KorAP: Find »[drukola/base=mușteriu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...20 >

496 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

lor se auzeau înăbușit. Negustorul se gândi că 73 trecuse și iarna. Acum avea casă ca lumea, își făcuse prăvălie frumoasă de zid, clădită pe temelie sănătoasă. Începea să se așeze. Deschise poarta. Prin fereastra aburită se vedeau capetele câtorva mușterii și umbra Linei. Trecu pe Ungă gard, spre rampă. Voia să simtă de acolo, de sus, mirosul nopții de primăvară. Își descheie nasturele de la gât al cămășii și vântul șovăitor i se strecură pe piele, învăluindu-l, rece ca o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Cu ce drag privea rachiul! îl sorbea rar, pe îndelete. Îi plăcea mirosul iute și curat. Când golea măsura, număra piesele de doi lei, le așeza pe masă, apoi mai cerea una. Stere se uita. Dacă ar fi fost toți mușteriu cum era Chirică, -lar fi mâncat dinii. Sărăcie de om, nu altceva, usca locul pe unde trecea. Cârciumarul vorbea câteodată cu nevastă-sa: altcum, era să deschizi ușa ălor de aveau. Precupeții erau filotimi, banii, bani, dădeau și la alții

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
plesnită și alte foarfeci. Era dat cu rachiul și el, că avea mărunțiș din bacșișuri și-i stăteau rău gologanii în buzunar. Într-o primăvară se mai aciuase și Gogu, un croitor, de lucra acasă. A dat vorbă prin vecini, mușterii se găseau. Lucra ieftin și muierea lui se pricepea la croitul rochiilor. Nevasta meșterului abia încăpea pe ușă, o știau și copiii, crescută din belșug, de-abia-i ajungeai la umăr. Florica o chema și-i era dragă bărbatului de nu mai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și ghiontii, dar astea "îl făcuseră om". Îi era drag să povestească cum îl adusese taică-său de la țară și cum îl băgase băiat de prăvălie la jupân. Domnul Vasiliu avea cârciumă mare în gura Lipscanilor la Piața Sfîntu Gheorghe. Mușterii, gârlă. Oameni darnici, cu inimă largă. Nu se uitau la bani. Stăpânul îl tunsese din prima zi, și-l pusese să se spele. Pe vremea aceea avea doisprezece ani și abia învățase să buchisească și să socotească. Picat de la coada

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
bucătărie, ce nu făcuse? Norocul lui era că trăise rău și nu se băga de seamă. Cel puțin la domnul Pandele Vasiliu învățase ceva: să n-ai milă de altul. Mânca și el cu ceilalți, niște lături rămase din farfuriile mușteriilor, dar nu se băga de seamă.Noap-; tea dormea într-o odaie lungă și joasă, umedă și întunecoasă, cu femeile laolaltă, bucătărese și jupânese, se obișnuise, nu-i păsa. Tat-său venea o dată pe an, îi aducea o pâine mare

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
lucruri de băcănie? - Eh, m-am gândit eu la astea, n-avea dumneata grijă, dar... - Ce, dar? - De, știu eu? O merge? Că așa-mi spuneam: mai așez niște rafturi ca lumea, mai scriu două litere pe geam, și gata mușteriu. Ce, parcă nu mă pricep, că de la dumneata am învățat... - Așa, mă, așa... - Reclama e sufletu comerțului! - Mă, da ești cam posac, mă! Mai deschide și tu gura, trăncănește, bea cu clientul la cot, ce-ți pasă! El plătește! Zice

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
da ești cam posac, mă! Mai deschide și tu gura, trăncănește, bea cu clientul la cot, ce-ți pasă! El plătește! Zice el că-i bine, tu zi la fel. Zice el că-i rău, rău este! Nu-l încontra! Mușteriul tău, stăpânul tău! Mai aduci vorba, încerci: "Mă nea cutare, dacă v-aș căra eu și niște zahăr pentru copilași, acadele, ba făină, că n-aveți, nițel mălai, pastrama, ce nu trebuie la casa omului? Sare, borș, să facă nevasta

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
rafturile abia se mai vedeau. Clinchetul paharelor ciocnite, izul de vin risipit pe mesele de fag, toate o făceau să fie veselă fără să știe de ce. Când venea bărbatul în prăvălie, îl lăsa la tejghea și aștepta comenzile răstite ale mușteriilor amețiți. - Mai adu un chil! striga vreun lucrător cu hainele lustruite de cărbune. Ea înfigea pâlnia în gâtul unei sticle, răsturna damigeana grea și pântecoasă până o umplea și așeza triftărul la locul lui, pe un raft. Oamenii o priveau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ești tu, pută? - Al lui Vasile. Tatăl ieșea din fundul cârciumii, lua odrasla de mină și apuca iar țoiul. In prăvălie era cald. Fumul de tutun înnegrea pereții. Mirosea a unsoare de bocanci și a rachiu. Copilul se uita la mușterii și nu spunea nimic. Câte unul îl îndemna să-i guste țuica: -Ia, zgaibă! Băiatul punea țoiul la gură și-l dădea peste cap. - Bravo, seamănă lui tat-său! râdeau ăilalți. Se supăra vreunul mai deștept: - De ce vă bateți joc

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
le zică, ei rîdeau: -Ce, mi, oi fisocialistru? .• ' :,. 106 fi - Sau baftist d-ăia de nu bea, de nu mănâncă, de nu știe ce-i aia cur de muiere... Stere nu se amesteca. El o lege avea: să nu plece mușteriul nemulțumit. Când se asprea vremea, le făcea țuică fiartă cu zahăr și piper, să-i sare la inimă pe necăjiți. Clienții nu țineau la băutură. Erau osteniți și vlăguiți. Dintr-o litră, două, se posomdrau. Plecau spre seară pe trei

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
puteai să joci pe ei. Din mai, scotea mesele sale de fier cu craci, le desfăcea, ștergea fețele pătrate cu o cârpă, dădea cu mâna la spate pe pantalonii din piele de drac, își înfigea cârpa în brâu și aștepta mușteriii. Pe copii îi lua cu huideo, să nu-i strice ceva. În lunea aia bătea vântul pe cimentul lui. Frații beau la umbră în prăvălie, nu se uitau afară. Era și de amiază, să fi fost douăsprezece. Muierile făcuseră scurtă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ai Cuțaridei - când se lăsau pe maidan, ziceai că aruncă cineva cu bolovani. A dat Dumnezeu de s-a ivit Mielu. Copiii -lau întîmpinat ca de obicei cu strigăte: - Vine căruța cu pîine! Vine căruța cu pune! Au ieșit și mușteriii afară din prăvălie, să mai tragă aer în piept, că erau făcuți la dinți. Când s-a trezit sluga între muieri, o dată și-a adus aminte de fapta stăpânului și s-a pus pe plâns. Se uita baba Marghioala la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și lunganul. Străinul n-a zis nu. Pungașii au pus mâna pe valize. Scumpă marfă! Din piele de porc, cu catarămi de aluminiu. Le-au pus pe spinare și-au mers spre ieșire, unde așteptau birjarii. În urmă, pășea liniștit mușteriul, lovind pietrele peronului cu bastonul. Mergea ușure-lușurel. Hoții au mărit pasul. Barosanul abia se ținea după ei. - Mai încet, că vă pierd! gâfâia. Ei, de unde... Când să treacă piața gării, o dată s-a uitat codoșul la Nicu-Piele. -Acu! Au zbughit

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
că asta are stofă, tu nu mă crezi! Te joacă pe degete, ca pe fraieri, și tu-nghiți! Înghițea, că nu mai putea după ochii ei. Încă tot el o apăra: 185 - Ce știi tu, Treanță!? Ce-are a face mușteriii cu mine, eu suit gagicu ei de inimă, d-aia nu mi-o dă, că mă respectai Se prăpădea ăl bătrân de rîs: - Te respectă, ai? Oi fi tat-său, da nu știurăm noi! Și-n gândul lui avea o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Mă nea Fane, ia vin', mă, de ne mai spune ceva... 188 - Nu pot, am treabă, zicea, și mai cerea o măsură: Coană Lino, încă o sticlă de lampă... Femeia îi turna, se uita să nu greșească mai puțin, că mușteriul s-ar fi făcut foc. La asta ținea: să nu fie înșelat, că adăuga: - Destui am înșelat eu! v La al doilea cinzec, ochii i se aprindeau de plăcere, băutura îl fericea. N-ar mai fi plecat. Nu-și lua

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
dă-ne cîte-o sticlă de lampă numărul cinci! Nevasta cârciumarului îl cunoștea. Autopsierul era un bețiv liniștit. Nu spărgea nimic, nu făcea scandal dacă se îmbăta. Dar când i se năzărea a chef, începea să bea cu litra. Se uitau mușteriii ceilalți la el. - Cum e, nea Fane? întreba Ilie de alături. - Cum să fie? Beau, că mi s-a făcut scârbă de lumea asta! Să fie dreptatea o sârmă, aș îndrepta-o eu! Și iar începea să vorbească cu Chirică

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mă, suferă! se ruga și Picu Calată. Acordeonistul s-a apropiat și el. Nenea Mihalache Tobă i-a lipit și lui o sută de frunte. Piele i-a dat un cot lui Paraschiv: - Ucenicule, fii atent, că s-au ciripit mușteriii! Mînă-mică tot mai dansa cu o nevastă gătită ca un vicleim, când a băgat de seamă mișcarea. A încredințat-o lui Gheorghe și s-a așezat lângă meseriași. Nu putea să-i lase singuri la o asemenea împrejurare și, pe

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nu mai plouă... Și se întorcea către Lina: Mai supără-ne c-un rând. Plătesc eu. Nea Fane se ștergea la gură și adăuga: - Mai dă-ne cîte-o adormire! Nevasta cârciumarului măsura rachiul, privea prin prăvălie, își mai chema bărbatul, mușteriii povesteau de-ale lor: - Păi să-ți spun eu, domnu Aristică, zicea nea Fane, ce-am pățit cu una de i-am tăiat-o pe mă-sa... Glasul autopsierului se pierdea în zgomotul cârciumii. Până închidea Stere prăvălia, se turteau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
lucrurile și ce mai putea fi scăpat. Cerul fumega. Focul trecuse gardurile și, dus de vânt, mâna spre biserică. Preotul, scos din odăile lui, vorbea mahalagiilor: - Fraților, arde casa Domnului! Nu lăsați, fraților! Cârciumarul a ieșit și el afară cu mușteriii după el. - Arde! Arde! se deslușea de departe țipătul femeilor. Auziră grinzile căzând la zidari. Focul topise în căldura lui magaziile și sărea peste salcâmii cuprinși de flăcări. Se aprinseseră și duzii din grădina oltenilor. Pe străzi alergau câinii cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
un șuvoi de lacrimi. - Domn' Tilică, domn' Tilică, vin' de-l bărbierește pe Gogu, vinooo, că s-a prăpădit, aoliu! Meșterul se învolburase, văzînd-o în ușa prăvăliei. Când a auzit ce nenorocire căzuse pe capul ei, s-a ridicat cu mușteriii în picioare și s-au închinat. - Dumnezeu să-l ierte! au rostit. Sticleții cântau înainte în colivii, gureși. Văduva tot se mai văicărea în ușă: - A murit, sărăcuțul! S-a dus omul meu! M-a lăsat! M-aaa lăsaaaat, văduva

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-o spre mahalaua Didinei, cu un buchet mare de garoafe în mâna înghețată. Peste petalele roșii ca sângele cădea găteala iernii într-un joc rece, iute. În cârciumă ardea un godin mic care scotea fum. Pungașii dăduseră afară pe ceilalți mușterii și Bozoncea strigă la Dumitru: - Să-mi faci geamparalele, auzi tu, să joc, că nu mai pot... Mînă-mică, beat mort, căzuse pe masă. Nicu-Piele se ținea bine, deși începuse să plângă. Neacșu se căznea cu acordeonul. Își aduseră aminte de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
desculțe peste maidan, apoi se așeza și ea la masă. Din vecini, mirosea dulce și amețitor a usturoi. Lângă lămpi roiau țânțarii. Câte o bătrână ridica șervetul uns cu urmele gurii știrbe, să alunge gângăniile. De la Stere se auzeau cântecele mușteriilor. 317 Toamna, cârciumarul aducea un vin albicios, dulce ca morcovul. Nu mai ședea unul acasă. Sâmbătă seara luau leafa. Cine nu se oprea întîi la Stere, după ce mânca, se lega la izmene și, în papuci, iute să nu i-o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să nu poți să-i numeri, să vezi ce bună ziua capeți!" Paralele se strâng singure dacă ajuți și tu. Nu-și mai scotea nevasta la plimbare. Sărbătoare, zi de lucru, Lina trebuia să păzească tejgheaua, să fie cu ochii pe mușterii. El mai mult pe drumuri era. Ba după lemne, ba după vin. Învârtea miile cum te-ai juca, așa, cu chibritele. Datorii nu mai avea. Punea leu pe leu, să strângă o sumă mare, să-și cumpere un loc cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
gura mare că prea umblau încet. Cu chiu, cu vai, a pus iar poloboacele în picioare. Vinului îi pasase. Vasele se șubreziseră. A trebuit să le pună papură nouă. A pritocit băutura. Făcuse floare și căpătase o acreală. Se strâmbau mușteriii. Rămăseseră și zidurile cu o mucezeală. A adus meșteri, a uns cărămida cu catran, să nu se întindă răceala la pereți. Casele lucrătorilor se dărăpănaseră. Căpătaseră o coșcoveală și o spuzeală verzuie de igrasie. Mucegaiul urca pe neștiute. Iarna aceea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
I-a zis vînzătorului: - Să-ti cânte de moarte! închină-te! Guristul se oprise cu armonica strânsă în brațe. Tremura de frică. Mînă-mică a căzut în genunchi: - Să nu mă omori! Didina tăcea încruntată. În circiumă s-a făcut liniște. Mușteriii au ieșit afară, pe rând, se cheme sergenții. Caramangiul rîdea: - De ce să nu te omor? Tu n-ai vrut să mă-nfunzi la ocnă? Da uite, am scăpat și-am venit să te caut. Picași singur, ce să-{i fac

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]