5,593 matches
-
Sunt fix 450 000. Semnează chitanța. — Nici o problemă, răspunde el, ascunzând banii sub saltea de față cu toată echipa de televiziune, alcătuită numai din oameni foarte integri, ca toți cei care lucrează în acest domeniu reputat în primul rând pentru moralitate și, în ultimul rând, pentru talent. — Trebuie să plec. Nu uitați să deschideți televizorul peste o oră. O să aveți niște surprize. Băieții au făcut o treabă grozavă în România. — Mă uit, neapărat. — Lăsați-l aprins tot timpul, o să avem o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și pustiurile. Geograful e o persoană prea importantă ca să umble hoinar. El nu-și părăsește biroul, ci vin exploratorii la dânsul. Le pune întrebări și-și face însemnări după amintirile lor. Pe urmă geograful pune să se facă cercetări cu privire la moralitatea exploratorului. MICUL PRINȚ: Asta pentru ce? GEOGRAFUL: Pentru că dacă un explorator s-ar dovedi mincinos, în cărțile de geografie s-ar produce catastrofe. De asemeni, dacă un explorator bea prea mult; bețivii văd dublu. MICUL PRINȚ: Știu pe cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și te vor urma. Absolut toate au o anumită coardă sensibilă în suflet, sunt convins de asta! Acum, însă, revenind la Silvia, parcă mi se face și milă. Pe dânsa deloc nu o pătează vreun astfel de defect legat de moralitate, știu bine. Ce nu-mi convine, mai exact, la ea? Unde este problema de nerezolvat? Ce prag îmi înalță dânsa și de care eu să nu pot trece? Rămâne să mai meditez. Fără îndoială că acum ea așteaptă ceva de la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
m-am vindecat!” (I.Minulescu) Și apoi, cu pași ușori, ușori, dar perfizi, Începe depărtarea. Eu cred Într-o iubire ideală. Cum?! Nu există ideal În iubire? Trebuie doar să cauți, dar mai Întâi să vedem cum stăm cu etica, moralitatea, spiritualitatea și câte Încă... și abia apoi putem vorbi despre iubire și chiar prietenie. Dar cât de puțin timp, avem pentru toate acestea... suntem atât de prinși În social, Încât uităm să ne acordăm acele clipe mirifice pentru sufletul surghiunit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
antreprenoriatului. Nuclee ideologicetc "Nuclee ideologice" Diferitele ideologii care susțin acțiunile comunitare au profiluri specifice în funcție de actorii, mijloacele, obiectivele și valorile pe care le promovează. Ideologiile comunitariste (Etzioni, 1996, 2002), spre exemplu, orientează acțiunile sociale în funcție de modelul „societății bune”, fundamentată pe moralitate, pe echilibrul între libertatea individuală și ordinea moral asumată. În schimb, ideologiile de tip „capital social” lucrează în special prin evidențierea potențialului de acțiune pe care îl are cooperarea (tabelul 21). Deocamdată, în România postdecembristă și în lumea locală care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
pentru fiecare conștiință. Legile morale sunt universale și necesare, asemenea formelor apriorice din conștiința teoretică. Astfel, filosoful german are drept scop fundamentarea necesarului și universalului normativității. Există o deosebire esențială care desparte ca un abis lumea empirică, fenomenală de lumea moralității, și anume: În planul fenomenal acționează legea cauzalității, pe când În domeniul moralei, principiul suprem este reprezentat de libertatea voinței. Este aceeași distincție fundamentală, ontologică și totodată axiologică Între ceeea ce este (Sein), și ceea ce trebuie să fie (Sollen), din punct
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
suprem este reprezentat de libertatea voinței. Este aceeași distincție fundamentală, ontologică și totodată axiologică Între ceeea ce este (Sein), și ceea ce trebuie să fie (Sollen), din punct de vedere moral. Această deosebire presupune implicit o altă distincție fundamentală pentru Întemeierea moralității, dintre autonomia voinței - ca principiu suprem al moralității, și eteronomia voinței - ca izvor al tuturor opiniilor false ale moralității. În explicarea autonomiei voinței, conceptul-cheie este libertatea. Autonomia voinței nu este decât proprietatea voinței prin care ea Își este sieși lege
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
distincție fundamentală, ontologică și totodată axiologică Între ceeea ce este (Sein), și ceea ce trebuie să fie (Sollen), din punct de vedere moral. Această deosebire presupune implicit o altă distincție fundamentală pentru Întemeierea moralității, dintre autonomia voinței - ca principiu suprem al moralității, și eteronomia voinței - ca izvor al tuturor opiniilor false ale moralității. În explicarea autonomiei voinței, conceptul-cheie este libertatea. Autonomia voinței nu este decât proprietatea voinței prin care ea Își este sieși lege, adică este independentă de natura obiectelor voliției. Principiul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și ceea ce trebuie să fie (Sollen), din punct de vedere moral. Această deosebire presupune implicit o altă distincție fundamentală pentru Întemeierea moralității, dintre autonomia voinței - ca principiu suprem al moralității, și eteronomia voinței - ca izvor al tuturor opiniilor false ale moralității. În explicarea autonomiei voinței, conceptul-cheie este libertatea. Autonomia voinței nu este decât proprietatea voinței prin care ea Își este sieși lege, adică este independentă de natura obiectelor voliției. Principiul autonomiei constă În a nu alege altfel decât ca maximele alegerii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
decât proprietatea voinței prin care ea Își este sieși lege, adică este independentă de natura obiectelor voliției. Principiul autonomiei constă În a nu alege altfel decât ca maximele alegerii noastre să funcționeze ca o lege universală. Pentru că suntem În planul moralității, termenul „lege” nu este unul abstract, general, independent de conștiința ființei umane, așa cum este acțiunea unei legi fizice; dimpotrivă, În raportarea sa la om, legea dobândește caracterul unui imperativ. Imperativul exprimă o necesitate obiectivă. De aceea, această necesitate nu exclude
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
47/footnote>. Cele trei falii pe care le putem distinge constituie laolaltă omul ființă rațională și mai ales ca persoană, deosebită net de lucrurile care alcătuiesc natura. Ultima derivare a imperativului categoric pune În lumină autonomia ca principiu fundamental al moralității. Ea se formulează astfel: acționează În așa fel Încât voința ta să se poată considera ca fiind ea Însăși autoarea legii morale. Autonomia voinței se opune În totalitate eteronomiei acesteia, adică determinării ei prin motive sensibile. Imperativul ipotetic nu este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
are o voință. „Imperativele nu sunt valabile pentru o voință sfântă - ci numai pentru o ființă rațională imperfectă. Imperativele poruncesc ipotetic sau categoric”. Imperativele ipotetice sunt imperative ale abilității, ale prudenței, ale fericirii personale, pe când „imperativul categoric este Însuși imperativul moralității”; numai el are valoarea unei legi practice, fiind o judecată practică sintetică a priori; imperativele categorice pot fi numite principii ale voinței, Însă nu legi. Rațiunea practică are rolul de a produce o voință În sine și nu o voință-mijloc
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
datoriei, nu se Întemeiază pe sentimente, impulsuri, Înclinații, ci pe raportul ființelor raționale Între ele, În care voința unei ființe raționale trebuie Întotdeauna considerată În același timp ca legislatoare, adică drept scop În sine. Immanuel Kant accentuează fapul că doar moralitatea este fundamentul Întemeierii ființei raționale drept scop În sine, putând astfel, participa la legislația universală, fiind liberă de toate legile cauzale ale naturii, fiind supusă doar legilor pe care și le dă doar ea Însăși sieși. Ceea ce aduce nou filosofia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legea noastră morală interioară. Unirea virtuții cu dreptul are un rol deosebit de important În analiza comportamentului ființei sociale, anume, față de sine și de semeni, dar și În contact cu formele instituționalizate ale existenței. Dualismul social dat de către drept și de către moralitate este reflexul dualismului filosofic fenomenal-noumenal a umanului: ca ființă fenomenală, omul se opune legii juridice, dar este sancționat de legea morală interiorizată sau de justiția divină. Omul intră sub patronajul dreptului, pentru că, dacă el este prin natura sa ființă metafizică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Libertatea personală, deosebită de bunul plac, pentru a se manifesta În mod real, trebuie să se pună de acord, cu libertatea tuturor după o lege universală. Acesta este și principiul universal al dreptului, care amintește de imperativele categorice din planul moralității, dar implică și nuanțe deosebite de morală, după cum vom observa: „Este dreaptă acea acțiune conform căreia sau conform maximei sale, libertatea liberului arbitru al unui om poate coexista cu libertatea tuturor, după o lege universală”. Dar, această necesitate a conformării
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
deoarece, ca nedreptatea, ea este o acțiune neconcordantă cu libertatea universală: principiul după care se conduc maximele celorlalți nu poate să nu fie și principiul maximei proprii a unei persoane. În acest moment se impune distincția subtilă Între drept și moralitate. Dreptul vizează doar exterioritatea relației dintre două acțiuni ale unor persoane, În timp ce moralitatea are În vedere interioritatea subiectivă care se reflectă În acțiune. Cu alte cuvinte, dreptul se conduce după principiul de a nu aduce daune celuilalt prin propria acțiune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care se conduc maximele celorlalți nu poate să nu fie și principiul maximei proprii a unei persoane. În acest moment se impune distincția subtilă Între drept și moralitate. Dreptul vizează doar exterioritatea relației dintre două acțiuni ale unor persoane, În timp ce moralitatea are În vedere interioritatea subiectivă care se reflectă În acțiune. Cu alte cuvinte, dreptul se conduce după principiul de a nu aduce daune celuilalt prin propria acțiune exterioară, nu și după acela de a nu gândi dauna celuilalt În interioritatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să fie capabil de o perfectă neutralitate. Acest fapt depășește, Însă, sfera juridică, aparținând conștiinței, transpusă În ultimul judecător. Problema dreptului trebuie analizată din perspectiva dreptului civil și nu de tribunalul conștiinței. Deci, echitatea poate fi apropiată mai mult de moralitate, deoarece este rezultatul unei convingeri interioare, subiective, decât de o lege juridică. Ea poate fi considerată ca fiind nota de umanitate adusă dreptului, aparținând forului interior și nu domeniului social validat de dreptul civil. În cazul dreptului de legitimă apărare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de sub concepția fluidității temporale - adevărul transcendental. Este validitatea universal necesară a năzuinței acestei ființe muritoare și umilite, dar singura liberă - omul, care Își proiectează viitorul ca pe o valoare superioară În raport cu prezentul, ca pe un liman al originii Înalte, al moralității, al liniștii creatoare și al omeniei. Kant venea să contureze tema păcii eterne, În prelungirea unei tradiții vizionare, din care făceau parte: Abatele Charles Irénée la Saint-Pierre cu lucrarea Projet de paix perpetuelle entre les potentas de l’Europe, anul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
tipuri diferite este valabilă o morală diferită”. Filosoful a făcut o analiză de detaliu istorico sistematică a categoriilor fundamentale ale eticii (bun-rău, bunul suprem, datorie, virtute, fericire, libertate etc.). În ceea ce privește raportul dintre morală și religie, Paulsen păstrează ideea că „o moralitate perfectă este imposibilă fără religiozitate”. În sistemul său de etică, Paulsen abordează și problemele social-politice. Astfel, după studiul datoriilor și al virtuților (domeniul deontologiei), el analizează „formele vieții sociale”, Îndeosebi familia și societatea. 3. Deontologia neokantiană Deontologia lui Fr. Paulsen
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
voinței, sub acțiunea principiului suprem al datoriei, Kant dezvăluia adevărata față a eticii sale, care susține că „o ființă rațională este membră a imperiului scopurilor, dacă deși e universal legislatoare În el, este și ea Însăși supusă acestor legi”. Văzând moralitatea și umanitatea (capabilă de moralitate) În conexiunea lor intimă, Kant sublinia ideea demnității ființei raționale (omul) care este identică voinței absolut bune, adică Libertății. În prefața de la Critica Rațiunii Practice, filosoful scria: „Conceptul de libertate, Întrucât realitatea lui e demonstrată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al datoriei, Kant dezvăluia adevărata față a eticii sale, care susține că „o ființă rațională este membră a imperiului scopurilor, dacă deși e universal legislatoare În el, este și ea Însăși supusă acestor legi”. Văzând moralitatea și umanitatea (capabilă de moralitate) În conexiunea lor intimă, Kant sublinia ideea demnității ființei raționale (omul) care este identică voinței absolut bune, adică Libertății. În prefața de la Critica Rațiunii Practice, filosoful scria: „Conceptul de libertate, Întrucât realitatea lui e demonstrată printr-o lege apriorică a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pure practice: „Autonomia voinței este unicul principiu al tuturor legilor morale și al datoriilor care le sunt conforme; din contra, orice eteronomie a liberului arbitru nu numai că nu Întemeiază nici o obligație, ci mai curând este opusă principiului obligației și moralității voinței”. Kant dezavua caracterul empiric (material), subiectiv al preceptelor etc., voinței eteronome. Regulile practice ale acesteia „se Învârtesc toate În jurul principiului fericirii personale” chiar și fericirea altora. Cu alte cuvinte, maxima iubirii de sine „nu poate fi extinsă - universal și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legi morale. Și aici ca și acolo - conchide Paulsen generalul și legitatea reprezintă specificul uman, și de aceea superiorul și principalul”. Văzând, ca puțini alții, Înrudirea filosofică (spirituală) dintre poziția platonic-aristotelică și poziția lui Kant, În problematica esențială a comprehensiunii moralității, Paulsen adoptă, și el, convingerea că „filosofia morală a lui Kant se varsă În cea religioasă: ca ființă rațională omul aparține domeniului realității absolute, În care Dumnezeu este legislator și căpetenie. Legea morală pe care omul o recunoaște În sinea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi trebuit!” sau „nu ar fi trebuit!” dezaprobator și pedepsitor. Concepția istoric-teleologică a lui Paulsen este concretizată În: 1. filosofia dreptului și 2. filosofia moralei. Filosoful neokantian probează o viziune concretă și realistă, când relevă: „Moravurile și comportarea morală, sistemul moralității obiective, la fel ca și dreptul ca produs și funcție, nu sunt considerate ca fiind ale individului ca atare sau ale «rațiunii» sale, ci ca aparținând rațiunii generale imanente a structurilor sociale ale vieții istorice; individul participă, tot așa ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]