cu vederea nici rațiunea, nici sentimentul și nici morala. Pe toate trei se sprijină și tustrelelor le face loc. Dar pe deasupra lor așează harul care le îmbină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
uneori, fiind cu totul refractar ei) se așează ca mușița pe suprafața problemei eminesciene și o umple de o cangrenă verzuie și fetidă [...]. Eminescologul este ori cu desăvârșire incult, ori de o incomprehensibilitate fioroasă, de un fanatism și de un moralism superlativ, care mârâie la orice presupusă atingere a operei eminesciene. Dacă Eminescu ar trăi și ar citi ce scriu eminescologii noștri despre el sunt încredințat că ar muri subit". Și Dan Mănucă își continuă comentariul ironic: "De unde se vede că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prin operă și destin în edificarea culturii socialiste.“ (România liberă, 2 august 1978) POPA Marian „ În fond, eseul de acest tip continuă caracterologia tradițională cu perfecționările cerute de contemporanitatea politică: în acest sens volumul cuprinde pagini excepționale de psihologie și moralism pe care le-ar fi semnat fără șovăire Marc Aureliu, La Bruyère sau Erasmus, având însă ca particularitate fervoarea invitației la demnitate și acțiune.“ (despre proza politică a lui Dumitru Popescu, Ateneu, septembrie 1971) POPESCU Dumitru „Cel mai fervent cercetător
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
liberă: N. Steinhardt, VR, 1991, 9; Simona Furdui, Calea spre fericire, ECH, 1991, 10-11; Achim Mihu, Rohia, Sebeș, Păltiniș, ECH, 1991, 10-11; George Carpat-Foche, Pecetea gratiilor, RL, 1991, 48; Virgil Leon, Pre-critica fericirii, APF, 1991, 12; Florin Mihăilescu, Estetică și moralism, ST, 1991, 12; Theodor Enescu, Amintirea lui N. Steinhardt și „Jurnalul fericirii”, „22”, 1992, 11; Nicolae Mecu, Portretul înțeleptului la tinerețe, RITL, 1992, 1-2; Monica Pillat, „Jurnalul fericirii”, RITL, 1992, 1-2; Eugenia Tudor-Anton, „Monologul polifonic”, RITL, 1992, 1-2; Ion Simuț
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
lor au apărut citatele folclorice. Piesa e o colecție de fapte melodramatice (revine problema aventurii extraconjugale). În 75 de minute nici un personaj n-a rostit o vorbă memorabilă, n-a reușit o glumă, deși se adunaseră la petrecere. Pe scurt: moralism îngust și naivitate didactică. Azi, la redacție, Toma Jămneală m-a chestionat („doar ești critic”) ce părere am; a lui, s-a grăbit să mă anunțe, e proastă. I-am repetat vorbele notate mai sus, exemplificîndu-le. În timpul discuției, s-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sub direcția lui Nichifor Crainic. Este, de asemenea, condamnat ministrul de Interne C. Argetoianu pentru măsurile represive luate împotriva studenților legionari care manifestaseră la Tutova în sprijinul candidatului lor. De dreapta este revista prin apelul la naționalism, elitism, mesianism și moralism, prin respectul ierarhiei și al autorității, prin cultul față de tradiție. Sunt evidente simpatiile față de mișcarea legionară și aderarea la principiile acesteia: fundamentalism ortodox, purificare morală, dimensiune mistică, militarism, tendințe vizibile în programul literar și cultural al revistei. Rubricile publicației sunt
DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
În rest, "arta pentru artă" este o blasfemie, un nonsens. Sau, aș adăuga, o prejudecată recentă. Odată cu barocul însă, se definitivează un proces care începe odată cu Renașterea, anume laicizarea literaturii. "Barocul introduce o pietate mai puțin exaltată, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată", mutând astfel accentul dinspre "literatura sacră" către cea "profană"4. Aceasta din urmă "constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde și identificarea sa definitivă cu noțiunea de literatură"5. Deocamdată, termenul literatură
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
marginalitate și în acest caz nu este vorba despre etnocentrism. Mai mult, se pare că unul este canonul istoriei și criticii literare din România, altul este cel asumat în această Istorie. Am citit cu interes articolul lui Arent van Nieukerken: "Moralismul ironic al poeziei poloneze din secolul douăzeci" și am căutat unul care să-i răspundă, referindu-se la poezia noastră. Oare poezia lui Ion Barbu și, în general, modernismul românesc nu meritau mai mult? Culmea ironiei, în Index, la pagina
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
în declin în secolul XX. Reputația lui în Germania era bună, datorită promovării gândirii germane și biografiei lui Frederic cel Mare. Friedrich Nietzsche, ale cărui idei sunt asemănătoare cu cele ale lui Thomas Carlyle pe alocuri, l-a criticat pentru moralismul său, numindu-l „gafeur insipid” în cartea sa „"Dincolo de bine și rău"”. Nietzsche îl considera pe Carlyle un gânditor care a eșuat în încercarea de a se elibera de gândirea meschină pe care o combătea. Dezgustul lui Carlyle pentru democrație
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
lui Parmenide în contradicție cu ea însăși arătând că Ființă nu există. Protagoras vedea în senzație că întâia sursă a oricărei cunoașteri și refuză să facă cea mai neînsemnată judecată asupra existenței sau naturii zeilor: Omul este măsură tuturor lucrurilor. Moralismul sau, care vede în apariția rostului dreptății un miracol care a îngăduit cetăților să se mențină, va fi uitat, în vreme ce se va reține ideea că elocință îngăduie izbândă oricărei cauze. Deși scrierile luo Socrate n-au ajuns până la noi, Platon
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
lor, câștigurile nu sunt compatibile ,nu înseamnă doar bani care intră în conturile trezoreriei americane. Câștigurile sunt legate de stabilitatea zonei, minimalizarea altor actori internaționali, și creșterea prestigiului american-toate acestea sunt considerate în zona în care se îmbină pragmatismul și moralismul american. Pentru afaceri întotdeauna importantă stabilizarea zonei politice că altfel întră și competitorul tău. Companiile își asumă mult mai multe lucruri decât statele. În viziunea lui, activitățile sunt extrem de importante, dar nu atât de mult încât să pună în pericol
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]