3,219 matches
-
dacă nu ar fi venit cu totul întâmplător acasă. Fana l-a auzit urcând treptele, a sărit din fotoliu vioaie, i s-a postat în cale ca un paznic, cerând vama ce-i făcea liberă trecerea: un sărut pe obraz. Mulțumită, a aplecat capul și s-a dat la o parte din ușă. L-a poftit să intre, l-a condus ceremonios către Carmina. Era un bărbat prezentabil, cu tâmplele cochet albite, cu sprâncene dese, cu colțurile ridicate în sus amintind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Soarele arămea totul în jur. Să nu te lupți cu morile de vânt Știa că avea să plece, chiar dacă somnul lui părea adânc, semăna cu o eternitate. Una mică de tot. Bărbatul ședea cu fața în sus, poziție de om mulțumit. Lipită de el, Carmina îi simțea vena gâtului caldă, pulsând, plăpândă și vulnerabilă. Femeia nu închidea ochii, se temea să nu adoarmă și somnul să-i scurteze această imensă clipă de voluptuoasă tandrețe, nu, nu voia să adoarmă, voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îl despică, își mai tăie o bucată de mămăligă, Doamne, Dumnezeului, ce pace o apuca! M-am cam săturat s-o moșesc pe fetișoara asta, își spuse mai apoi, fără să mai privească spre Carmina, n-am văzut-o niciodată mulțumită, nici măcar în timpul petrecerii ce a urmat căsătoriei, și atunci era crispată, la pândă, gata să dispară dacă-și imagina că este amenințată de vreun pericol. I se urăște omului și de o poamă dulce, darămite de aguridă! Acum vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ea îi observase cureaua de la ceas, puțin uzată, și-l văzu cum își scoate seara ceasul de la mână. Mica fâșie de piele, cedând cu timpul, în contact cu pielea lui vie, cu firișoare de păr. Își spunea în sinea ei, mulțumită, că fusese inspirată în ziua aceea, la tribunal, când îl reținuse. Atunci nu știa cu precizie ce o atrăsese la el. Acum era altceva. Acum îi plăcea la el nodul cravatei puțin deformat, colțul manșetei îndoit, știa că acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simți întreg, până și clătitele trebuie să le faci pentru cineva, cine să gătească singur pentru el? Miau doarme liniștită și Mami îi face clătite, câinele Ham a rupt tot ce a putut în garsonieră la Cezar și acum doarme mulțumit, muzica e deși afară un picamer, dar ce contează, în capitală începi să devii selectiv, aseară Pinochio cel cuminte a plecat să se însoare, Prietena care e mai sus iese tiptil de dimineață și mai strânge puțin din dezastru, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lui, argintia lună, pășește mândră pe cerul împânzit de mândrele ei fiice, stelele. A început o nouă noapte. Sub așternut, eu mă frământ ca pe jar, gândindu-mă că astăzi n-am făcut nici o faptă demnă de vârsta mea. Deplin mulțumită, mă consolez totuși cu gândul c-am ajutat-o pe mama, dar nu mi se pare destul. Acest timp pierdut în zadar, această zi în care n-am făcut nimic, mă nemulțumește. La fel cum a spus și poetul: ,,Cât
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
deschis și ce să vezi: o cutie de bomboane albe, un șoricel, o altă cutie cu geam și altele. M-am speriat și am fugit. Dar pe urmă mi s-a explicat ce era de fapt și am fost foarte mulțumită. În timp ce mă jucam la el, descopăr o rețetă care te face mic, mic. Eu atunci, îmi prepar rețeta, beau licoarea și mă fac mică. Intru în calculator și ce să vezi? mă întâlnesc cu circuite integrate, cu memoria calculatorului, fel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În căutarea unui punct de sprijin de care, după părerea lui Gheretă, un om care citește atâtea ziare s-ar fi putut lipsi. Cu pleoapele lăsate, nemișcat, parcă ar fi o coloană Moriț pavoazată de l Mai, Își zise Gheretă mulțumit de imagine și de sugestia unei sănătăți de fier fără de care gazda sa risca să se aleagă cu o Înmormântare neprevăzută. Nu vă simțiți bine, domnu' Dionisie? Întrebă abia auzit Gheretă. Poate Își căuta cuvintele. Omul ăsta precis e tapetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pașnică, surâzătoare. Ținându-și mâinile În buzunarele jachetei de velur, privea În jur degajată, cum fac doar cei a căror vizită nu e niciodată inoportună. Propuse chiar o nouă aranjare a camerei, În interesul chiriașului, dar și al mobilei. Zâmbea mulțumită. În privința lui - arătă spre cort ridicând tonul pentru a o obliga să Îl asculte - lucrurile H mai complicate... Nu zău! Nu credeți? Intonația de zeflemea joasă și poziția provocatoare În contre-pied pe care o adoptase Îl derutară complet. Să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neplăcute. Cu o uimitoare prezență de spirit, doamna Übelhart apucă valiza și Îi făcu vânt pe geamul deschis. Purtând numai lenjerie de corp și câteva flacoane de medicamente nu era deloc grea. Căzu la picioarele șefului de gară care privea mulțumit alunecarea de acum lină a vagoanelor. Surprins, șeful se aplecă asupra obiectelor Împrăștiate pe peron, apoi Începu să facă semne disperate mecanicului. Acesta, conform unui bun obicei, se uita În urmă până la ieșirea din gară ca nu cumva să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zice, carte blanche. Nădăjduiesc ca din vânzarea celor patru tablouri să am suficienți bani pentru restaurarea cavoului familiei și pentru propria mea Înmormântare. Mi-am făcut testamentul și voi pleca cu inima ușoară. Nepoții și verii mei vor fi, sper, mulțumiți pour une fois. Regret că nu le-am putut oferi mai devreme bucuria unei morți așteptată cu atâta drag. Mult nu mai au de suferit. Dar, pentru ca totul să decurgă cum am hotărât În fața notarului public, trebuie să plasăm tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îl pomenesc pe Dumnezeu mereu, nu ca el, doar la ananghie. Timp să se schimbe prea mult nu mai era. Putea În schimb să admire peisajul sau să converseze cu domnul Terente Marcovici. Alese prima variantă. 2. Alieta Ster era mulțumită: tablourile urmau să fie vândute la o licitație originală de a cărei reușită nu se Îndoia din cel puțin trei motive: locul de desfășurare (propria sa casă, o garanție În plus a valorii tablourilor), ziua aleasă și, În sfârșit, implicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întârziere: Frumoasă este, dar nu este un Înger, domnule Húsvágó. Îngerii nu au nici menstruație, nici orgasm. Atunci, nu-i mare lucru se fii inger, zise domnul Húsvágó dezamăgit de atâta imperfecțiune. Și nici nu merită, cred. Era În schimb mulțumit că putea fi la Înălțimea cerută de o conversație cu doamna Ster de care multă lume se temea. Deci nu-i nici angyal, nici servitoare... E doar o femeie tânără care a văzut lumea și care acum se odihnește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Păi, eu am cântat ceva la viața mea, zise Gheretă: imnul, și nou și vechi, Internaționala, romanțe... Ei, atunci poți muri Împăcat. Toate astea vor cântări ceva pe cântarul Judecății de apoi, căci de el e vorba... Brândușă tăcu. Părea mulțumit. Vorbise pentru prima oară În viața lui despre moarte. Și nu i se păru atât de greu. Să Înțeleg că veniți și dumneavoastră? Nu știu... Poate... Unde zici că se ține? În casa doamnei Alieta Ster, dacă știți... Ba bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de artă. Atunci aș mai Înțelege... Despre artă, glorie, moarte sau viață, oricine poate vorbi. Sunt cele mai banale teme, zise Ziffer turnând În paharele prietenilor vin din sticla pictată de el. Un vin de a cărui culoare părea destul de mulțumit. Boldog új évet! La mulți ani! 5. După ce Își termină discursul solemn, cu rezonanțe funerare, În bună tradiție a epitafelor de pe crucile de lemn colorate din Cimitirul vesel de la Săpânța, Brândușă ceru un scaun pentru a putea admira În voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și curtea, țara. Ca să ajungă, aici, i-au trebuit mulți ani. La Început, ea a fost un corp care se mulțumea să se lase admirată și dorită. Se dezbrăca cu ușurința cu care respira, ca și cum ar fi fost mereu singură, mulțumită, În propria ei singurătate cu care nici un bărbat nu s-a putut Împăca. Toți Îi socoteau zâmbetul provocator și se străduiau din răsputeri să i-l șteargă de pe față sau să Îl schimbe Într-un spasm dureros. O răsplată binemeritată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care se înnegrise pe margini, se ridica un fum subțire ca vata. Privirăm toți trei focul, ochii mijiți și somnoroși ai lui Ian deschizându-se brusc atunci când lemnul trosni, aruncând o mică jerbă de scântei, apoi își reluară privirea visătoare, mulțumită. — Cum s-a întâmplat? Scout rămase cu ochii ațintiți la flăcări. Într-o seară, eram acasă, în casa părinților, și navigam pe internet. Era la începutul acelei veri dintre colegiu și facultate și căutam ceva de făcut. Am dat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și i-au încărcat cu zecile, milioane de pești, în litere și cuvinte, pe care le-au trimis în sistemele noastre de monitorizare a limbajului. Bătrânul părea zăpăcit, vlăguit. — Eu am fost singurul Shotai-Mu care a supraviețuit și asta doar mulțumită ție. — Ai venit aici. — Departamentul ăsta fusese abandonat cu mult timp în urmă și oamenii lui Ward nu știau nimic de existența lui. Vezi tu, am crezut întotdeauna că prioritatea mea trebuie să fie continuarea muncii noastre. Am făcut tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Hai acasé! - Mai bine niciodaté decît acum! - Mai bine nici acum decît niciodaté! - Mai bine ne-ar célca tractoarele din Cazahstan, sé facé din noi pîine și sare! - Pentru oamenii séraci din lumea-ntreagé! - Sé ménînce copiii și bétrînii! - Sé fie mulțumiți! - Sé fie veseli! - Sé zîmbeascé că o razé de soare printre nori! - Mai bine am fi mers În Cazahstan! - Sub soarele torid, sé mergem cu tractorul! - Sé ne lumineze calea cu lanterna! - Sé tragem brazde lațe În jurul lanului În flécéri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
trebui să reflecte clar aceste situații. Există multe beneficii ale încorporării managementului riscului în cultura organizației,2 printre care: atenție mai mare acordată aspectelor care chiar contează; reducerea timpului pierdut de conducere cu disputele; mai puține surprize; mai mulți clienți mulțumiți; protejare a reputației; 2 Phil Griffiths, Risk-Based Auditing, Gower Publishing Company, Burlington, USA, 2005, pp. 21 22. Capitolul 3. Managementul riscului 219 mai multă atenție pentru a face lucrurile corecte într-o manieră corectă; posibilitate mai mare de a atinge
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
Madona Sinigaglia. Degas a fost și el caecus orbit de efecte de culoare, speriat de plein-air. Și Grigorescu? El n-a... Dar poate că nici n-o să se întîmple asta. Cuprins de Marea Lene a Sătulului, Tano doarme, cu pîntecul mulțumit. Carnea i-a înfundat urechile cu dopuri. Abia înaintez pe șoseaua în beznă. E atîta liniște încît, spus cu o imagine destul de obosită, ca și mine, aud "foșnetul" zăpezii. Mica melodie "Pe fiecare clipă bubuie un fir de nisip" Cristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Visul ei de-al doilea a developat primul vis, dându-i o aparență de realitate, evocând camera ei cu credența, cu vaza de pe masă, ce, în fapt, n-a stat niciodată acolo. Visele par să aibă tot mai mult sens. Mulțumită, se îmbracă lent și iese pentru o plimbare. Dar nu înainte de a-l suna pe Damiel. Nu. El nu are timp astăzi pentru ea. Poate mâine. Da, mâine e foarte posibil. Ea nu se simte dezamăgită. De ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei un laptop de buzunar care, deschis spre verificarea funcționării sale, expuse, ce-i drept, trunchiat ochilor mei, mascați de ochelarii incognito-ului, secvențe dintr-un oraș cu case pe perne de aer și oameni levitând printre ele, dar brăileanul, mulțumit, închise laptop-ul și-l vârî în borsetă, plecând grăbit fără să privească în urmă. Ar fi văzut cum străinul ciudat, într-un nor alb, fu înghițit de apele Dunării. S-au văzut ochii unui pește monstruos de mare, bătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
La asta îl ajută și fizicul atletic, bine proporționat, fibrat, mușchiulos. — Asta explică de ce face totul pe cont propriu, zice Gulie, urmărind prelata fleșcăită a cortului căzînd la pămînt eliberată din ultima ancoră, și figura lui Roja ieșind la iveală mulțumită, scăpată de încă o grijă, în mijlocul întunericului. Pînă acum n-am mai spus-o nimănui, mărturisește Bătrînul uitîndu-se și mai insistent în ochii Poștașului. Poți fi convins că aici se află cheia întregii tărășenii, escrocheria tuturor sistemelor din lume. Singura
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mustață. gîndindu-se că printr-o femeie se ajunge întotdeauna cel mai ușor la sufletul unui bărbat. Și fiecare în parte știe de existența celorlalte? întreabă Curistul. Păi cum să nu? zice Gulie, și toate sînt cum nu se poate mai mulțumite că își dispută supremația asupra lui. Le programează, le dă întîlniri la ore tîrzii, le expediază anonime porcoase, le face declarații de dragoste false, le ține lecții extraordinare despre semnificația magică a cifrei trei, despre faptul că toată viața noastră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]