594 matches
-
Se chema că "dobitocul" făcea altă politică. "Dacă e așa, treaba lui, mie nu-mi mai rămâne decât să-l dau afară din casă." Ideea însă apărea pedagogicește și mai riscată. Prin urmare, plictisit, Ioanide cădea tot mai mult în muțenia lui și, în ciuda motivelor de a stârni un scandal imens, nu făcuse deocamdată absolut nimic. Aceste preocupări dădură fizionomiei lui Ioanide, la masă, o astfel de înfățișare, încît doamna Ioanide crezu că pe arhitect îl doare capul, mai ales văzând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce poate să explice parțial purtarea lui ulterioară. Pe la vremea prânzului, Indolenta chemă la masă pe Ioanide, foarte absorbit în planșele lui, pierdut în meditațiile sale liniare. Când ridica planurile unei construcții devenea absent din lume și mai ales mut. Muțenia zâmbitoare și evazivă era nota lui particulară și, dacă vreți, patologică, pe care madam Ioanide i-o cunoștea și menaja. Nu însă și Indolenta. Așadar, fără să răspundă, Ioanide se uită distrat la Ioana, contemplîndu-i trupul cu oasele mari antice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
orice; se miră numai a-l vedea nestingherit și nici măcar supravegheat de agenți. "Nu-mi vine să cred că rasa mea produce brute! Probabil am exagerat!" Rumoarea publică află însă totul, mai mult ori mai puțin exact, și, cu toată muțenia autorităților, cazul Dan Bogdan trecea drept rezolvat. Deși Bogdan era un personaj de importanță secundară, fusese suprimat prin sugestie din afară și fără îndoială din ordinul șefilor Mișcării, în scopul de a se intimida personalitățile politice mai proeminente. Teroarea intra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unei firme germane, în timp ce arăta ostilitate față de germani în declarațiile publice. - Am înțeles, trec la altceva: când ați împrumutat de laNicu Carababă acest pumnal de teatru care s-a găsit înfipt în cadavrul lui Dan Bogdan? - (După câteva clipe de muțenie, în care timp fața i seface palidă.) N-am împrumutat pumnalul acesta de la Carababă. - Vă rog să vorbiți onest, înlăturînd orice mistificații,întrucît cunoaștem amănunțit tot ce are raport cu crima și cu activitatea dumneavoastră politică. Ați împrumutat un pumnal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
miră Ioanide. Parcă sunt condamnat la moarte. Hagienuș e limbut din firea lui, în mod normal mi-ar fi enumerat toate orașele prin care a trecut." Agasat de mimica asistenței, Ioanide plecă. Și Botticelli îl plictisea la fel cu această muțenie semnificativă; cel puțin acela era din firea lui taciturn. Botticelli era foarte indignat de tot ce i se întîmpla arhitectului, totuși nu exprima pe față sentimentul său, ca să nu-l supere. Grija cuiva de a nu supăra pe arhitect îl
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și genunchiul dezgolindu-se, spectacolul din punct de vedere plastic era destul de grațios. Chiar ideea de a sta astfel în tăcere, îndesați unul într-altul, într-un amurg de iarnă, în casă, era agreabilă. Însă tăcerea Ioanei nu era o muțenie meditativă, ci o somnolență fizică. O lene câștiga tot trupul său, provocând un căscat care, deși acoperit cu mâna, părea animalic. Fălcile Indolentei trosneau fără echivoc, cu toate că orice gând de grosolănie se înlătura. Totul fiind efectul unei anatomii prea viguroase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adoptate ca tendințe comportamentale: • timiditatea, retragerea, discreția, inhibiția, umilința, singurătatea, servilismul, cumințenia, stânjeneala. Pe scurt, fuga pasivă, repliere, evitare a dificultăților prin acceptare. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • referire frecventă la normă, la regulament; acceptare imediată, sistematică, formulări impersonale, tăcere, muțenie, voce slabă, greu de auzit. Cel/cea care adoptă o asemenea atitudine arată (limbaj nonverbal): • privește în colț; pleacă ochii; capul lăsat, tonus muscular slab; mâini ascunse; atitudine de repliere, de protecție; • așteaptă, se retrage sistematic, lipsă de acțiune, gesturi
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se frângă și să se retragă la fiecare tentativă de ieșire prelungită în afară, a reverberat compensativ în partea nevăzută și mai ales neauzită a ființei lui Sorin. Energia acumulată din cenzuri repetate și din această sufocare asumată în adâncurile muțeniei a răbufnit într-un scris torențial. Ca și cum cuvintele trebuiau împiedicate să se piardă în aer, urmând, dimpotrivă, ca, înnebunite de propria lor acumulare în matca tăcerii, să poată fi mânate pe trasee discrete către coala de hârtie și să explodeze
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Orice scriitor este condamnat la cordonul de tăcere al propriilor sale cuvinte. Cele mai sublime, mai dramatice, mai cutremurătoare vorbe se împotmolesc din capul locului în tăcerea apriorică a paginii. În scris, până și urletul rămâne confidențial. El circulă între muțenia celui care l-a pus în pagină și a celui care, de partea cealaltă, îl percepe în solitudinea lecturii. Pentru că se adresează de fiecare dată unui singur cititor, scrisul poate aspira cel mult la un scandal în intimitate. Oamenii se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Înfățișare ciudat de plată. Atât și nimic mai mult. Nimic despre obsesiile ei transsexuale, nimic despre felul disperat În care-și caută un loc printre poeții timpului, nimic despre panica, despre spaima fără cuvinte, ca Într-o sfântă și blestemată muțenie, cu care și contemplă indeterminarea fizică și psihică. Clipele de adevărată liniște sunt puține și se dizolvă ca o picătură Într-un ocean tumultuos de Îndoieli, nehotărâri și frustrări. Își percepe viața ca pe o monotonă, monocordă, inutilă cursă solitară
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai multe ori în scrierile literare sau în articole, eseuri, declarații și interviuri, este de a surprinde, pentru un timp când nu va mai domni uitarea și minciuna, "urmele" trecerii prin viață și ale "glăsuirii" miilor de existențe aduse la "muțenie" de atrocitățile unor vremuri în care omul a uitat de îndemnul evanghelic " Nu vă fie teamă", consimțind la frica ce înrobește în atâtea și atâtea moduri, lăsând drum liber instalării Răului. Despre aceste moduri în care se produce "declinul curajului
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ales când acesta își propune să clasifice artele în termenii ierarhizării care subordonează artele vizuale, artelor discursive sau muzicale. Pe de altă parte, se poate face referire la experiența pe care omul, ca ființă vorbitoare, o trăiește în relație cu muțenia operelor de artă. Omul: . Altfel spus, și din acest punct de vedere ele devin discursuri mai autoritare, devin chiar locuri ale cuvântului mai puternice decât cuvântul, pentru că sunt mute și pentru că poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
autoritare, devin chiar locuri ale cuvântului mai puternice decât cuvântul, pentru că sunt mute și pentru că poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs care se emancipează și se dezvoltă, refuzând să îngenuncheze în fața autorității reprezentate de text, sculptură, arhitectură sau pictură. Limite narative ale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ales când acesta își propune să clasifice artele în termenii ierarhizării care subordonează artele vizuale, artelor discursive sau muzicale. Pe de altă parte, se poate face referire la experiența pe care omul, ca ființă vorbitoare, o trăiește în relație cu muțenia operelor de artă. Omul: . Altfel spus, și din acest punct de vedere ele devin discursuri mai autoritare, devin chiar locuri ale cuvântului mai puternice decât cuvântul, pentru că sunt mute și pentru că poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
autoritare, devin chiar locuri ale cuvântului mai puternice decât cuvântul, pentru că sunt mute și pentru că poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs care se emancipează și se dezvoltă, refuzând să îngenuncheze în fața autorității reprezentate de text, sculptură, arhitectură sau pictură. Limite narative ale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ales când acesta își propune să clasifice artele în termenii ierarhizării care subordonează artele vizuale, artelor discursive sau muzicale. Pe de altă parte, se poate face referire la experiența pe care omul, ca ființă vorbitoare, o trăiește în relație cu muțenia operelor de artă. Omul: . Altfel spus, și din acest punct de vedere ele devin discursuri mai autoritare, devin chiar locuri ale cuvântului mai puternice decât cuvântul, pentru că sunt mute și pentru că poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
autoritare, devin chiar locuri ale cuvântului mai puternice decât cuvântul, pentru că sunt mute și pentru că poartă cu ele o virtualitate discursivă infinit mai autoritară decât a discursului verbal. Cea mai puternică forță logocentrică, așa cum spune Derrida, stă tocmai în această muțenie a operelor de artă și eliberarea de autoritatea cuvântului stă tocmai în discursul care relativizează lucrurile, în acel discurs care se emancipează și se dezvoltă, refuzând să îngenuncheze în fața autorității reprezentate de text, sculptură, arhitectură sau pictură. Limite narative ale
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Batalionul disciplinar te așteaptă! Sabotaj în regulă! Generalul, cu experiența și pregătirea sa, observând agitația căpitanului care dădea din colț în colț și nu știa pe unde să-și scoată cămașa, ridică microreceptorul, îl duse la ureche și așteptă... Nimic. Muțenie totală. Aveți baterii la schimb? îl întrebă pe căpitan. Raportez: I-am dat baterii noi caporalului! și întorcându-se spre acesta: Caporale, unde sunt bateriile? Ce-ai făcut cu ele? Au urmat câteva injurii grosolane și amenințări șoptite separat: Ne
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și el, concomitent, destrămarea înțelesurilor primare, motiv de panică, de melancolie și singurătate: Noi am uitat/ Întâiul cuvânt/ Ce ne unea./ Am pierdut:/ Sensul,/ Am negoțat:/ Ființa,/ Am blestemat sufletul./ Să tăcem împreună,/ Omule,/ Poate ne-om înțelege..." Dar nu muțenie stricto sensu vrea Blaga, ci un Einfühlung de tip particular, o concentrare-fior, altceva decât muțenia-înțelepciune a lui Sadoveanu, care prin tăcere înțelege temperanța, reflecția, echilibrul, curăția morală. Să nu trecem ușor peste ideea de concentrare, la care poetul revine de-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o concentrare-fior, altceva decât muțenia-înțelepciune a lui Sadoveanu, care prin tăcere înțelege temperanța, reflecția, echilibrul, curăția morală. Să nu trecem ușor peste ideea de concentrare, la care poetul revine de-atâtea ori; în tăcere cristalizează "duhul", asemenea "stalactitei" în grote. Muțenia mineralelor și muțenia șarpelui, "cel cu ochii de-a pururi deschiși", cheamă la inițiere în marile mistere; "mut ca o lebădă" cum se autocaracteriza într-un Autoportret -, poetul "caută apa (...) din care curcubeul/ își bea frumusețea și neființa..." Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
decât muțenia-înțelepciune a lui Sadoveanu, care prin tăcere înțelege temperanța, reflecția, echilibrul, curăția morală. Să nu trecem ușor peste ideea de concentrare, la care poetul revine de-atâtea ori; în tăcere cristalizează "duhul", asemenea "stalactitei" în grote. Muțenia mineralelor și muțenia șarpelui, "cel cu ochii de-a pururi deschiși", cheamă la inițiere în marile mistere; "mut ca o lebădă" cum se autocaracteriza într-un Autoportret -, poetul "caută apa (...) din care curcubeul/ își bea frumusețea și neființa..." Nimeni nu trece fără neliniște
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de pagini, volumul nu este decât un sfert din forma originară a cărții, carte pe care autorul o consideră cea mai importantă operă a sa". În același 1979, apărea Muzeon; de menționat în continuare Doina (I, 1983; II, 1987); Sutrele muțeniei (1994) și Rosarium (1996). Poezia, crede autorul Baaad-ului, se cere cântată; așa procedau aezii, rapsozii, poeții medievali ai iubirii: trubaduri, menestreli, minnesängeri, baladiști. "La începutul anului 1971 aflăm din amintitul Contrapunct -, susține spectacole de muzică și poezie însoțit de propria
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat; acolo unde nu te-ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat, acolo unde nu te-ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat. Pe un fundal mai senin se succed Sutrele muțeniei, acestea scurte inscripții (unele mai reci, abstracte), însumând norme orientale de conduită. Sanscritul Sutra e totuna cu aforism, cu reflecție; în subtitlul multor "sutre" se repetă termenul Tao, trimitere la doctrina taosită chineză ca esență a ordinii universale: ordine materială
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
său numără cincizeci și una de secvențe; în Orpheus (tot cu atâtea fragmente) se schițează o fenomenologie a existenței, de unde glose abordând ordinea cosmică, memoria lumii, "sensul spre Om" și celelalte, conexe; preocupă programatic lumea interioară, hieratismul, atingerea prin "adâncă muțenie" a "strălucirii orphice"; și nu în ultimul rând moartea. Ca la Nichita Stănescu, se vrobește de katabasis și anabasis. Câteva poeme ample din Dilatarea timpului, încadrabile în ceea ce se numește poezie de idei, pledează (discursiv) pentru un umanism sagace. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1974); Rod III (1975); Diotima (1975); Marea Înfățișare (1977); Rod IV (1977); Arca (1979); La Baaad (1979); Muzeon (1979); Vila Rosenkranz (1980); Fragmente din Muzeon (1982); Doina I (1983); Rod (1985); Doina II (1987); Alte fragmente din Muzeon (1992); Sutrele muțeniei (1994); Rosarium (1996); Nebunie și lumină (Antologie, 1998); Doina (Tatăl meu Rusia, 2000); Poeme (2001). NICOLAE LABIȘ Văleni, Poiana-Mărului (astăzi în Jud. Suceava): 2 dec. 1935 București 22 dec. 1956. Primele iubiri (1956); Puiul de cerb (1956); Lupta cu inerția
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]