KorAP: Find »[drukola/base=mormăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...92 >

2,283 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

mare și bătătorită. Pentru chestia asta cred că merităm amândoi încă o țigară și pe urmă, fuga marș la culcare, adică eu, pentru că tu ești la tine în cameră, băiete. S-a făcut târziu și mâine, vreau să spun azi, mormăi el printre buze, privind la ceas, este o nouă zi de muncă. Așa ajunsese colaboratorul, ori poate angajatul lui Simion Pop, șeful secției din Baia de Sus. Lui Cristi îi plăcea mai mult prima variantă. De dimineață se trezise bucuros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și altfel decât cu viteză și viraje luate pe două roți. Acum că văzurăm că mașina nu avu nici o defecțiune la motor, suntem în mare încurcătură. Ce părere aveți, domnule inspector? Și cam ce părere ai vrea tu să am? mormăi morocănos Cristian. N-am nici cea mai vagă idee deocamdată. Suntem în plină anchetă. Până ce nu terminăm investigația nu pot și nici nu vreau să mă pronunț. Am înțeles, dar o ipoteză tot trebuie să avem. Nu-i așa? Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din cap, șoptind încet în barbă. Cu cine te cerți, agent? întrebă Toma fără să-și ia ochii de pe geam. Ordonați? Dacă ai ceva de spus, vorbește cu voce tare! îl îndemnă Cristi tot fără să-l privească. Nu mai mormăi ca un urs la știubeiul cu miere. Mă scuzați, domnule inspector! tresări Vasilică. Mă gândeam cu voce tare. Nu-mi dădui seama că mă auziți. Văzând că Pohoață tace, Cristian îl îndemnă din nou: Hai, dă-i drumul! Spune, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Toma. Hai, gata! spuse Cristian. Am plecat. Mai poftiți pe la noi! spuse iarăși Maricel zâmbind complice. Și, fiți fără teamă, sunt mut. Nu scot o vorbă, pe cuvânt de onoare! Secretul dumneavoastră e în siguranță, nu mai știe nimeni. Îhm, mormăi Cristi în barbă, numai toată Baia de Sus și poate și vreo câteva localități învecinate. Ieși grăbit afară și se îndreptă spre secția de poliție. Trebuia să afle de acolo detalii cu privire la dispariția puradelului din șatra de zlătari. 8 Așezat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
n-o să putem face mare lucru. Pentru treaba asta e nevoie de mai mulți oameni care să scotocească zona. De dimineață, Cristi sosise la secție cu mașina lui și îl luase pe tânărul agent la o cercetare pe teren. Pop mormăise ceva în barbă când îi spusese ce are de gând să facă și se opusese vehement. Cristi încercase să-i spună că vrea să stabilească odată pentru totdeauna condițiile dispariției șoferului de camion. Cuvântul dispariție se dovedise a avea puteri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
persoane reale și apoi, să poți tu să-ți duci la capăt investigația. Să nu te oprească bariere de orice natură. Îhî, pricepui, spuse Vasilică, dar de ce n-aș putea să-mi duc la capăt investigația? N-ai înțeles nimic, mormăi Cristian. Uite de ce, adăugă el apoi cu voce tare, să presupunem că ipoteza ta sună cam așa: pământul s-a deschis și a înghițit bicicleta, aceasta căzând acolo și fiind mistuită de flăcările iadului? Ia să vedem! Cum e ipoteza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
face să nu fie singur. Insistase însă să nu-l ia pe Pohoață, iar Ileana îi spusese și ea că nici Vasilică nu era din partea locului. Blestemul se referea numai la străini, neafectându-i și pe localnici. Doamne, ce încâlceală! mormăi Cristi în gând. Îl contraria treaba asta cu străinii. Totdeauna aceștia nu au fost văzuți cu ochi buni. Peste tot, localnicii îi acuză de toate relele ce li se întâmplă. E mai ușor să dai vina pe cineva care e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
lui și să se fi întors la locul său de veghe. Însă lângă foc nu se vedea țipenie de om, flăcările mai scăzuseră puțin în intensitate dar continuau să lucească jucăușe în vatră. Aha, deci încă vrei să ne jucăm, mormăi Strugurel pe sub mustață. Bine, să ne jucăm atunci! Privi atent peste tot, sperând să-l vadă pe vărul său ascuns undeva în spatele unui copac ori după vreun tufiș. Nu reuși să-l descopere, așa încât se hotărî să extindă aria cercetărilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
este vorba de un mic seism pentru că tremurul încetase și acum nu mai simțea vibrația aceea. E bestia, spuse bătrânul, ne-a simțit. Se răsuci apoi pe călcâie și porni mai departe. Un zâmbet i se așternuse pe față, în timp ce mormăia în barbă numai pentru dânsul, astfel încât să nu-l audă inspectorul: Văd că domnița nu s-a înșelat, încep să cred că s-ar putea să scoatem un paznic bun din tine. Dincolo de râpă, se afla o porțiune mică, lipsită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în mânecă, să vadă ce se întâmplă și să experimenteze el însuși toate lucrurile noi pe care le aflase. Deocamdată nu știa cum urma să se folosească de acest avantaj, dar la asta se va gândi mai târziu. No, așa! mormăi moșneagul în barbă. Nu mă așteptam la una ca asta, băiete. Va trebui să mai lucrăm la asta. Spune-mi, ce ar fi trebuit să se întâmple? întrebă Toma. Toiagul, adăugă el, văzând că Moș Calistrat îl privește întrebător, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
e la adăpost, adăugă el, văzând că bătrânul iar nu e de acord să facă ce îi cerea, mă bazez pe tine. Nemulțumit, dar totodată pătruns de importanța misiunii pe care o primise, Calistrat se lăsă înduplecat și se îndepărtă mormăind. Imediat ce dispăru după colț, Cristian Toma se apucă de treabă. Strânse mănunchi cele cinci capete de fitil și le legă laolaltă. Pentru o clipă îi veni ideea că ar fi fost bine să declanșeze exploziile cu un oarecare defazaj între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe acolo de multă vreme. Cu excepția unei cabane putrezite din lemn, nu se vedea nici o urmă de om. Acesta era un semn bun, aurul nu fusese extras de nimeni. Desigur, dacă exista aur acolo, nu se putuse abține Boris să mormăie în surdină. În orice caz, trebuia să recunoască că aspectul zonei îl încurajase chiar și pe el să spere că poate vor descoperi ceva care să schimbe situația. Noroc că versantul respectiv făcea și el parte din concesiunea Pinforest-ului, numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Va trebui să stea cineva sus, acolo, într-o mașină, eu cred că aș fi cel mai nimerit, care să declanșeze mecanismul, imediat ce duhul intră în cutie. Mihailovici examina desenele cu foarte mare atenție, urmărind explicațiile lui Godunov. Pare interesant, mormăi el, preocupat. Nu prea înțeleg eu mare lucru de aici, dar cred că va funcționa. Iată cum am plănuit că va trebui să acționăm! spuse Boris. După ce construim dispozitivul, îl ducem sus pe platou, chiar lângă intrarea în peșteră. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
decât să așteptăm căderea serii ca să iasă bestia din grotă. Cineva va trebui să aștepte acolo, ca să observe când intră arătarea în capcană și să închidă imediat capacul după ea. Simplu, nu-i așa? Hm, foarte simplu la prima vedere, mormăi Vlad, dând din cap. Mai este însă un detaliu la care nu știu dacă te-ai gândit, cum faci ca duhul să nu plece de nebun la vânătoare ci să intre în capcana pregătită de noi? Asta chiar că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

Național, gazda mea m-a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într-un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva În barbă. Ținea În mînă o verigă imensă cu chei, ca cea a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care-mi spuse că va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600

Flaubert. Trenul spre Lyon era ticsit, iar Monsieur Roquefort nu avu Încotro și trebui să-și Împartă cabina de clasa a doua cu două călugărițe care, de cum lăsară În urmă gara din Austerlitz, nu Încetară să-i arunce priviri reprobatoare, mormăind În șoaptă. Supus unor asemenea stăruitoare căutături, maestrul optă pentru a-și recupera romanul din servietă și a se ascunde Îndărătul paginilor acestuia. Nu mică Îi fu uimirea cînd, sute de kilometri mai tîrziu, descoperi că uitase de măicuțe, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288

cu exagerările și extrapolările prea facile, interveni ministrul justiției, mi se pare hazardată, ca să nu spun abuzivă, asimilarea cu terorismul, pe deasupra cu caracterizarea de pur și dur, a celor câteva voturi în alb apărute în urne, Câteva voturi, câteva voturi, mormăi ministrul apărării, aproape paralizat de stupoare, cum e posibil să se spună câteva, când sunt optzeci și trei de voturi la fiecare o sută, spuneți-mi, când ar trebui să înțelegem, să fim conștienți că fiecare vot din acelea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372

Mă duc imediat, zise Stroeve. Altceva ce ți-ar plăcea? Eu i-am sugerat să facă rost de un termometru, de niște struguri și de puțină pâine. Bucuros să se facă util, Stroeve a coborât tropăind scările. — Mare tâmpit, a mormăit Strickland. I-am luat pulsul. Bătea repede, dar slab. I-am pus vreo două întrebări, dar n-a vrut să-mi răspundă, iar când am insistat s-a întors supărat cu fața la perete. N-aveam altceva de făcut decât să aștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
a intrat deodată într-o lume magică. Avea impresia vagă a unei mari păduri primitive unde se plimbă oameni goi pe sub copaci. Apoi văzu că erau picturi pe pereți. — Mon Dieu, sper că arșița soarelui nu mi-a topit mințile, mormăi el. Îi atrase atenția o mișcare ușoară și văzu că Ata e întinsă pe jos și suspină aproape fără zgomot. — Ata! strigă el. Ata! Ea nu-l băgă în seamă. Din nou duhoarea aceea înfiorătoare îl făcu aproape să leșine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240

Își ridică privirea spre dânsul, Încurajat de vederea veșmintelor sale. - Oameni de-ai familiilor Cerchi și Donati. S-au Întâlnit În târg și pe dată au scăpărat insultele. N-aveam nevoie de mai mult ca să se poată Încăiera. - Scandalagii afurisiți, mormăi poetul printre dinți. Așteptă ca o nouă salvă să cadă În jurul lor, apoi se ridică hotărât și Înaintă spre centrul pieței, nădăjduind că Îi vedeau toți Însemnele prioratului. - Opriți-vă, În numele legii Comunei! strigă el cu voce tunătoare, Înșfăcându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
multe ori. - Ei bine, treaba e delicată. Nu trebuie discutată la loc deschis, unde ascultă urechi străine. Ca membru vârstnic, propun să convocăm Consiliul pentru dimineața zilei de paisprezece, ultima zi a mandatului nostru. Toți Încuviințară. Dante se mărgini să mormăie ceva. Hotărârea aceea era lesne de interpretat: În ultima zi va fi suficient să se aducă la zi adunarea pentru a preda responsabilitățile oricărei decizii noului Consiliu și pentru a scuti astfel acei umeri slabi de povara unei hotărâri, oricare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567

vorbesc cu el despre micuță și i-am spus ce i se întâmplase. Nici dacă l-aș fi izbit în moalele capului nu ar fi fost atât de uluit. A fost nevoit să se sprijine de tocul ușii și a mormăit tot felul de lucruri despre tinerețe, frumusețe, drame, război și despre sfârșit. Nu mai eram decât noi doi, Mazerulles și cu mine, împreună cu o mică fantomă care ne vizita la fiecare frază rostită. Inspectorul a înțeles că nu mai era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
fundul, poate și sângerând, agitându-și pumnul și înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să-și dea afară plămânii, râzând multă vreme, până când râsul se transforma în sughițuri grotești, oprindu-se din râs, mormăind, recăpătându-și suflul, aerul serios, plictiseala și vidul. Turnându-și vin cu o mână tremurătoare, bându-l dintr-o înghițitură, gândindu-se că nu e mare lucru de capul nostru, da, nu mare lucru, că asta nu poate să mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
RĂbillon. Asta m-a zguduit puțin. Apoi m-am gândit că nu puteam merge în altă parte, că trebuia să merg, să împing ușa, să-l văd pe Bourrache, ochii lui sumbri, trupul masiv, să-i strâng mâna și să mormăi cuvintele prostești care se spun în asemenea ocazii. Niciodată nu mai văzusem înainte marea sală a localului goală. Nici un zgomot. Nici o masă pusă. Nici o voce. Nici un zgomot de pahare ciocnite. Nici un fum de pipă. Nici un miros de bucătărie. Doar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

invitat-o dacă n-ai vrut-o? — Știi, Burne, În sinea ta ești complet nebun după ea, aicea-i baiul! — Ce poți să faci, Burne? Cum i te poți Împotrivi lui Phyllis? Dar Burne se mărginise să clatine din cap, mormăind amenințări care constau aproape exclusiv din propoziția „Vede ea pe dracu’“. Zburdalnica Phyllis coborâse din tren cu toată voioșia primăvăratică a celor douăzeci și cinci de ani ai ei, dar pe peron ochilor ei le-a fost dat să vadă o priveliște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]