1,791 matches
-
cine hăla m-o fi pus să mă bag în iel? Apoi, ridicâdu-și brațul drept și apropi- indu-e amenințător de nevastă, îi striga cu voce tunătoare, de data asta, semn că era pe cale de a-și ieși din papuci: - Fă muiere, dacă nu închiz’ minteni pliscu’, îț’ trag o mamă de bătaie soră cu moartea, de-o să mă pomenești toată viața ta. De obicei, se ajungea rar chiar și la amenințarea verbală, darămite și la punerea ei în practică. Atunci când totuși
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
de la Băloasa. Cu timpul, taică-meu observase că țuica devenea pe zi ce trece tot mai puțină, parcă-l văd cum ridica el tacticos sticla în lumina lămbii, o studia cu atenție și apoi zicea încruntându-se: - Hait! Ioite-a draculi muiere, Băloasa a-nceput să mă fure la țuică! Bă, nu cumva cân’ vii di la Băloasa cu țuica, tu-m’ bei din ia pă drum? - mă-ntreba apoi pe mine, întorcân-du-se și vârându-mi sticla cu țuică sub nas. - Nu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
sinea mea îmi spuneam: „Na, c-am dat de dra- cu’, am încurcat-o, ce măi!”. Într-o bună zi, scos din țâțâni, taică-meu s-a luat de Băloasa: - Bine, fă, lea Ioană, păi ieu credeam că tale, iești muiere cinstită! - Ancailea, zău, hai ca-i zâs-o, numa’ asta n-o măi auzâsem! Da’ ce-ai mă, Măriene, ce moarti ț-am făcut, de te iei așa tam-nesam de mine? - Păi bine, fă, lele, ai început să-m’ pui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
așa, „neamu’ cornesc”, adică de-a lui Cornea, un neam dat „hăluia”, cum îi zicea moșu’ când nu mai scăpa de gura ei: - Aiii, al hăluia neamu’ ăsta cornesc! Fă, ’tu-ț adurmirea șî mormântu’ cui te-a făcut, de muiere primită ce iești, dacă nu-nchiz’ melița aia, ț-o închiz eu minteni cu una peste ea, de-ț’ sar măsel’le din gură! Bunică-mea, cică, tăcea urgent, căci moșu’ era el un om calm și bun, „pâinea lu’ Dumnezău
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
te-ai primițât de tot, ce moarti, zău așa! El, săracul, să n-audă de lapte, brânză, urdă, unt sau pastramă de oaie, era sătul de ele, toată viața numai din astea mâncase: - Fă, ’hre-a dracilor să fii tu de muiere, fă-m’, fă, crumpene prăjâte, că dacă mă dau jos din pat șî viu la tine, te dehulez de oase, auz’ tu, fă? - striga moșu’ Hobza la bunică-mea, ridicându-se chinuit într-un cot din patul în care zăcea
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
zăpadă, cei doi soți erau în bucătărie, iar copilul se juca undeva pe hol, nu l-au văzut. La un moment dat, soția a zis către Marian: - Ia uite, măi, ce țâțe are fata colonelului, nu ca mine! - De, măi, muiere, ce să-ți fac, fata colonelului e mai de rasă decât tine!... - Ești un măgar, să știi!, i-a replicat ea supărată, nu atât pentru că o asemuise cu o vacă de lapte, ci pentru că nu suporta termenul „muiere”; degeaba îi
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
De, măi, muiere, ce să-ți fac, fata colonelului e mai de rasă decât tine!... - Ești un măgar, să știi!, i-a replicat ea supărată, nu atât pentru că o asemuise cu o vacă de lapte, ci pentru că nu suporta termenul „muiere”; degeaba îi explicase el că acesta este unul obișnuit în limbajul loviștenilor, neavând nimic peiorativ în el, ți-ai găsit însă - ea, prin „muiere”, înțelegea... „curvă”! La bătrânețe, „s-a lăsat de sportul ăsta”. Într-adevăr, în blocul vecin locuia
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
supărată, nu atât pentru că o asemuise cu o vacă de lapte, ci pentru că nu suporta termenul „muiere”; degeaba îi explicase el că acesta este unul obișnuit în limbajul loviștenilor, neavând nimic peiorativ în el, ți-ai găsit însă - ea, prin „muiere”, înțelegea... „curvă”! La bătrânețe, „s-a lăsat de sportul ăsta”. Într-adevăr, în blocul vecin locuia comandantul Centrului Militar - un colonel tare sociabil, în fiecare dimineață se salutau: „Să trăiți!”, „Să trăiți!”, iar fiica lui - medic rezident, își alăpta copilul
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
abia când devenisem student. Mama Moașa se cinstea cu țuică, așa cum făcea de fiecare dată după o moșire, sfâr- șind prin a se îmbăta criță, tot de fiecare dată. - Lasă fă, cumnată, nu mă măi dădăci atâta, sunt șî ieu muiere-n toată firea, oi știi ce am de făcut, ce moartii, zău așa! - îi tot zicea maică-mea sătulă de dădăceala ei. - De, fă cumnată, oi fi tu muiere-n toa- tă firea, da’ de cân’ n-ai măi crescut
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
Lasă fă, cumnată, nu mă măi dădăci atâta, sunt șî ieu muiere-n toată firea, oi știi ce am de făcut, ce moartii, zău așa! - îi tot zicea maică-mea sătulă de dădăceala ei. - De, fă cumnată, oi fi tu muiere-n toa- tă firea, da’ de cân’ n-ai măi crescut tu copil de țâță, hai, ia să văz, ce măi zâci? - a împuns-o iute moașa pe cumnată-sa. Maică-mea s-a făcut că nu pricepe alu- zia
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
lăpăda, se gândea că autoritățile nu-i puteau face nimic, era prea bătrână pentru a mai putea duce o sarcină normală, avortul ar fi fost cumva natural. De nenumărate ori, cât a fost gravidă, taică-meu îi striga furios: - Fă, muiere, tu-ț’ care Dumnezău te-a făcut la mă-ta, ce faci tu, fă, vrei să lapez’ co- pilu’? C-acuma-ț’ trag ieu vro doo, de-ai să-l lapez’ urgent, criminalo, ce iești! În acele momente, maică-mea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
de frumusețile” Olimpiei, așa cum le găsim în „Cărțile populare” (volumul I, pag.14 O întreagă moștenire sentimentală cathară era cuprinsă în această literatură, precum și în „Istoria Troadei”, cu portretul ideal al frumuseții feminine, ilustrată prin Elena („mai frumoasă decât toate muierile dă lume, că unde o vedeai, părea-ți că iaste zugrăvită, cum spun la istorii”), cu ipostazierea iubirii (și-au găsit vremea și-au început a-și arăta dragostile unul către alt), dar cu încheierea severă a morale creștine, ce
LEA ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366525_a_367854]
-
poate să iubească vreun lucru deacă mai înainte nu-l va cunoaște“. De aici, nevoia definirii sentimentului în variatele sale accepții, ca devoțiune confesională „mai deasupra de toate”, dar și ca „dragostea părinților, apoi pentru a priatinilor, deci, pentru dragostea muierilor”. Trebuie să amintim „Ceasornicul domnilor”, cu numeroase referiri la experiența erotică, expuse adesea, sub formă de pilde și maxime: „că nici o lege cei iubiți nu sufăr”; „dragostea face preom a nu vide ace vede și a vide ace nu vede
LEA ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366525_a_367854]
-
asupra dimensiunilor, Pachița, nevastă-sa, cea care ocazional mai spăla și morți, afirmă că: „ăl dă murise, musai avea cam cinci metri lungime”, iar osul ar fi bine să fie spart ca să-i poată fi consumată măduva. Mde, muierea tot muiere, nu gândește mai departe de cratiță! Eiii, dar Bidel și cu Aculin, fiu-său, aveau alte păreri. Să vândă osul ucrainenilor care făceau contrabandă cu țigări, conserve de pește și apă de colonie, că ei au rețelele lor și știu
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
Eiii, dar Bidel și cu Aculin, fiu-său, aveau alte păreri. Să vândă osul ucrainenilor care făceau contrabandă cu țigări, conserve de pește și apă de colonie, că ei au rețelele lor și știu mai bine ce valoare are osul. Muierea îi blestemă o vreme, însă își dădu seama că au dreptate, așa că se prefăcu supărată și se duse la culcare. Ceva mai târziu, când sub oghial se strecură și Bidel, acesta îi arătă scumpei sale doamne, cu destulă diplomație, că
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
tulbură bârlogul, Și nu vor să-l lase în pace, Chiar de va veni prologul, Asta-i viața, n-ai ce face! Nu își suge nici o labă, Dar consumă multă miere, Cum nu are nici o treaba, Stă lângă a lui muiere.! 5 noiembrie 2006 Referință Bibliografică: URSUL ȘI MIEREA / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 564, Anul II, 17 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
URSUL ŞI MIEREA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366784_a_368113]
-
se destramă pseudodrame : Tam, nisam în goană Se ivio cucoană Cucoană cu pălărie ... Arătare, stafie ... Avea pantofi și fuste veștejite Și parc-ar fi avut și copite. Venea din cimitir Ca o momâie ... Ce să vezi? Putoarea cu brățară Era muiere doar pe din-afară Că pe sub poale Avea, ca omul, de toate, și două pistoale. Grație aceluiași magnetism poetic pe care-l exercită și ei, țiganii, sunt reconsiderați. Obârșia bulibașei, Regele Burtea, se pierde în abisul timpului și al universului: El
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
limba de foc / ce scrie în lumină un nume cu noroc [ ... ] mi-e flacără nestinsă dorința de lumină / și zborul meu albastru și verde mi-este vină”. Un demers de ordin lingvistic este întreprins de către poetul IONEL STOIȚ (“La dzâua muierilor” - scrisă în limba românilor din Banatul Sârbesc) care lasă versul vechi al românilor Sud-Dunăreni să elogieze iubirea și ielele ca element de transcendere și reverie cu ajutorul elementelor bahice:Trăiască muierili / Șî să golim păharili!"/ Daia vedz noi ne-mbătăm / Că
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]
-
comunei S., ” Ți-s la fel de drag eu ție, cum mi-e mie vaca lu` nea Foamete de peste drum, care când să pornește-a zbiera, nu mai poate omu` să se odihnească-n ograda lui sau să citească o scrisoare de la muieri d-astea care să bagă-n nădragi și colindă satele zbierând cât le ține gura „Votați-mă pe mine!”. Da`, pesemne cum nu mă poci io lipsi de vaca-asta (că doar îmi mai scapă și mie stăpână-su câte-o
CANDIDATUL DIN CUTIA POŞTALĂ A ALEGĂTORULUI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351924_a_353253]
-
un ceas iar tu, poftim, umbli după fusta hangiței! Poate dai de belea cu Mike, teleleule... - Mai ține-ți gura și lasă-mă-n pace. N-am chef de glume. - Să-ți fie de bine! După cât ești de-nsetat de muiere, cred c-ai încins-o un pic, zi că nu-i așa. - Lasă-mă dracului... Habar n-ai ce se-ntâmplă pe lumea asta, nătărăule. Numai la tâmpenii îți stă gândul. Tu știi de ce urla câinele? - De unde să știu, doar
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
zăpadă. Era înghețată toată, sărăcuța de ea. - M-aș mira de una ca asta, așa ceva nu s-a mai întâmplat pe la noi. - Știu și eu că nu s-a mai întâmplat, tocmai de-asta-ți spun. - Și-acum, așa deodată, poc... o muiere! Mie nu-mi prea miroase bine povestea asta. Cine știe de pe unde-o fi cules-o! - Îl judeci strâmb, draga mea Linda. E-o copiliță, n-are mai mult de vreo șapteș'pe ani. - Cu-atât mai rău dacă-i
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
povestea asta. Cine știe de pe unde-o fi cules-o! - Îl judeci strâmb, draga mea Linda. E-o copiliță, n-are mai mult de vreo șapteș'pe ani. - Cu-atât mai rău dacă-i așa cum spui. Tocmai bună să fie muiere. - Cum poți să te gândești la una ca asta? Fii liniștită, a dus-o în cabinet la domnul Howard. Linda se mai liniști puțin. - Ai văzut dumneata? - Cum să nu văd, dacă eu m-am dus și l-am trezit
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
din 26 noiembrie 2012. Uite-așa! Cum- necum, mai de voie, mai de nevoie, am săvârșit-o și p-asta. Murii. Eh, nu mai știu dac-am murit de moarte bună (adică cum „moarte bună”? Poți să-i zici la muierea cu coasa așa o grozăvie, cum c-ar fi bună? Mă rog...)... care va s’zică de moarte bună - mă rog - de moarte nebună, de boală ori de plictiseală. Apăi, nici că mai contează! Când te vezi ditai omu’ culcat
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
în ... Citește mai mult Uite-așa! Cum- necum, mai de voie, mai de nevoie, am săvârșit-o și p-asta. Murii. Eh, nu mai știu dac-am murit de moarte bună (adică cum „moarte bună”? Poți să-i zici la muierea cu coasa așa o grozăvie, cum c-ar fi bună? Mă rog...)... care va s’zică de moarte bună - mă rog - de moarte nebună, de boală ori de plictiseală. Apăi, nici că mai contează! Când te vezi ditai omu’ culcat
FLORENTINA LOREDANA DALIAN [Corola-blog/BlogPost/351925_a_353254]
-
în apa râului, când îi luară în baionete pe nemți, și-i sprijiniră moldovenii de pe deal ... cărându-le friților numai ghioage noduroase, de le-au îmuiat de oase. Snoava este cam așa: „[...] Olteanul, bine aghesmuit cu țuică și zaibăr, alături de muiere, stătea țanțoș pe capra căruței și, din când în când, în timp ce șfichiuia cu biciul caii, mai dădea câte un chiot de suna valea, când în față îi apare un soldat, pe care-l ia la întrebări, în loc să-l poftească în
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]