684 matches
-
luminîndu-se iar, pierdusem orice speranță că obțin filamente, dacă nu-mi dădeai din stocul de rezervă. Nici nu știu dacă ți-am mulțumit. Cu vîrf și îndesat! Tonul meu rece, mult prea aspru, îi întunecă obrazul. O văd cum își mototolește în mîini mănușile, de parcă ar vrea să le arunce în cel mai apropiat coș de gunoi. Da-da, Mihai, murmură ea, acum îmi dau seama că nu glumești. Tonul tău, ba chiar și faptul că-mi spui direct pe nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acum... Nu aici... Ar fi păcat să risipesc cîte puțin tot cît am adunat... Tot cît am adunat pentru tine. Vreau... vreau să-ți dăruiesc totul odată, ca o explozie..." Ce om, domnule, ce om! exclamă Luchian, scoțîndu-și nervos mănușile, mototolindu-și-le. Auzi: să-și ducă băiatul la film... Chestie vitală: să vadă băiatul desene animate !!... Fiecare om încearcă să realizeze un echilibru în familia lui, spun eu așa, într-o doară, să-l scuz pe Graur. Ce echilibru? Petrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-și schimbe hainele. Macaragiul coboară din cabină, o încuie și-mi spune că lasă macaraua pînă mîine dimineață aici; acum, noaptea, e periculos s-o ducă pînă la zona de extindere. Îi mulțumesc, el se înclină ducîndu-și mîna la cască, mototolește în mîini bumbacul cu care se șterge de motorină și pleacă. Maistrul Cornea a intrat în clădirea separatorului, își rotește privirea să vadă cum au fost puse la loc grinzile, dă din cap că e mulțumit, apoi se apropie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlădeanu a ieșit pe balconul din colțul vestic al etajului șase și i-a făcut semn." Dumnezeule! exclam eu, ridicîndu-mi ochii, acoperiți cu palma, de ce nu exiști cu adevărat, să urc la tine și să-ți dau palme!... Oftez adînc, mototolesc mănușile, fac un gest nervos și deschid portiera. Stai! mă oprește Don Șef. Ce te-a apucat? Mă reașez în scaun, trag portiera ca să nu-mi fie frig, apoi încep să-i povestesc în cîteva cuvinte întîmplarea cu doamna blondă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
exista riscul ca mingea aceea fistichie să ajungă în stradă, copiii sunt neatenți atunci când se joacă, îi pândesc tot felul de pericole, iar ei habar nu au, venea de undeva un miros înțepător de prăjeală, câteva hârtii dormitau lângă bordură, mototolite de pumni misterioși, claxoanele gemeau apăsate de șoferi excitați din cauza traficului infernal. În vitrine fuseseră agățate ghirlande cu globuri colorate, se apropia Crăciunul, oamenii aveau în mâini pachete de diferite mărimi, toți păreau preocupați și grăbiți, sfîrșitul de an își
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am ajuns la CURVA de doamna Geta - asta nu înseamnă că am avut o revelație și voi începe să pictez sau să scriu poezii. Odată am încercat. Am și scris câteva strofe, dar căcăcioasa aia pistruiată a râs și a mototolit hârtia. I-o pusesem în bancă. Și pe ea a luat-o apa. Îi plăcea să meargă la pod, să se rezeme cu coatele de balustradă și să privească râul. La ce se gândea, nu știu, poate că își imagina
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o mai recunoscuseră părinții. ăla n-a fost găsit niciodată, dar acum v-am povestit cum a fost toată tărășenia, iar pistruiata nu ar fi pățit nimic dacă citea poezia MEA și o punea la loc, în bancă. De ce a mototolit-o, poți să te joci așa cu sentimentele cuiva? Nu poți, zic eu, mai ales când este vorba și despre Durere. Cu ea nu te poți juca, Durerea trebuie luată în serios de fiecare dată. Noapte m-am întrebat dacă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pémîntul și colbul i-a murdérit sandalele și pantalonii. Ajunse la iaz și coborî cîțiva pași, pîné la copacii mari de pe iezéturé. Sub copaci era umbré, dar aerul era cald și Șasa Își scoase sandalele și pantalonii, iar ciorapii Îi mototoli și-i bégé În sandale. Se așezé pe mal și se sprijini cu mîinile și-și bégé un picior În apé, sé vadé dacé e rece. Pe urmé Șasa célcé În apé cu amîndoué picioarele și Începu sé se Îndepérteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
care se ivi tocmai atunci în fereastră, ridicând cu mâna lui cea fină bărbia cea rotundă a fetei. Ea cercă a surâde, dar atât de dureros și atât de îngrijit... - Arată!... El îi desfăcu cu o dulce silă scrisoarea cea mototolită din mâni... se uită pe ea, și fața lui se adânci din ce în ce. Ajunse la semnătură. - De la cine ai căpătat tu scrisoarea asta, unde locuiește omul acesta? Lacrimile o inundară și ea se aruncă suspinând la gâtul tătîne-său
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
deasupra mormântului, ca o scânteie vrăjită. Dimineața, îndată ce a ieștit pe poartă primul călugăr, fantoma s-a repezit spre el, mai mult așa să-și încerce puterile. Dar aventura a fost un dezastru. Atingerea l-a zguduit și l-a mototolit ca pe-o foaie de hârtie. Și călugărul a simțit o fină atingere răcoroasă, ca o pală de vânt, și și-a făcut repede trei cruci. Mulți erau înfricoșați de mormântul lui și încercau să pășească fără să-l calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
moment grețos în care îl așteaptă pe Andrei Ionescu, i se desface sufletul ca o portocală, în felii distincte. În urmă cu două luni, era gata să facă pactul cu acest bărbat care, între timp, îl adusese la exasperare, îl mototolise și-l transformase într-un ucigaș. Mai precis, pe la sfârșitul lui martie, la mai bine de o lună după ce-o văzuse pentru prima oară în Groapa de la Muzeul Literaturii, Zogru intrase în sângele lui Andrei Ionescu, o sunase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la facultățile de Medicină era pentru cele mai bune memorii: candidații învățau pe de rost anatomia, chimia și fizica. O sută de inși ocupau locurile limitate, iar alte câteva sute cădeau în neagră deznădejde, își pierdeau respectul de sine, se mototoleau și unii chiar își puneau capăt zilelor. Cine nu intra la facultate, și era evident că nu puteau să intre decât puțini, devenea muncitor necalificat, însă locurile de muncă se împuținaseră, iar în orașele mici chiar nu aveau unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se auzi un nechezat de cal, tresări, poate era chiar calul lui rămas înhămat la căruța de strâns gunoiul, dar mergea înainte spre partea de sus a orașului unde-și avea sediul Miliția. Un afiș vechi, desprins de undeva și mototolit de vânt murdar de noroiul străzii foșni sub picioarele sale, se aplecă, îl ridică și dintr-o veche obișnuință se întoarse repede în loc pentru a căuta din ochi căruța, să-l arunce peste celelalte gunoaie, n-o găsi și atunci
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și le rupea ușor, ca pe paie, cu mâinile sale mari, așezându-le minuțios într-o grămăjoară cu o formă anume, în gura sobei. De pe sobă luă o altă carte din care cu o mișcare bruscă rupse două foi, le mototoli și le puse sub grămada de vreascuri. Chibritul hârșâi scurt pe scăpărătoare luminând fața mare, nerasă, cu nasul puțin coroiat și ochi cafenii ce sclipiră o clipă în lumina prea bruscă. Simți nevoia să se justifice de ruperea foilor din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
gîndea? La orașul La Rochelle, la care ținea mult, la strada Notre-Dame-de-Lorette, de la Începutul carierei sale, cînd era secretar la comisariatul de poliție din arondismentul IX, dar și la jucătorii de bile... Francine se apropie de ei, cu o batistă mototolită În mînă. Nu o folosise la ștergera lacrimilor. Nu plînsese. Nu fusese mai emoționată decît cioclii sau groparii. Nimic nu fusese emoționant la această Înmormîntare deloc romantică. Dar mototolise batista În mînă ca să facă ceva. Nu știu cum e obiceiul. După Înmormîntări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
jucătorii de bile... Francine se apropie de ei, cu o batistă mototolită În mînă. Nu o folosise la ștergera lacrimilor. Nu plînsese. Nu fusese mai emoționată decît cioclii sau groparii. Nimic nu fusese emoționant la această Înmormîntare deloc romantică. Dar mototolise batista În mînă ca să facă ceva. Nu știu cum e obiceiul. După Înmormîntări urmează o masă, nu-i așa? Dar probabil că nu doriți să luați masa cu noi? — Sarcinile de serviciu..., murmură Lecoeur. — Pot măcar să vă ofer ceva de băut? Maigret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
există saltea de paie, am constatat. - Nu există saltea, nu există nici păduchi, mi-a dat Rotari replica. Pe jos era un pachet. - Lucrurile tale, sosite de la Cividale, m-a informat. L-am desfăcut. Conținea haine de-ale mele. Erau mototolite, așa că le-am întins pe masă, netezindu-le cu mâinile. - Mai e o traistă sub pat, a adăugat. Am scos-o afară. Într-un săculeț de piele erau cărțile și cele trebuincioase scrisului. Aruncaseră acolo vraiște briciul, două perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că îi luase pe Guy și pe Selina în vizită la un prieten pentru tot restul zilei și că aveau să doarmă acolo, așa că Nieve putea să considere această seară liberă, în locul celei din ziua următoare. —Vacă proastă, mormăi Nieve mototolind bucățica de hârtie și azvârlind-o în coșul de gunoi. Nu știe că am și eu viața mea? Nu poate să-mi tot schimbe zilele. Și-apoi, continuă turnându-și un pahar cu apă, nu-mi vine să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cortina? Nu prea vedea cum ar putea să-i reușească nici una, nici iertarea, nici uitarea. Să-i vadă pe amândoi împreună pentru prima dată în atâția ani, și tot n-ar fi putut s-o facă. Sau ar fi putut? Mototoli invitația în mâini. De la bun început nu avusese nici un chef să deschidă plicul. Acum ar fi preferat să-l fi lăsat în coșul de gunoi. Sau măcar să-și fi urmat primul impuls și să le fi trimis un „Ia duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Aventurile mele amoroase de pe continent funcționează perfect, iar Anna nu e nici pe departe ca Nieve Stapleton. Gândul la Nieve o făcu să-i piară tot cheful de somn. Împinse plapuma la o parte, coborî din pat și luă invitația mototolită de pe masa din sufragerie. Ideea de a accepta invitația fusese nebunie curată. Dar poate că, dacă mergea cu Carol, avea să fie... nu tocmai distractiv, n-ar putea niciodată să fie distractiv... dar nici chiar un coșmar. Știa că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
unde se află acum, în Bosnia?! Și el tace, cine să-i răspundă în aerul blând al înserării, soarele a trecut deja peste oraș lăsând în urma lui amintirea unei frumoase zile de primăvară, fetele vesele au ieșit la plimbare, eu mototolesc desenul bătrânului și-l las în scrumiera cu resturi de țigară, 11 aprilie, dar Daniel se oprește din citit vrând să știe, Theo! el își mișcă imperceptibil capul în direcția vocii mele, Nu mă întreba nimic acum, Daniel, citește-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acest om și ce căuta el la miezul nopții Într-o cameră de hotel unde nici măcar eu nu știusem până În acea dimineață că voi dormi peste noapte ? — Dacă nu s-ar fi dus totul de râpă, strigă deodată Teo Haiduc, mototolind frunza și aruncând-o pe covor. Nu e nevoie decât de foarte puțin pentru ca totul să se ducă de râpă. o singură adiere de praf amestecat cu sânge, o adiere pe care ai simțit-o de zeci de ori În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Tocmai asta trebuie să Înțelegi : ajutându-mă pe mine, te ajuți În același timp pe tine. Eu sunt șansa ta În aceeași măsură În care tu ești șansa mea. Se uita la mine rânjind În timp ce mâinile sale se mișcau febril mototolind și netezind haina. Dinții Îi clănțăneau și o șuviță de salivă i se prelinsese În jos pe bărbie. — Dar nu știu cum să te ajut. — Și dacă Îți spun din nou că propriul tău drum, drumul spre angalok, trece prin mine ? spuse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nerv/ deodată inima ta șterge geamul cu/ optzeci de gesturi pe minut/ deodată plămânii tăi/ mișcă frunzele/ un iepure traversând geamul ca punctul/ săritor la nevoie al electroencefalogramei// sunt eu sunt eu sunt eu/ și gândul despre asta deja gândit/ mototolit aruncat undeva...” (Kant Orient-Expres). Apar procedee textualiste de tipul „eu acum scriu acest poem/ despre acest poem pe care îl scriu”, dar din perspectiva unei temporalități ambigue: „Poemul se va termina și nu apuc să spun nimic” (Cartagina), „Numai eu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
a începe terapia, Cristian trebuia hrănit si nu accepta decât mâncare pasata, astăzi el mănâncă singur corect și frumos, accepta aproape toate tipurile de mâncare si am ajuns sa se lucreze la „fineturi” de bune maniere de genul „sa nu mototolească șervețelul la masa”. Înainte de a începe terapia, Cristian trebuia să poarte tot timpul pampers, iar astăzi cere foarte frumos voie sa meargă la baie, se spăla și se șterge pe mâini singur, se îmbracă și se dezbrăca singur. La partea
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]