489 matches
-
îi dă în judecată pe Sampson și Evans pentru dreptul de publicare. Lângă coloana de text, Daily News publicase o fotografie veche de-a lui Vivian - botoasă, cu un machiaj încărcat și părul cu bucle mari, fermecătoare, de manechin. Am mugit și am luat o gură de cafea, ca să prind puteri. — Claire? m-a chemat David prin intercom. E Candace, linia unu. — Vrei s-o suni tu înapoi? Nu, vorbesc acum. Mulțumesc, i-am răspuns, preluând apelul. Salut, Candace. Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
parc-ar fi fost mireasa lui. — Așa, i-a zis el rochiei, găsind un umeraș de satin. M-am întins la loc pe pat, într-o poziție care speram să fie seducătoare. — Cred c-am băut prea multă șampanie, a mugit Randall, aruncându-se, fără vlagă, deasupra mea. Eu rămas nemișcată. În mai puțin de cinci secunde, Randall sforăia - iar eu l-am dat ușor la o parte, de pe mine. Când m-am trezit a doua zi dimineață, Randall dispăruse. Așternutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
strigat mama peste umăr. Sper să stăm de vorbă curând! și cu asta, ne-au lăsat pe mine și pe Luke singuri, pe trotuar. — Voalul tău? m-a întrebat Luke, scărpinându-se pe cap. Doamne, sunt așa de idioată! am mugit eu, lovindu-mă cu palma peste frunte. Cred că în tot haosul de la muncă și în goana de a-ți trimite cartea la tipar, am uitat completamente să-ți spun... îmmm... vestea cea grozavă! Eu și Randall ne căsătorim. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
jos... Nu e puțin lucru. Când ajunge la Nistru Îi dau lacrimile. Cad ca o ploaie peste Basarabia. Noroc cu luptele din Tatra. Aici ochii i se aprind ca două reflectoare puse să lumineze șoselele cehilor și vacile lor care mugeau de urât În grajduri cu adăpători automate. Flavius-Tiberius se așeză la masă atent să nu-și trezească tatăl. Aparent, totul era ca Înainte. Vinul, sifonul și siropul de coacăze se găseau la locul lor pe servantă. Paharele din cristal de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cucuruzul, cum se coc holdele, cum se Împerechează câinii. Vedea cu ochii lui de porc În care ardeau două lămpașe mici de carbid, maci și albăstrele, salvii și ciulini, stoluri de grauri și de ciori. Auzea cum behăie oile, cum mug vacile, cum fornăie caii, cum miorlăie mâțele. Și noi În jurul lui, pe rând, cu găleata de lături, mergeam doi kilometri pe jos, și pe sus tot atâta ar fi fost, dar nu era voie În autobuz să amesteci mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de cupru în soarele la asfințit. Când am văzut o turmă de hipopotami, bucuria lui a fost egalată doar de cea a copiilor lui Iosif, care s-au bulucit lângă el ca să vadă împreună cum copiii zeiței Taweret stropeau și mugeau în trestii. În a treia zi de călătorie, am pus fusul la o parte, m-am așezat liniștită și am privit cum apa mângâie țărmul, cu mintea la fel de calmă și de fără cuvinte ca suprafața fluviului. Am tras adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-am răzbunat pe un cerb. Mă bălăbăneam pe picioare și n-am țintit bine, nu l-am omorât. Agonia lui a devenit ceva oribil. Bietul animal s-a zbătut în noroi mugind și holbând ochii până ce mâlul acela puturos i-a intrat în gură. Doamne, ce porcărie. M-am purtat ca ultimul dintre ticăloși. Am și căzut, m-am mânjit pe față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-se într-un târziu lângă mine în pat, s-a întors cu spatele, încercând parcă să mă țină la distanță. Afară se auzi un nou tunet. Apoi altul. Apoi un muget îndepărtat. „Cerbii?” am întrebat. „Da, cerbii”. Se porniseră să mugească, înfricoșați sau excitați de furtună. Curând a început să plouă cu găleata, acoperișul de tablă gemea sub rafalele grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să se rupă, în vreme ce ferestrele se înălbeau mereu de fulgere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de pene mari. Erau curmalii. Într-un loc deschis, ca o poiană, zări așezate în cerc o mulțime de colibe rotunde cu acoperișul ascuțit. În mijlocul lor era altă colibă, mai mare. Într-o parte se întindeau câteva țarcuri în care mugeau vite. Copii goi și slăbănogi, cu burțile mari și piciorușele ca niște bețe, stăteau rezemați de copaci privind pe războinicii care veneau spre sat. Și deodată Iahuben auzi în apropiere un sunet puternic de tobe de aramă. Recunoscu tobele numaidecît
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
poftă: - Ești prea tânăr, sau ești cu adevărat nătărău. Du-te în cortul tău. Uite, corăbiile intră în liman. Pe țărm, sclavii se îngheboșau sub poverile grele și alergau pe scândurile piezișe care legau țărmul de punțile întîilor corăbii sosite. Mugeau antilope și tauri, bice de curele șuierau prin văzduh, soldații zăngăneau din arme, strigau căpitanii, corăbierii cântau pe fiecare punte sau înjurau pe sclavi, sclavii gemeau sub poveri, în timp ce dinspre deșert se zărea năvălind seara liliachie. Atlanții erau gata de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că-și depășiseră cota de energie electrică pentru acea seară, se interesa dacă nici un alt idiot nu întîrziase, la coborâre, pe traseu. Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidați și mândri, profanii. Coborâseră toți. - Să vă crape vouă ochii din cap? mugea neîncrezătoare și taurină vădana, despre care se zvonea că, în afară de muștruluială, se pricepea și la altceva. - Să ne crape! se mobilizau, neclarificați, dar bucuroși că fuseseră confundați cu cenaliștii autentici, profanii. - Păi, o să vă! Că altceva ce are să vă crape
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe noi culmi“. Iar seminarul cu pricina n-avea nimic de-a face cu alpinismul. Lipsa sentimentelor era suplinită de Julia prin tehnică. Femeia se mândrea că nici un bărbat nu rămânea moale în mâinile ei pricepute. James începuse deja să mugească în extaz când gura la Julia i s-a apropiat de prohab, iar limba a început să execute mișcări delicate, ca de aripi de fluture. Buzele i s-au oprit ușor pe capul penisului și femeia a început să sufle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fost internată din același motiv. Iar eu ți-aș ascunde situația asta. Ție ți-ar conveni? Fiona nu se gândise și la perspectiva asta, iar analogia a lovit-o în plin. — Nu. Aș fi îngrozită, a șoptit ea. —Exact! a mugit David, lovind cu pumnul în masă cu asemenea putere, încât Fiona a sărit în sus de-un cot. Doamne, sunt așa de al naibii de furios pe tine! Fiona s-a uitat la el complet oripilată. Până atunci, David nici măcar nu ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
iureșul În care mă aflam, de beția apropiatei victorii. Lumina din cameră devenise roșie-gălbuie, scrijelită la intervale scurte de timp de așchiile sărite din oasele zdrobite ale mărețului meu rival, care pierdea teren În mod vizibil, gâfâind din toate articulațiile, mugind crunt cu fiecare lovitură primită În pielea sa lucioasă și Întunecată, În carnea sa tăbăcită. Eram la un pas de victorie! Trebuie să recunosc, Însă, că surpriza a venit foarte aproape de finalul bătăliei, când lovitura primită - marea și fatala lovitură
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bijuterii de sirenă. Și-am cântat toate cântecele și-am făcut toate sandviciurile. Am făcut două tipuri În fiecare zi, deși le mâncau numai pe cele cu pâine prăjită... —Doamnă Shattock, puteți să vă rezumați doar la a răspunde acuzațiilor? mugește judecătorul. Vinovată sau nevinovată? Activitățile la malul mării nu sunt de interes pentru Tribunalul Maternității. Femeia Își Înclină capul Într-o parte, iar În ochi i se poate vedea ceva răutăcios, insubordonare aproape. Există cumva și un Tribunal al Paternității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am epuizat porția Înainte să plecăm din gară. Când Îmi amintesc cum Îl sărutam și-apoi cum mă săruta el la Sinatra Inn, simt cum mă topesc ca metalul pe dinăuntru. Mă simt plină cu aur. Trenul se cabrează și mugește din toate Încheieturile, iar eu Îmi pun toate obiectele de care am nevoie pe masă: am și eu o dată ocazia să stau jos liniștită și să mă relaxez citind ziarul. Titlul de pe a doua pagină: DE CE UN AL DOILEA COPIL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
petreceau soții; iarna-n zilele-i eterne Văl de-argint peste pustiuri ca lințoliu îl așterne. Vânturi reci îs respirarea undelor ce-au amorțit; Arfa lui prin nouri strigă - inima-i e ger și ghiață - Marea ca să delireze, vânturi să mugească-nvață - Stelele s-oglindă-n neauă pe pustiul nesfârșit. Dar atuncea când sosește blânda mieze-nopții oră, Ceru-albastru ca saphirul mândre raze îl coloră Și din a Nordului frunte plin se-nalță-astrul polar - Atunci marea nu răsare printre stânci de vânt gonită, Vântul pe-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tari și tineri unor secole bătrâne Lumea din încheeture vor s-o scoată, din țîțîne Să o smulgă, s-o arunce în sbucnirea nouei eri. Tricolorul plin de sânge e-mplîntat în baricade, Clopotele url-alarma pe Bastilia ce cade Și poporul muge falnic, ca un ocean trezit; Sfarmă tot și pe-a lui valuri, ce le urcă cu mândrie, El înalță firi cumplite, cari-l duc, o vijelie, Să îngroape sub ruine, ce-n picioare a strivit. Și prin negrele icoane unor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sure și-n titanica-i gândire, 1160Ca Prometeu ce-a-adus lumei a luminei fericire, De pe-o piatră el privește lingușirea mării-adînci; Acolo, gonit de soarte și de gânduri el adoarme, Cu durere-adîncă marea vrea pământul să-l răstoarne - Și isbea mugind de doliu în mormântul lui de stânci. 1165Sori se sting și cad în caos mari sisteme planetare, Dar a omului gândire să le măsure e-n stare... Cine-mi măsur-adîncimea - dintr-un om?, nu - dintr-un gând Neaprofundabil. Vană e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Prin nouri cad stele și-n abis se sting. Și grindini cu ghiața cu ghemuri ca rodii Se sparg de a stîncelor coaste de fier Și-n ceruri se-ncurcă, auritele zodii Și dracii la râuri adun licapodii Și iarna mugește călare pe ger. De-asupra-ăstui munte cu fruntea sterpită, De-asupra de lume, de-asupra de nori, Stă magul; privește furtuna pornită: De-asupra lui soare cu raza iubită, Desupt iarnă, ploae, zăpadă, fiori. {EminescuOpIV 157} El cartea-și deschide, la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
crețe. În drumul lor ia firea mii de fețe - Aceleași sunt deși mereu se schimbă. Dar cu adâncul apei s-adîncește În glasul lor a sunetului scară. Devine tristă - rînduri-rînduri crește Pîn-ce urnindu-se în marea-amară - Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugește? Al tinereței dulce glas de mult uitară. {EminescuOpIV 248} MARIA TUDOR De ce cu ochi-ncremeniți sub bolte De marmur - tu-l privești cu spaimă crudă? Pândești ca leii, fruntea ta asudă Și pumnu-ți vra mînia-i s-o desvolte. Secerătorul tău
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la ceilalți. Ei se spurcaseră. Cum să nu pui muia când vezi atâta bănet?! Alți cirezari se îndreptau spre cârciumă, târând după ei vitele legate de coarne, niște boi cât streașină hanului, costelivi și murdari de balegă, viței roșcovani care mugeau ascuțit, neliniștiți, adulmecând, și câteva vaci leneșe însemnate cu fierarul roșu pe pântece. Ăștia rămaseră în soare posomoriți. De-abia dacă unu-ldoi vânduseră la prețul cerut și numai dacă găsiseră vreun prost. Or, boi nu cumpăra 65 oricine. Negustorii erau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-auzea un muget de tablă zgâlțâită. A grăbit pașii, scuipând. - Ptiu, uite ce-mi face băutura! Încă de pe cheiul Dâmboviței simți în nări mirosul sângelui de vită. Pe podul de piatră se înghesuiau boii de cinci sute de kilograme, mugind cu spaimă, loviți de cărăușii nădușiți, care pocneau din bicele lor. Împrejur era un vaier prelung, un zgomot de copite împiedicate. Trupurile mari, abia deslușite în lumina dimineții, mirosind a baligă, se izbeau surd în fața porților înalte de fier, înjurăturile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a matosit aseară cu un cumnat. Încai știe de ce-a trăit. Pe urmă strigă la ăilalți. Haideți-napoi, c-avem treabă! Peste trupul înțepenit al mortului ningea. > Pe poarta larg deschisă intrau niște boi falnici, goniți de bicele bouarilor. Mugeau de se cutremurau zidurile. 4 j Ramazanul Peste râpele gropii curgeau frunzele rotunde ale salcâmilor. Pe la cinci, gunoierii aprindeau focuri înăbușite și un fum albastru plutea deasupra pământului sterp. Seara cădea, deodată, rece. Sub maluri sclipeau flăcări. Furiș, octombrie urca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pune mâna pe inimă.) Ce dracu’ ai... Ce-s chestiile astea? Ce să-ți dau? (Intră în panică, se răsucește prin încăpere, se lasă în genunchi, se așează cu capul la picioarele lui MACABEUS, se trântește cu capul de pământ, mugește, plânge, icnește, se oprește, caută printre lucrurile răvășite și vine cu un bidon de tablă, i-l pune la buze lui MACABEUS și-l silește să bea, acesta refuză, PARASCHIV i-l toarnă pe față.) Bea... hai... cască gura... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]