679 matches
-
mai cunoscute seriale din Marea Britanie. Oricât de ieftină ar părea, e fotografia de care Ben este extrem de mândru, pentru că este vorba despre Laurie, una dintre cuceririle lui. Dar povestea asta o păstrăm pentru mai târziu. Ben stă întins pe pat, mototolindu-și jacheta de la costum, pe care a aruncat-o pe cuvertură când a ajuns acasă de la muncă. Dar e un semn bun: de vreme ce știm, după ce i-am inspectat dormitorul, că Ben nu este un nătâng, putem presupune acum că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-l deschise la pagina de sport. Îl Îndoi și-l sprijini de cana cu apă, punându-i În față farfuria cu cereale ca să stea drept. Așa putea citi În timp ce mânca. — Harold, Îi spuse maică-sa din ușa bucătăriei, Harold, nu mototoli ziarul, te rog. Taică-tu nu-l poate citi dacă e mototlit. Nu-l mototolesc, zise Krebs. Soră-sa se așezase la masă și se uita la el cum citește. O să jucăm baseball după-amiază la școală. Eu sunt la aruncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
punându-i În față farfuria cu cereale ca să stea drept. Așa putea citi În timp ce mânca. — Harold, Îi spuse maică-sa din ușa bucătăriei, Harold, nu mototoli ziarul, te rog. Taică-tu nu-l poate citi dacă e mototlit. Nu-l mototolesc, zise Krebs. Soră-sa se așezase la masă și se uita la el cum citește. O să jucăm baseball după-amiază la școală. Eu sunt la aruncare. Foarte bine. Cum te mai descurci? Arunc mai bine decât o grămadă de băieți. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Poate că dacă n-aș fi citit Albertine disparue, în altfel (mai bine sau mai rău), aș fi suportat dispariția Irinei. Proust ne îmbracă în o haină care nu ni se potrivește. Când te gândești că în nopțile mele albe mototolesc perna și bâigui până la epuizare întrebarea "ce s-o fi făcut Irina" poate numai din pricina unei influențe literare! Irina a suportat, aprobând, toate descoperirile mele artistice. Mândria de a se ști zilnic mai bogată i-a întărit răbdarea. Dar, oricum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Poate că dacă n-aș fi citit Albertine disparue, în altfel (mai bine sau mai rău) aș fi suportat dispariția Irinei. Proust ne îmbracă în o haină care nu ni se potrivește. Când te gândești că în nopțile mele albe mototolesc perna și bâigui până la epuizare întrebarea "ce s-o fi făcut Irina", poate numai din pricina unei influențe literare." Să spunem că luciditatea aceasta autocritică a dlui Anton Holban este și ea în linia jocului de inteligență, care se desfășoară cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
numai tot ce este ea și tot ce face ea, ci și rochiile ei (mai ales rochiile ei!), mantila ei, galoșii ei mici, adorabili, și săculețul ei, din care am scos într-un moment, când era în altă odaie, batista mototolită de mâinile ei și am respirat-o! De câtăva vreme, pe lângă vocea ei obișnuită, înceată și uneori parcă înăbușită, Adela are în unele momente o altă voce, tare, sonoră, categorică, o voce de grande-dame, pe care nu ai recunoaște-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
așezate În dulap. Poate ar fi fost bine ca Mașa să fi fost ceva mai grijulie cu lucrurile ei. Poate că nu i-ar fi stricat să-și spele mai des lenjeria intimă sau să nu-și mai arunce ciorapii mototoliți sub pat, unde, probabil, se adunaseră atâtea gioarse, Încât dacă vreun musafir ar fi Îndrăznit din Întâmplare să-și bage nasul acolo, s-ar fi retras speriat. Noroc că În ultimul timp musafirii nechemați o ocoleau și, chiar dacă vreunul, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doisprezece ani, era singurul care se prinsese cum stăteau lucrurile: toată lumea o să te dezamăgească, dar dacă-i iubești pe oamenii care ți-au fost dați, atunci, când și tu îi vei dezamăgi pe ei, vei fi totuși iubit. John a mototolit bucata de hârtie în pumn. Cred că eu o să-mi închei excursia aici, a spus el. Până și Irene s-a aplecat mai spre în față, pretinzând că era extrem de fascinată de una dintre cusăturile bărcii. Nu înțeleg, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o mâncărime. După un kilometru în susul râului, când cerul se întunecase de-a binelea, pixul se transformase într-o greutate pe care nu avea cum s-o mai ignore. Alice l-a scos din buzunar și-a luat o foaie mototolită de hârtie de pe fundul bărcii. Se simțea plină de compasiune, dar și nemiloasă, în același timp. Era ca un pirat. Scriitorii, și-a spus ea amețită, sunt niște mincinoși și niște hoți. Păziți-vă de ei. 15 SEX, MINCIUNI ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de lîngă mine termină de decupat fotografia. Am rupt cam treizeci de centimetri din ultima pagină a carnetului de rapoarte și i-am scris repede un bilet: ,,Te-am văzut. Nu te spun dacă vii cu mine. Dacă-i OK mototolește bilețelul și dă-mi-l Înapoi”. L-am Împăturit În două și i l-am strecurat ușor sub cot. Se dădu Înapoi mirată și-mi aruncă o privire, dar m-am prefăcut că n-o văd și am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
durdulii prinseră culoare imediat. Nu mai mișca deloc, părea că a Încetat și să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire de probă, parcă. Umerii i se relaxaseră și răsuflă ușurată. Mototoli hîrtia și-i dădu un bobîrnac cu vîrful unghiei. Ținti greșit și bilețelul căzu pe jos. Pe cînd mă aplecam să-l ridic, am privit-o atent. Aveam impresia că sub gleznele ei groase, pantofii cu talpă neagră subțire, plesniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu portar și recepționer la comun, dar în loc de asta s-a stabilit într-o zonă cu apartamente acoperite de grafitti, unde toate magazinele aveau obloanele trase în permanență, și tineri dubioși cu hanorace treceau în trombă pe biciclete, aruncând petice mototolite de hârtie albă. E nespus de sumbru și de dezolant, dar lui Helen îi place la nebunie. Deși n-o înțeleg, îmi este ca o soră geamănă, partea mea întunecată. E o versiune curajoasă și dezinhibată a mea. Și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o revistă și am făcut-o ghemotoc. —O să arunc ghemotocul acesta de hârtie în coșul de acolo și, dacă ratez, stau acasă. Dacă nimeresc, mă duc. Am închis ochii și am aruncat, apoi i-am deschis și am văzut pagina mototolită în coș. —Bun, am zis. S-ar zice că vrei să merg. Mai întâi, trebuia să găsesc o scuză pentru Rachel, pentru că vremea era încă toridă, iar ea voia să mergem la plajă. I-am zis că aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mâinile tremurânde, mi-am înșfăcat poșeta și am răsturnat totul dinăuntru pe treapta de la intrare, răscolind prin grămezile de nimicuri, căutând acel petic de hârtie. Nu credeam că o să-l găsesc, sincer. Deși era musai. Și iată-l. O bucățică mototolită de hârtie. Ultima mea speranță: numărul lui Angelo. Angelo, pe care îl întâlnisem când fusesem cu Rachel într-o dimineață la Jenni’s. Nu era scris să fie Nicholas. Era scris să fie Angelo. Dar am luat țeapă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de atunci, veni să bată la ușa noastră Sara cea Bălțată. Cu buzele sulemenite cu suc de rădăcină de nuc, cu ochii încercuiți cu kohol, cu unghiile vopsite cu hena, împopoțonată din cap până la vârful condurilor cu mătăsuri vechi și mototolite de toate culorile, îmbibate de prafuri frumos mirositoare. Avea obiceiul să treacă să mă vadă - Domnul să aibă milă de sufletul ei, oriunde s-ar afla! -, aducând spre vânzare talismane, brățări, parfumuri cu aromă de lămâie, de ambră, de iasomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ceai tare de dimineață și cu un spălat zdravăn pe dinți sau dacă ar putea umple vreodată golul din burta sa. Coborând treptele înapoi în casă, se întâlni cu Ammaji care tocmai pornea cu bidonul de lapte, cu sariul alb mototolit în jurul ei. Semăna cu o creatură marină palidă, eșuată pe țărm, însemnată de maree, ridată și încrețită. Ammaji se uită la ochii obosiți ai nepotului său. — N-ai dormit? întrebă. Cum o să reziști peste zi? îl ciupi tandru de obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
altitudinea necesare pentru o recoltă de grâu bună, etapele reproducerii la parameci și demonstrația de la geometrie conform căreia, la triunghiul isoscel, un unghi exterior este egal cu suma unghiurilor interioare opuse. Privi o bucată de hârtie zburând în noapte și mototolindu-se. Adunând ceara care se scurgea, moale și uleioasă, în zeci de biluțe de diferite dimensiuni, o tăiase cu diferite instrumente din trusa de geometrie, studiase sfera de lumină mișcătoare aruncată din burta unei sticle goale, pipăise lemnul scrijelit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
figură buimacă și, pentru un moment, am avut senzația că o să-mi spună să-mi văd de treabă. Apoi, cu mișcări lente, s-a ridicat și s-a îndreptat către un sertar de la birou. De acolo a scos o bucată mototolită de hârtie, pe care mi-a întins-o. — Omul de serviciu a găsit-o în spatele unui monitor din camera din spate, mototolită. Probabil căzuse când a avut Bill atacul. Nu am știut ce să fac cu ea. Am despăturit foaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
una, dar nu a avut timp, înainte... Am înghițit și am continuat curajoasă: — Mă întreb dacă ați fi atât de amabil... știu că profit de bunătatea dumneavoastră și aș fi foarte fericită să vă pot răsplăti... am strecurat o hârtie mototolită de douăzeci de lire din geanta mea în mâna lui, pe care, suprinzător a primit-o. A dispărut ca într-un truc de magie; o secundă mai târziu mâna, acum goală, desfăcea o pereche de chei dintr-un inel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
lumina chioară de pe holul ducând spre apartamentul doamnei Petricius, îl pipăiam tremurând, toropit de triste nedumeriri, de parcă mi-aș fi găsit atunci sufletul, văzându-l pentru întâiași dată, îl țineam între degete și nu știam ce să fac: să-l mototolesc și să-l arunc sau să-l vâr iar în mine. Am aruncat bilețelul. Sufletul mi l-am păstrat. De la Ester nu mi-a mai rămas, scrisă de mâna ei, decât o foaie de caiet dictando. Într-o noapte, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dumneata să nu faci nimic. Prietenul dumitale, al treilea om, FRdT Tocmai Începeam să recitesc biletul cînd cineva bătu În ușa toaletei. — Se poate? Întrebă un glas necunoscut. Un fier roșu Îmi străbătu inima. Neștiind ce altceva să fac, am mototolit hîrtia și am Înghițit-o. Am tras apa și am profitat de huruitul țevilor și al cuvei ca să dau pe gît cocoloașa de hîrtie. Mirosea a ceară și a bomboane Sugus. CÎnd am deschis ușa, m-am pomenit cu zîmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încât, uneori, le Îmbrac În casă...” Noimann-cinicul privi cu uimire spre interlocutorul său și abia atunci observă că acesta Își trăsese peste pijama rochia de seară a Mathildei. Din pricina trupului plinuț, cusuturile rochiei cedau. Penitentul atinsese culmea neobrăzării. Rochia fusese mototolită și Îmbrăcată dinadins pe dos, pete de tot felul se vedeau În dreptul decolteului, dar și mai jos, la poale. „Cum ai Îndrăznit?” scrâșni din dinți cinicul. „Uite că am Îndrăznit!” Îl Înfruntă penitentul, stând În patru labe În fața lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de dezintoxicare“ sau poate cu nevoia „de a-mi linge rănile după respingere“. Își Încheia articolul cu Îndemnul ca toată lumea să rămână pe fază, pentru a afla noi detalii despre saga Weston/Robinson. Rupsesem prima foaie din teancul capsat, o mototolisem și o aruncasem cu toată forța prin cameră. Probleme În relație? Dezintoxicare? Respingere? Mai jignitoare chiar decât sugestia că eu și Philip eram Împreună era cea că nu eram. Și dezintoxicare? Era destul de rău că fusesem descrisă ca o petrecăreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o scenă de familie în stil mare. . . O vijelie în casa gospodărească așa de liniștită. . . și, mai mult încă, o dramă misterioasă. Mini privi pe frumoasa doamnă Hallipa, stăpâna casei, Lenora! Mâinile ei albe și catifelate păreau azi mai lungi, mototolind cu nervozitate un ziar. Figura ei de păpușă blondă, de păpușă de Nurenberg, cu gura roșie și mică, cu obrajii de porțelan roz, era crispată și ochii mari albaștri, ochii de sticlă limpede, erau plânși; ondulările regulate ale părului oxigenat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lina, o formă boțită și curată, încît părea una și aceeași rochie și una și aceeași cu ea. Iar "mantourile" de mătase, lux personal rămas din cine știe ce aspirație de fată săracă, pierdeau de la început orice lustru și ostentație și se mototoleau în jurul stăpânei cu modestie și stângăcie. Pentru a-și ilustra opiniile asupra Lenorei, doctorul Rim avu buna idee să-i arate o fotografie. Mini o cercetă cu atenție. Nu-și putea deloc închipui pe Leonora la oraș și în ținută
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]