480 matches
-
încă, pentru că la ele ne gândim continuu și ne bucură clipa. Pe masă, pe lângă cupele de vin, se află un platou cu banane pentru a reține atenția lui M.M., fotografia unei fete frumoase dăruită prietenului meu de un ghețar, Okurina mototolită, în fața lui sicraN, laptopul, floarea-soarelui și celularul Pulcheriei, o carte pentru copii, intitulată "Darurile Mării", și "Povestea Poveștilor" a lui Creangă, într-o ediție îngrijită cu ilustrații. Și fiecare dintre oaspeții mei țin câte o oglindă cu două fețe magnificatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-o. Pe trupul ei apăruse șarpele multicolor Încuibat pe pântecele ei, de unde urca În spirală către arcuirea sânului. Ochiul bestiei Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria mototolită și jilavă de umezeală și de sudoare, În timp ce trupul Antiliei se strivea de al său, alipindu-se cu toată disperarea unui suflet rănit de singurătate. Mâinile ei coborau să Îl caute. Iar priorul se abandonă În voia atingerii ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ce bine. Cu toate că încă nu-mi trecuse supărarea din cauza faptului că Randall mă lăsase cu ochii în soare pe ultima sută de metri, trebuia să recunosc că iubitul meu arăta, ca de obicei, delicios de frumos în costumul lui ușor mototolit, după o zi lungă la birou. M-am ridicat în capul oaselor, în pat, așezând manuscrisul pe care-l citeam, pe noptieră. Randall a scos de la spate o pungă de cadouri cu sigla Cartier. — Îmi pare foarte rău pentru week-end-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
era, din nou, scăldat de lacrimi - și chiar atunci ușa s-a dat de perete, iar Lucille a dat buzna înăuntru ca o furtună. — Care e decizia corectă? a cerut ea să afle. Încă ținea în mână punga de hârtie mototolită. — De ce plângi, Claire? Ce se întâmplă? M-am uitat la Randall ca să văd dacă voia să fiu eu cea care să-I dea lui Lucille vestea cea proastă. El și-a pus palma pe brațul meu. — Mamă, eu și Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu sînt o avere, dacă nu merge înseamnă că n-am noroc în seara asta, mă mut la ruletă, la 21, una din trei tot o să-mi iasă, își frămîntă neliniștit teancul de bani, dînd la iveală o hîrtie albastră, mototolită. — Pe ce jucați? aude din nou vocea tinerelului care între timp luase loc lîngă el la masă, nu i place să i se distragă atenția, vrea să urmărească numerele alea nenorocite care sînt extrase pe ecranul colorat care atîrnă din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Patru Ace pe un ton oficial. — Care? întreabă Roja. — Că de la noi încă nimeni n-a plecat în cîștig, spune. Uite că pînă la urmă tot am găsit ce căutam, izbucnește Delfina triumfătoare, dînd la iveală un petic de hîrtie mototolit din buzunarul unei perechi de pantaloni bărbătești puși la spălat, exact în clipa în care Roja dă să iasă pe ușă, s-o întindă înspre cuibușorul lui de nebunii. Ce-o mai fi și asta? face pe nedumeritul, iar îmi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe Millard uitându-se la mine. — Vreau s-aud părerea ta, dar nu sta prea mult pe gânduri, mi-a cerut el. Mi-am pipăit buzunarul rupt. — Merită toată osteneala asta, domnule locotenent? Millard îmi zâmbi. Am remarcat că hainele mototolite și barba nerasă nu îi afectau aerul distins. — Eu, unul, așa cred. Și partenerul tău crede la fel. — Lee e plecat la vânătoare de vrăjitoare, domnule locotenent. — Poți să-mi spui Russ, să știi. — OK, Russ. — Ce-ați aflat tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așa din naștere. O fată cu adevărat sălbatică. Am sărutat-o pe fata mea sălbatică. Am făcut dragoste din nou și mi-am imaginat-o cuplată cu Betty Short - amândouă libere și dezlănțuite. CAPITOLUL DOISPREZECE Russ Millard îmi scrută hainele mototolite și mă întrebă: — Un camion de zece tone sau o femeie? Am cuprins cu privirea secția University, care începea să se umple cu polițiști din tura de zi. — Betty Short. Fără telefoane azi. OK, șefu’? — Ai chef de niște aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
repezit. — Ce dracu vrei? Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. — Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus să mă culc. 19 Francisc stătea cu mâinile încrucișate. N-aveam nici o șansă să mă măsor cu el, dar umilința pe care o simțisem cu o zi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un teatru. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, Theodora sosește În vizită pe când dna James se odihnește și nu este nici o asistentă de serviciu, și profită pentru a-l vedea pe pacient. Acesta doarme, răstignit inconfortabil printre perne, pernuțe și așternuturi mototolite, cu capul căzut Într-o parte ca o marionetă abandonată, cu picioarele goale ițindu-i-se de sub pătură. Chipul nebărbierit Îi este supt și picioarele Îi sunt reci la atingere. Se Întreabă, În timp ce Îi aranjează cearșafurile și Îi acoperă picioarele, dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doar un vagon de marfă, dar să nu-i spui, că se supără“. Punch ocupase Întotdeauna un loc aparte În conștiința lui Henry. Primele imagini mentale despre Anglia și despre englezi și le formase studiind atent În copilărie numerele vechi, mototolite și cu colțurile Îndoite, Împreună cu William, la New York. Când Îl duseseră pentru prima dată În Anglia, la vârsta de doisprezece ani, și privise de jur-Împrejur, avea ochiul deja antrenat de gravurile În lemn ale lui Leech. Când revenise, ca bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un singur Optzecist, Fiorosule? - Nu scapă nici un prilej și mi-o scoate din țîțînă! perora, după o topică întortocheată a frazei, un bagaj greu, cu pliurile burdihanului revărsate în neorânduială și cu o toartă laterală răsucită spre cer. Cu etichete mototolite. Și cu un nor de catarame, sprintene și nichelate, din care se pricepea uneori să zornăie mai nervos decât un șarpe cu clopoței. Era binecunoscut în mediile politice, sub numele de Fiorosul Marcel. Dar, în acest moment, pășea pe rambleu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eu. "Sînt momente în care spiritul fin al bărbatului trebuie să se retragă sau să-și găsească salvarea în forță." - De ce te ferești și nu scrii virilitate, dragă? - De ce doar să scriu? După o jumătate de oră. Din vârful patului, mototolită, își aprinde o țigară și face eforturi să pară din nou extrem de provocatoare. Mi s-a năzărit mie sau, la un moment dat, i-am zărit o codiță de pudel pe spinare. Când am privit-o din nou și-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Și alăturîndu-se, tachinîndu-se, celorlalți... Așa se cărăbăneau teribiliștii aceștia de la Cenaclu. Prin '86-'88, UNIVERSITAS-ul era un cenaclu bun. Funcționa... Prin același Cișmigiu, tâlhărea, din dosul unor bărbi și mustăți fioroase, haiducul Dan-Silviu Boerescu, întorcînd și puricând, de manuscrise mototolite, buzunarele celor ce se întorceau, în zbor, de la Cenaclu. Veneai pe jos, nu interesai. Combatantul cu șipca (acest Boerescu avea inteligența de a târâi după el o șipcă mizerabilă, cu două cuie ruginite la vîrf) nutrea speranța de a trăi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu-l va lăsa pe Vânător să moară. Nu-l va lăsa. Haide, ticălos mic ce ești! îl alinta el. Hai, tu, cel de două ori, hai că-i OK, e OK, e OK... Zgâlțâia leșul ca pe un preș mototolit. — N-are rost, spuse Flann O’Toole cu o blândețe neobișnuită. Lasă-l în pace, Cale-Bătută. N-are rost. Și a pus o mână pe umărul ursului cel uriaș. Peckenpaw s-a ridicat și a luat în brațe trupul Vânătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bucătărie, cu un prosop umed Înfășurat În jurul capului. În urma loviturii primite, mă doare Îngrozitor fruntea. O durere cumplită, de care nu mai scap. Proteza de lemn e sprijinită de un scaun, lângă masa pe care observ niște bani de hârtie, mototoliți. Urmăresc În liniște picurii de ploaie, ce se desprind de pe frunzele de tei de deasupra ferestrei. Par niște vietăți minuscule, care, după un drum scurt și alunecos, străbătut de-a lungul frunzei, mai atârnă o clipită de marginea zimțată (ca și cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a sosit după ceva timp, muncise sau căutase de lucru prin Ardeal și Munții Apuseni, la mină, la sonde și a venit acasă slab și fără bani. Ba mai mult de atât, Maricuța i-a găsit În buzunar un bilețel mototolit, o invitație la o anumită Juschka. S-au certat mult, au ieșit scântei și s-au Împăcat așa cum se Împacă cei pe care Îi leagă o dragoste pătimașă. Era toamnă târzie, ploua mărunt și continuu, familia stătea până târziu În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
principal al sistemului de iluminat, inundînd parcarea Într-o fluorescență nemiloasă. Strălucirea bruscă o făcu pe femeie să se Încrunte și să-și ferească ochii cu poșeta argintie. Plecă șontîcăind pe un toc rupt către intrarea În club, cu fusta mototolită și ciorapii rupți. — Stai! am strigat În urma ei. Chem eu poliția... CÎnd să pornesc după ea, am observat șirul de mașini parcate cu fața la Porsche pe cealaltă latură a căii de acces. CÎteva aveau locurile din față ocupate de șoferi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poștală pe biroul lui Frank, dar abia dacă-i aruncasem o privire. — E a ta? am Întrebat-o, Întinzîndu-i-o. S-ar zice că vă distrați bine. Chiar ne-am distrat. (Privi lung fotografia și Încercă să-i Îndrepte un colț mototolit.) Era acum doi ani. O perioadă mai fericită pentru Frank. Am trecut pe-aici să caut cartea asta poștală. Am expediat-o Împreună, deci parțial e a mea. — Păstreaz-o. Frank n-o să se supere. Nu știam că voi doi sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la etaj. Crawford, eram convins, făcuse autostopul și fusese luat de vreun șofer În trecere, iar turul său Însuflețitor prin Estrella de Mar se terminase pe ziua aceea. M-am dus la Saab și m-am uitat la caroseria lui mototolită și la sistemul de aprindere șuntat. Probabil peste tot erau amprentele lui Crawford, dar eram convins că proprietarul mașinii n-avea să reclame furtul la Guardia Civil. CÎt despre forța de poliție voluntară, principala ei funcție părea a fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o durere ascuțită între coapse. Îi era rușine și glasul pețitoarei o supăra. Ar fi vrut să rămână singură cu maică-sa, să plângă în voie. De afară o chemau vocile rudelor înfierbîntate de vin. A gunoierului ieși cu așternutul mototolit. Mesenii o primiră cu strigăte de bucurie sălbatică. Vioristul luă bucata de pânză în arcuș și o juca deasupra capului. Femeile țipau întărîtate de vederea sângelui care rămăsese în mijlocul cârpei ca un bujor. - Zi! Zi! se aruncă Aglaia spre lăutari
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căina Lina peste cosciugul lui. Cârciumarului îi dădură lacrimile. Se uita împrejur, casa tot curată, ca la venirea lui în petit. Afară ședeau desfăcute câteva butoaie cu papura în doage. Meșterul lucrase până în ultima zi. Pe scaun, atârna șorțul lui mototolit. -Lau dus la locul de veci, cu patru cai și dric împodobit. Se strânseseră vecinii pe la porți. Ei mergeau împreună pe urma mortului, cu pași măsurați, lumea se uita, bărbații se descopereau, spunînd: - Dumnezeu să-l ierte! Clopotele băteau rar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îl betegeau. Gheorghe nu mai putu.. Deschise gura să mărturisească, dar întîlni privirea ca o baionetă a pungașului. Își înfipse dinții în brațul sergentului și nu mai știu nimic... Afară se lumina de ziuă. Prin fereastra murdară se vedea cerul mototolit. Îi cărară în pivniță. I-au mai ținut o săptămână, mai neînfricați, să le treacă arsurile. Pe urmă, tot comisarul i-a chemat: sta crăcit în scaunul lui și mânca struguri, ciugulea câte un bob și plescăia din buzele groase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
liniștită. Rar, se auzeau ciocănitorile zgflțute de vânt la grădinari. Cerul avea o leșie murdară în scamele norilor joși. Pasul Vetei crescuse și studentul abia se ținea pe urmele ei. Dintr-o parte veneau trâmbele de fum de la coșurile Atelierelor, mototolite și destrămate. Mahalaua nu se mai vedea de sub malurile galbene. Fata sărea râpele ca un ied. Procopie simți pământul gloduros intrîndu-i în pantofi și nevoind să se lase mai prejos, se luă după ea, rostogolind lutul și bolovanii. Veta, ajunsă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]