476 matches
-
de leneșe. O puneam din nou: nimic, o melodie diamant, strălucitoare și cu neputință de memorat. O pusei atunci pe o turație lentă de 45. Vocea însă se îngroșă și nu se mai auzi decât un behăit, un fel de muget de bivol bolnav. Luai placa și într-o vizită la Ciceo i-o pusei și lui. "Formidabil, zise, mai pune-o o dată. Nu înțeleg nimic, dar e extraordinar! Lasă-mi-o până sâmbăta următoare." Iar când ne revăzurăm îmi spuse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acolo? ― Bine și rău. Vântul se întețește, dar naveta a pornit. Sulaco tocmai mi-a confirmat lansarea. Aterizarea este prevăzută peste șaisprezece minute. Nu este ușor să o pilotez de la distanță cu rafalele astea. Sfârșitul frazei fu acoperit de un muget electronic. ― Ce-a fost? Repetă, Bishop. Vântul? ― Nu. Stația de epurare a atmosferei. Sistemul de de-gazare de urgență este pe punctul de a exploda. Nu va mai dura mult, caporale. Nu vă opriți pentru pauza de cafea. Întunericul ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Lumea se afla în puterea somnului, când cutremurul, de o violență necunoscută până acum, a zguduit Capitala din temelii. Clădiri solide, din beton armat, se clătinau ca niște jucării în bătaia vântului. Zgomote înfricoșătoare, de duduit de motor, întretăiate de mugete ce răzbăteau din adâncul pământului însoțeau cutremurul. Lumea trezită din somn de zguduiri puternice, alerga îngrozită, neștiind unde s-o apuce... Prin case, mobilele se mișcau, scârțâind din încheieturi, vitrinele cu sticle și veselă se răsturnau... Panica din interiorul locuințelor
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
ciocneau în drum spre gura revărsării lor în Crișul Negru de bolovanii presărați pe vatra pârâului care străbătea orașul, se auzea veșnic limpede, ca un refren de cântec melancolic repetându-se la infinit cale de sute de metri; ca și mugetul vacilor întorcându-se singure, fără păstorul lor, de la păscut. În urma Dictatului de la Viena, Beiuș devine capitală de județ și, până la reîntregirea Ardealului, orașul care nu fusese sortit unui destin așa de prestigios va adăposti autoritățile județene ce se refugiază din
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
copilului care-i dădea apă la moară amplificându-i cu degetele În urechi. Se căznea parcă să i le destupe, s-o facă să-i audă plânsul, În timp ce Andrei Îi susținea și se amesteca În furtuna aia de țipete și mugete teribilă și incredibilă ca Însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla de pământ bătătorit pe jos, niște animale de rase sau specii diferite care-n așteptarea tainului bâjbâiam Îndârjiți după un grai comun tinzând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
grăbit? Pe unde dracu-ai umblat brambura, Pepino? Pepino se apără tot cu mâinile de avalanșa de reproșuri ce se abate asupra lui. Altminteri, Pepino aude și vorbește. Atâta că articulează foarte greu. Înțelesul vorbelor lui se desprinde anevoie de mugete. Mai lesne Înțeleg ce spun mâinile lui, Într-o limbă care-mi este de-acum extrem de familiară. Pepino a fost cu văr-su după treburile lor, desigur, și-a luat câte recuperări o fi strâns În ultimii doi ani la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rătăcești și până la gară, și tu vrei să ne scoată peste graniță? Ne strânseserăm toți grămadă În bucătărie, mai puțin Florinel, care probabil că iar fugise pe sus, la tovarășii lui de Înghionteală și orăcăială. Prin zarva de gemete și mugete și mâini dansând și viersuind prin aer, n-aveam ochi decât pentru Andrei. Mi se părea mie, sau chiar se Îngrășase de când umbla noaptea prin oraș cu teancul de bani În buzunar? Parcă se Împlinise și dădea să facă fălci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Pepino, călăuza, traficantul de carne vie, tipu’ care-o să ne treacă dincolo, el sau văr-su, tot un drac. Chiar că nu mai contează. S-a uitat părințelul ăsta dement la Pepino și s-a luat după gemetele și mugetele lui, tot așa mai m-am uitat și eu În gura părințelului și m-am ținut după el și tot n-am vrut să cred până nu l-am văzut cu ochii mei pe cretinul ăsta având conformația unui semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fără țintă ce-mi taie respirația și picioarele. Oasele falangelor deja mi s-au umflat și mă Înjunghie. Mi-am rupt mâinile În bivolul ăla tânăr de Laur. Cât se mai jelesc sărmanele oasele mele bătrâne, stârnind o avalanșă de mugete și zbierete amestecate cu lipăituri pe ciment... Asta ce dracu’ o mai fi? Mi-e că s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia socotelile lor... Scandalul ce răzbătea Încoace părea să se răsfire totodată afară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să ne ia drept martori Întorcându-l pe toate părțile În fața noastră și albindu-l de pupături peste crusta de jeg și muci vechi și proaspeți. La fel ca nevastă-sa, Îi zgândărea și-i Întețea orăcăiala cu propriile-i mugete, mmmââââ... Bine că trecuse pericolul. Nu fusese nici un pericol de fapt. Deja Îmi dădeam seama și respirația Îmi revenea și mă simțeam din nou sigur pe picioarele mele. Sunt la fel de tânăr ca-ntotdeauna, oh, la fel de puternic, nimeni și nimic nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
destrame pe ea. Îmi trecea prin creier și prin inimă tot zbuciumul ăla și-mi frământa viscerele care dădeau să iasă afară din mine spre un loc de verdeață și răcoare. Încotro să fug, da, sunt aici, Între gemetele și mugetele ei muiate În lacrimi și orăcăiala fiului ei care face să sară scântei din căpățâna mea colțuroasă. Îi spun lui Pepino că ar trebui să se ducă dincolo cu Florinel. Laur și Andrei dau din greu să-i Împace pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o călăuză adevărată. Ne asculta fără să clipească, un tip la vreo treizeci de ani cu plete blonde Înspicate și o față ca cioplită În marmură, goală de orice expresie, neparticipând cu nici o tresărire la toată tevatura noastră amplificată de mugetele și gesticulația lui Pepino care se străduia să ne explice cum că Steluța nu poate să lipsească mai mult de două săptămâni, asta-i perioada ei, eh, când i se face de locuri de verdeață și răcoare, așa că să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am zis că râde de noi. Părințelul chiar râde: nu mi-a venit să cred, zău, am zis că face mișto. Hansi Îl fixează pe Pepino cu privirea lui sticloasă și imobilă, dar Pepino se zbuciumă și se-ncurcă În mugete. - Mi-a spus cinci mii de căciulă, trântește Andrei, și deja Îmi dau seama cam ce are el În cap. - E enorm, zic. Poate cinci mii pentru amândoi, așa mai c-ar fi mers. Hansi se ridică și-și scutură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
despre dictator. Sfinte Dumnezeule, era un bătrân cerșetor, care-și ridică palmele la față și căzu, și de jur-Împrejur am văzut alții căzând tot așa, ca Înțepați de albine În frunți și-n cefe prin viscolul ăla de urlete și mugete frământat de dangăte de clopote. Și iarăși fugeam cu moartea Înainte și-n urmă, Împreună cu vreo treizeci de inși, pe o stradă laterală care se face din bulevard. Ne-am repliat din fugă și am Început să cadențăm și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și copiilor și părinților lor! Prin geamurile Primăriei zburau steaguri și tablouri În flăcări. Pământul se zvârcolea și ardea și nu-i mai răbda. Ei cu vorbele lor zbierau la turma asta de popor, mmmââânoi suntemmmââî mmmâââpoporu’ omoară omoară omoară! Mugetul mulțimii Îi mătura de pe fața pământului. Noi suntem poporu’, zbierau În bătaia jeturilor de apă, lipăind prin bălți de sânge și Împiedicându-se de cei căzuți, În timp ce Primăria creștea dintr-o fortificație de blindate și mașini de pompieri și militari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
am mâncat-o. Abia de mi-am Întărâtat foamea. Mă mutasem la o masă din restaurantul gării și mă uitam din nou la ei prin geamul vitrinei. Priveliștea poporului făcea să-mi alerge mai iute sângele prin vine. Duhorile și mugetele lui dragi Îmi provoacă un chin și-un delir care mă Îndeamnă să torn benzină peste ei și să le dau foc, omoară, omoară, omoară... Ce-ați făcut cu poporul? Ce-ați făcut cu dragostea mea dintotdeauna, căreia zi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe zvonurile Încrucișate ale muzicienilor. Luminile și belșugul șiroiau pe fețe și pe trupuri și nu mă mai săturam Îmbăindu-mă Îm vânzoleala poporului, dragostea mea dintâi și dintotdeauna de care-mi apropiam iarăși buzele Într-un geamăt și-un muget orgasmic atotcuprinzător. Poporul se Înveselea, un sânge proaspăt curgea năvalnic prin vinele lui, Împingându-mă pe străzile care ies spre casa maiorului Zlate. Am pătruns ca Într-o subterană În curtea năpădită de vița de vie Întinzându-se până pe acoperișul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai fi făcut? I-am spus că-i tot acolo unde a lăsat-o acum șase ani. A Înfiat-o mă-ta, vere, și-au Încropit amândouă o fărâmă de bordel ieftin, pentru poporul amărât, cu un bogat recital de mugete și gemete. I-am spus apoi cum l-au Împușcat pe Pepino, i-am spus de văru’ Vasile, de care n-auzise că-i În Cimitirul Eroilor Revoluției, vere, ăsta-i neamu’ nostru, iar el și-a amintit că s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
soluție decât expatrierea !.. Nu mai cred în nimic, totul e pierdut, trebuie să te aștepți la orice !”, șopteau alții resemnați. Iarnă !.. Ce iarnă grea a trecut !.. Iarnă bogată în zăpezi, bogată în viscole, iarnă rece, argintie.. strălucitoare... Se auzea numai mugetul vântului dezlănțuit bezmetic, izbind în ferestrele oarbe, ca niște aripi grele de pasăre de pradă. După o iarnă atât de grea... și un început de martie rece.. soarele a prins să încălzească, cu razele sale, din ce în ce, tot
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Vechiul Testament, 4 Regi, 23:11 414 Furtuna ridică aburii apelor pe cer prin care pasărea Hac se coboară și prinde în gheare peștele. Pasărea împrumută aripile ei peștelui, peștele împrumută păsării corpul lui solzos și în mijlocul fulgerelor și tunetelor, al mugetelor apelor apare dragonul pe spatele căruia pasărea scrie trigramele sacre din cartea transmutațiilor a împăratului Pho Hi. 415 Hugues de Saint-Victor, De arca mystica 416 Sfântul Paul, Ef 3:18 417 Franz Cumont, Misteriile lui Mithra, Herald, 2007. 418 Liviu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
seama brusc, cu jacheta de pijama vărgată, peste pantaloni. Am înaintat puțin pe pod și el a procedat la fel. Fluxul se revărsa și valuri mari, compacte, se învălmășeau, scormonind flămânde în spațiul adânc, rotund, al cazanului. Se auzea un muget șuierător, dar nu destul de puternic pentru a acoperi o convorbire. Am stat locului, controlându-mi nasturii de la pijama, și așteptându-l să înceapă. Vuietul apei mă liniștea. Speram că pe Ben îl zăpăcește. Zgomotul a fost întotdeauna prietenul meu. Vedeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-ne în pace, dacă nu vrei să tragi mari ponoase. Te avertizez. Lasă-ne în pace! Ben, căutând incoerent cuvintele care să-i exprime furia, cu capul mare ca de taur zvârlit înainte, își arăta dinții puternici, uzi de salivă. Mugetul ritmic, șuierat, al mecanismului mării, m-a vrăjit o clipă și, fără să mă uit în jos, simțeam puhoiul învârtejit din puțul stâncos de dedesubt. Îmi spuneam limpede, cu o precizie care mă pătrundea până-n ultima fibră, că n-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vărul meu stând pe podul boltit de peste cazan. Mi-a făcut semn cu mâna, m-a strigat și m-am dus la el. — Charles, ce forță au apele astea, e fantastic, aproape înspăimântător. Abia de-i auzeam vocea, acoperită de mugetul mării în fierbere. — Da. — E sublim, sublim în adevăratul sens al cuvântului. I-ar fi plăcut lui Kant. I-ar fi plăcut lui Leonardo. I-ar fi plăcut lui Hokusai. Cred că da. — Și păsările... uită-te numai la cormoranii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o tălmăcească abatelui. Dar dintr odată, brusc, ca și cum s-ar fi tras o perdea, codru se desfăcu în dreapta și-n stânga și, în lumina lunii atârnate în cer, sclipi o poiană largă din toate ierburile ei udate de ploaie. Izbucniră mugete. Umbre se mișcară năprasnic și, cu salturi agile, pieriră sub bolțile de întuneric în partea dimpotrivă. - Aiștea-s boii pădurii, zise Griga întorcând capul și sticlindu-și dinții în lună. - Ce este? întrebă, mișcat de Marenne. - Am tulburat pădurea zimbrilor, răspunse
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
fost iobagi Coborâtori din sclavi din evul mediu Credeau în Dumnezeu, în magi Și așteptau un soare cald și pentru dânșii. Mâncau apoi o ceapă, usturoi, Cu mămăligă rece, de cu seară, Și adormeau cu toți, ca niște boi, Cu mugete și balele la gură". Probabil că statutul de coborâtori din sclavii evului mediu i-ar fi lăsat indiferenți pe părinții poetului, necunoscători de istorie, dar mari mâncători de ceapă și usturoi. Mă îndoiesc, însă, că aceeași atitudine ar fi avut
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]