598 matches
-
fără ochi și vom auzi fără urechi și vom cânta fără buze în viața promisă nouă după travaliul obstetric al morții. Mai mult decât întrebarea "cum se fac - și se nasc - copiii", la care cei mari se-nchideau într-o muțenie aspră și supărată (geloasă cumva), spunând doar printre dinți: "Altceva nu te-ai mai găsit să întrebi?", mă frământau altele, la care știam-că părinții nu îmi răspund, nu pentru că nu trebuie să știu răspunsul, nici doar pentru că ei înșiși nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Ce mi-ai adus? ― Înălțimea Ta, am o familie mare undeva în Câmpie și m-am grăbit... ― Nu plictisi înalții oaspeți cu tânguielile tale, se răsti Alarik. Arată ce ai de arătat! Femeia se fâstâci și se cufundă într-o muțenie încăpățînată. Fu nevoie de gestul lui Kasser de a o prinde ușor de braț pentru a începe să vorbească din nou. ― Merge vorba că oferiți un preț bun pentru orice obiect care v-ar putea ajuta să distrugeți Abația. ― Nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spuseseră frații arhivării despre Isidor. Ceva era strâmb... - Vorbele tale sună ca o erezie creștină! Fii atent, baiete! Nu m-am omorât niciodată după religia asta, îl preveni Starețul pe novice. Tânărul puse capul în pământ și se cufundă în muțenie. Starețului îi displăcu tăcerea care se lăsase peste micul lor grup. Îi accentua o stare de neliniște care izvora de undeva de dincolo de conștiență și de logică. - Spune-mi ce știi despre economia Abației. Isidor începu să vorbească repede: - În
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cară spre lunca Prutului. Plecasem de la moș Gavril destul de târziu, căldura se făcea tot mai mare și pe câmp, spre Lunca Banului, începuse să tremure apa morților. Câinele se ținea mai mult în umbra căruței. Bătrânul intrase în obișnuita lui muțenie care dura ore și altădată zile, altfel era om bun, însă cam aspru, neînduplecat în hotărâri. De acasă mi se dăduse învoire pe trei-patru zile la bucuria de a mânca harbuji pe săturate și pescuitul cu undița în Pruteț. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Oricâte explicații am fi primit, nu ne puteam da seama de adevărata lui suferință. Doar cel în cauză știe. Recent am început să simt cum e când ești bolnav. Sinceră să fiu, când nu mai spunea nimic și cădea în muțenie, casa se întuneca. Și copiii erau destul de îngrijorați. În ultima vreme parcă se străduiește mai mult. Așa simt eu.“ „M-am săturat. Nu mai vreau să vorbesc. În momentele astea e mai bine să dorm. Numai un pic să ațipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
i-am șuierat eu. —Supraveghez biroul ca să aflu ce pune la cale Kieran. Vino cu mine. Am urmat-o până la un taxi parcat undeva mai sus. Șoferul citea The Sun și păru să ignore sosirea mea, fără îndoială încurajat în muțenia lui de ticăitul aparatului de taxat. Ce dracu’ faci? am repetat eu, incapabilă să articulez ceva mai inteligent de-atât. —O să-ți arăt. Lisa își scoase mobilul și formă numărul de la birou. Din avanpostul nostru vedeam direct prin fereastra biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bine, ar fi puțin jenant, trebuie să recunoști. Deci vrei să spui că nu putem veni amândoi? Vrei ca unul dintre noi să renunțe? Nu, nu asta voia să spună, altfel m-ar fi aprobat. Ce voia să spună, în muțenia aceea dureroasă, era că simțea că Mark era cel care trebuia să fie acolo și nu eu. Îmi pare tare rău, Jen, dar Mark este de fapt prietenul lui Phil. Ne-am gândit că te-am putea invita la cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Selin aga și cu Toma Cantacuzino, iar dacă marele spătar Mihai Cantacuzino îi vorbea grecește sau turcește, el răspundea absent în românește. Drumul până la Inumbari l-a făcut alături de domn în caleașca deschisă. Aproape tot timpul a stat încuiat în muțenia lui, fără nici un cuvânt. Pe furiș doar îl învăluia într-o privire cercetătoare pe domn și ochii i se umpleau de lacrimi, care nu ajungeau niciodată să cadă pe obraz, le ștergea cu necaz, rapid, cu dosul mâinii, spunându-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călăriți doi la stânga și doi la dreapta noastră. Ștefan, domnia ta rămâne aci, să mă ajute la îmbrăcat și să dea poruncile de trebuință. Vodă își privi fiul și-și dădu seama că tânărul era supărat; ca atare, îl lăsă în muțenia lui până aproape de ultimele clipe și, brusc, îl întrebă pe un ton cald: — Ștefane, îți amintești ce nume a rostit marele dragoman Nicolae când a venit să ne vază la Arnăutchioi? Nu voi ca cineva din cei pomeniți de dânsul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scotea propriul caftan ca să-l „caftănească pe domnul ales”, spaima creștea. Cu greu Ștefan Cantacuzino se îndreptă de spinare, caftanul tivit cu spinări de sobol îi venea prea scurt. — Acesta este domnul Țării Românești, rosti triumfal imbrohorul încercând să spargă muțenia adunării. — Să trăiești, gâfâi întrerupt marele stolnic Constantin Cantacuzino. — Să trăiești, măria ta, se auzi șovăielnică urarea tuturor celor din divan. Coborâră cu toții în urma noului domn și a trimisului sultanului, la rând după ranguri, toți boierii țării. Pe treptele bisericii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lungi, din postav negru, încinsă cu o curea de piele. Da' ce să facem, c-așa-i rânduiala de la Dumnezeu. De departe veniți? Bătrânul e pus pe taifas, dar văzând că nu primește nici un răspuns, intră și el într-o muțenie deplină, cu gândurile la ale lui. Așezat comod, Marius privește cu nesaț orașul după care tânjise atâta timp. Ca viitor arhitect judecase la rece apariția modernismului în construcțiile capitalei printr-un Horia Creangă, Duiliu Marcu sau chiar Marcel Iancu, considerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fie mereu lângă ea, să o facă fericită. Și nu pentru câteva zile, o lună, un an. Pentru toată viața. Pentru totdeauna. Dar glasul ce trebuie să-i dezvăluie sentimentele, se gâtuie. Nu reușește să articuleze nici un cuvânt. Știe că muțenia devine mai penibilă decât orice manifestare, chiar și una prost aleasă. Rătăcit în neputința de a putea spune ce simte, are sentimentul cumplit de înspăimântător al unei ocazii ratate. Îi vine să urle, să plângă, să blesteme și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o memorie "foarte bună, excepțional de bună", în școala primară și gimnaziu ia numai premiul întîi. Dar privațiunile existenței, nenorocirile familiei își pun dramatic pecetea pe sufletul său. Îi mor mama, sora, tatăl. Pneumonia tatălui îi cauzează o "curioasă psihopatie": muțenia, născută din frică. Hăituit de griji materiale, elevul se va chinui, va da meditații, își va impune regimuri severe de hrană, ca să-și cumpere, bunăoară, un volum de Haeckel. În ciuda tuturor lipsurilor, tinerețea sa e plină de idealuri generoase. Precumpănesc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să fie profesor, dar În asta ținea În mâini o cârpă umedă și o găleată, nu făcea decât să zâmbească și să spele geamurile din nou. Deși nu mi-a spus niciodată vreo vorbă, Îl iubeam pe chaplinescul meu papou. Muțenia lui părea să-i dea o notă de rafinament. Se potrivea cu hainele lui elegante, cu pantofii cu fețe Împletite, cu strălucirea părului său. Și totuși nu era deloc scorțos, ci jucăuș, chiar comic. Când mă ducea la plimbare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
încrederea în domnitorii români vasali și i-a înlocuit cu greci ortodocși veniți din Istambul, din mahalaua Fanarului. Până în 1821, timp de peste o sută de ani, treizeci și unu de principi greci au domnit de șaptezeci și cinci de ori pe tronul Muțeniei și al Moldovei. Deși se percepeau pe ei înșiși ca principi reformiști, promovând un fel de iluminism oriental, domnitorii fanarioți au adus pentru prima dată în țările române atmosfera levantină de la sudul Dunării, care mai târziu a fost socotită vinovată
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
disociere este recognoscibilă și în starea cuvântului, mereu oscilantă, schimbătoare, prins într-o larmă insuportabilă și mereu în căutarea tăcerii. Se simte angoasa opțiunii. Dar, să nu uităm, prin cuvânt se evită orice exacerbare a lipsei lui, orice orgoliu al muțeniei. Cuvântul este măsura omului. Și totuși, există cuvinte lipsite de tăcere, așa cum există religii lipsite de Dumnezeu. De aici gălăgia, agitația, strigătele golite de sens. Există și absențe care nu se văd în oglindă, se caută, dar nu se găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Scrieri din Orientul Antic ”. O deschise și citi; Din literatura sumeriană, mileniu IV î. e. n. : ”Bocet la moartea pastorului Dumuzi ” ” Zac precum juncanu care muge Stau precum oaia behăind după mieluțul ei Glasul lui ce-mi încântă inima l-a năpădit muțenia Câinii stăpânului meu umplu furtuna cu urlete... ” ” Cu inima înlăcrimată Porni departe srepre câmpie; Cu fluieru-i legat de gât El își începe jeluierea... Să cânți un bocet să cânți un bocet, O, câmp, să cânți un bocet, să zici o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mii de nave de război ale Imperiului Dzan se trezesc așa, fără nici un avertisment, într-un loc necunoscut din spațiu și în spațiul acela se află o capsulă în care te afli tu în stare latentă? După o perioadă de muțenie. Gosseyn făcu pauza cortico-talamică. Se gândea: Eu mi-am căutat-o. Asta era informația pe care o voiau... Dar necazul era că primise mai mult decât putea duce. Era conștient că în mintea sa o funcție analitică îndepărtată aduna cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
i se părea că prea scotocește multe pe cont propriu. Otilia se ascunse în odaia ei, ghemuindu-se pe sofa, cu pupilele pironite, cu o ușoară umiditate în ochii care nu puteau plânge, și Felix n-o putea scoate din muțenia ei. Aglae ocupă casa, militărește. În loc să îngrijească de mort, ordonă tuturor să nu spuie încă nimănui de cele întîmplate și puse pe Marina să păzească la poartă ca să nu vină nimeni. - Să vedem unde îi sunt banii, actele, dacă a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a sporit nesatisfăcător, comenzile nu ni s-au livrat și așa mai departe, de ce să se mai înverșuneze contra noastră inamicul ? Ca să nu te mai întreb, dragul meu, și la care anume inamic te-ai gândit, în condițiile în care muțenia dezesperantă a lui Brătianu nu ne lasă să vedem dacă vom mai ieși vreodată din neutralitate și dacă vom merge cu germanii sau cu francezii ! Și atunci, dacă vorbim de mâna criminală și de periculosul inamic, nu cumva ar fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mîinile, care ar trebui să sugereze „luni“. Apoi Îl fac din nou. Jack nu mai Înțelege absolut nimic. — Emma, s-a Întîmplat ceva ? Caut În buzunar după ceva de scris - dar n-am nimic. OK, uit-o p-asta cu muțenia. Cam trei luni, zic cu voce tare. — Aha. Jack Încuviințează, apoi se Întoarce iar la program. E calm și nu bănuiește absolut nimic, și simt că mă trece un nou val de nervozitate. Poate că ar trebui să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se frângă și să se retragă la fiecare tentativă de ieșire prelungită în afară, a reverberat compensativ în partea nevăzută și mai ales neauzită a ființei lui Sorin. Energia acumulată din cenzuri repetate și din această sufocare asumată în adâncurile muțeniei a răbufnit într-un scris torențial. Ca și cum cuvintele trebuiau împiedicate să se piardă în aer, urmând, dimpotrivă, ca, înnebunite de propria lor acumulare în matca tăcerii, să poată fi mânate pe trasee discrete către coala de hârtie și să explodeze
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Orice scriitor este condamnat la cordonul de tăcere al propriilor sale cuvinte. Cele mai sublime, mai dramatice, mai cutremurătoare vorbe se împotmolesc din capul locului în tăcerea apriorică a paginii. În scris, până și urletul rămâne confidențial. El circulă între muțenia celui care l-a pus în pagină și a celui care, de partea cealaltă, îl percepe în solitudinea lecturii. Pentru că se adresează de fiecare dată unui singur cititor, scrisul poate aspira cel mult la un scandal în intimitate. Oamenii se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un evantai! În sfîrșit, Încercă să lege firul conversației, dar cum Începea să vorbească era din nou cuprinsă de un scurt extaz, frînturi de miracol, amintiri de călătorii cerești și tăcerea se prelungea. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Această muțenie, bătrînica Înveșmîntată În alb din cap pînă-n picioare, cu un zîmbet atît de blînd, dusă parcă pe altă lume: sărmanii de ei simțeau că li se face pielea ca de găină și erau siliți să stea acolo, Înconjurați de icoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi vorbit cu el, s-ar fi simțit trădată. Cu o voce chiar și mai înceată, s-a forțat să întrebe: Și era și ea acolo? Simțindu-se cumva vinovat, Ted confirmă, dând din cap. Ashling a căzut într-o muțenie absolută. Deși spera să nu fi fost așa, știa că Clodagh va fi la număr, pentru că sâmbăta stătea Dylan cu copiii. Ashling își înjura memoria, care reținuse toate detaliile pe care i le spusese Dylan despre cei doi porumbei. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]