1,239 matches
-
Ionuț al lui Costică Manea, băiatul care a plecat să învețe la școli înalte? întrebă moș Grigore. -Ba da, moș Grigore, acum te-am recunoscut și eu, după mustața cea mândră... -Măi băiatule, ce te mai așteptă tatu-tău și mumă-ta, de mult n-ai mai fost pe acasă... -Așa e, moș Grigore, am tot fost la carte, ba la liceu, ba la facultate, dar uite, acum am venit, mi s-a făcut dor de casă... Citește mai mult Drumul
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Ionuț al lui Costică Manea, băiatul care a plecat să învețe la școli înalte? întrebă moș Grigore.-Ba da, moș Grigore, acum te-am recunoscut și eu, după mustața cea mândră...-Măi băiatule, ce te mai așteptă tatu-tău și mumă-ta, de mult n-ai mai fost pe acasă...-Așa e, moș Grigore, am tot fost la carte, ba la liceu, ba la facultate, dar uite, acum am venit, mi s-a făcut dor de casă...... V. DRUMUL, de Steluța
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
eu am umblat, fină, la Comoara, pe Mereanca, la Zbengheci, și eu am umblat... Ea vorbea despre sate și despre câmpuri, acesta fusese universul ei. Uneori, ofta. O întrebam: - De ce oftezi, nașă? - Oftez și eu. Nu am tată, nu am mumă... - Păi, matale ai fi vrut să trăiască și acum? Îți dai seama câți ani aveau? Omul bătrân se simte singur. Viața are legile ei nescrise. Ne naștem singuri și tot singuri murim. Când sufletul se umple de tot ce înseamnă
GHIOCEL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381539_a_382868]
-
Ionuț al lui Costică Manea, băiatul care a plecat să învețe la școli înalte? întrebă moș Grigore. -Ba da, moș Grigore, acum te-am recunoscut și eu, după mustața cea mândră... -Măi băiatule, ce te mai așteptă tatu-tău și mumă-ta, de mult n-ai mai fost pe acasă... -Așa e, moș Grigore, am tot fost la carte, ba la liceu, ba la facultate, dar uite, acum am venit, mi s-a făcut dor de casă... -Și la ce ți-
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
Articolele Autorului Vrăji- vrăjite... Emilian Oniciuc-23.02.2015 Fără vânt în taină nopții Se strecoară precum hoții Și foșnesc frunze foșnite, Vrăji- vrăjite și-ofilite... Babe prea de mult babite, Vrăjitoare scorojite; Se strecoară că o ciumă Ca să-ți fie-n suflet muma... Se dau de ceasul morții Să iți treacă pragul porții Cu zâmbetele- zâmbite, Babe, să-ți fie iubite... Babe prinse-n hora Lunii Drept în mijlocul pădurii Dezbrăcate-n pielea goală Cu păr lung la subțioara... Țâțele-s dăbălăzate, Le ajung
VRĂJI- VRĂJITE... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371325_a_372654]
-
februarie 2017. Vrăji- vrăjite... Emilian Oniciuc-23.02.2015 Fără vânt în taina nopții Se strecoară precum hoții Și foșnesc frunze foșnite, Vrăji- vrăjite și-ofilite... Babe prea de mult băbite, Vrăjitoare scorojite; Se strecoară ca o ciumă Ca să-ți fie-n suflet mumă... Se dau de ceasul morții Să îți treacă pragul porții Cu zâmbetele- zâmbite, Babe, să-ți fie iubite... Babe prinse-n hora Lunii Drept în mijlocul pădurii Dezbrăcate-n pielea goală Cu păr lung la subțioară... Țâțele-s dabalazate, Le ajung
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
iubit... Fete ... Citește mai mult Vrăji- vrăjite...Emilian Oniciuc-23.02.2015Fără vânt în taina nopțiiSe strecoară precum hoțiiși foșnesc frunze foșnite,Vrăji- vrăjite și-ofilite...Babe prea de mult băbite,Vrăjitoare scorojite; Se strecoară ca o ciumăCa să-ți fie-n suflet mumă... Se dau de ceasul morțiiSă îți treacă pragul porțiiCu zâmbetele- zâmbite,Babe, să-ți fie iubite...Babe prinse-n hora LuniiDrept în mijlocul păduriiDezbrăcate-n pielea goalăCu păr lung la subțioară...Țâțele-s dabalazate,Le ajung până la spate,Tot sărind în
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
în cuvânt. Aievea de-a fi prin vremea ce vine, Icoană Luceafărului pe pământ. * Eternitatea lui în cărți răsună, Măiastră pasăre din zări albastre. Iubire astrală-i pusă pe strună, Nemuritoare de-a fi între astre. Elogiat e în patria mumă, Serenade-i cântă glasuri măiestre, Când la sărbătoarea lui se adună, Ucenici ai slovei culturii noastre. * Ianuarie. 2015 Din volumul ,,ECOURI STRĂBUNE" © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: PERSONALITĂȚI LITERARE - MIHAI EMINESCU / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1616, Anul
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
pentru o înțelegere cât mai mai profundă: http://ro.wikipedia.org/wiki/Germani dobrogeni Nu, într-un final de a se vedea de unde atâta corectitudine... Urmașii acelora ce au construit biserica în sec. XIX, atunci când erau chemați de Hitler la ”țara mumă, prin sloganul -”Înapoi acasă!”, trebuind să părăsească agoniseala de o viață (iar), neștiind foarte sigur dacă Hitler se va ține de cuvânt, ei lăsau în urmă totul ordonat..până și lighenul cu apa din ultima îmbăiere aruncau și puneau la
TRECEREA ... (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374820_a_376149]
-
de răceală dinspre sortiții tărâmului ăstuia... * Uns paznic de când se știa la rădăcina Copacului Lumii, de puțină vreme aici, de mai multă dincolo, încălcase deavalma opreliști, mereu setos de neînțeles și primejdie, strecurându-se înspre oameni, căutând lumea lor. Prevăzătoare, Muma îl trecuse de trei ori prin țărâna de la rădăcina Copacului Lumii și-l întrupase pentru a nu bătea la ochi, de s-ar fi dus în cealaltă parte. Știuse ce știuse de la bun început! Îl ardea miezul de stâncă-de-foc, împingându
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
ei se-ntorsese el mereu nemulțumit. N-aflase nimic de la muții ăștia, n-avea cum să se grozăvească în fața alor săi... Poate numai cu vestea că nimeni dintre oamenii aceia nu băga de seamă că nu lasă umbră Copacul Lumii! Muma îi spusese că cei de dincolo n-au cum să vadă lipsa, poate doar aleșii! Cu glas răspicat îi lămurise că nici asta nu-i posibil decât dacă paznicul de la rădăcina Copacului ar slăbi vraja învăluitoare. Sub povara adevărului, se
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
de dincolo n-au cum să vadă lipsa, poate doar aleșii! Cu glas răspicat îi lămurise că nici asta nu-i posibil decât dacă paznicul de la rădăcina Copacului ar slăbi vraja învăluitoare. Sub povara adevărului, se făcu a înțelege spusele Mumei, împăcat... * Și iată cum azi ajunsese de dincolo un ghem de freamăt. Da! Se-ntâmplase! Pentru întâia dată intrase în vorbă cu el un om! Da, da! Și-l pricepuse! Văzuse-n mintea aceluia ceva care-i mersese la suflet
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
paznicii avuți de Copacul Lumii el se dovedise a fi cel mai vrednic, nu fu dojenit că se grozăvește cu fleacuri, că-și pierde vremea... Atâtea rotiri de apă-fier-tare pe sub pământ nu le schimbase cu nimic rânduiala! Nu-i trecu Mumei, însă, prin minte că, odată cu numele străin, fusese adus și ceva neprielnic lumii lor?! Nu știuse și nu va ști niciodată ce-l hotărâse! Simțise de multe ori un cui rece împungându-l... Tot așa îl sfredeli și-acum, pân-
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
firava șoaptă venită dinspre apă se-nlănțui pe miezul său de stâncă-de-foc precum o spirală și o amorțeală dulce îi luă în stăpânire ființa. Se strânse tot în propria-i palmă, lăsându-se purtat de curgerea zglobie! Uitase, pesemne, îndemnul Mumei, să nu părăsească mai mult de o zi-sunet rădăcina Copacului Lumii, să nu ia în derâdere rostul său! În răstimpuri, spre odihnă, preschimba câte-un deget în răsucirea de apă. Ba chiar poftea să se cufunde în unda subțire, să
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
fiindcă ce s-ar fi ales de stânca-de-foc? S-ar fi prăpădit! Nu?! Și stăpânită nebunia chemării, se lăsa mai departe purtat de apa care-l urca și-l cobora, când zbuciumat, când lin, când pe ocolite, când... Tot de la Muma știa că izvorul sfânt adună multe ape și curg laolaltă, tot curg. Și, pe loc, taman acum, o crăpătură-scrâșnet rece se prefăcu în întrebare! Adică unde să curgă izvorul întărit?! Și pe loc simți cum crăpătura se lărgi într-o
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
le simți ca pe niște murmure. I se șterse pe dată părerea c-ar fi înghesuit. Apa-fier-tare, primind la sine murmurele, își îmblânzise unda... Plăcut surprins de ce simțea, nu înțelese de la-nceput ce se-ntâmplase. Din amintiri ascunse răzbătu zicerea Mumei că, tot la șapte rotiri, apa-fier-tare ia cu sine sufletele oamenilor deja morți spre a le duce către sălașul veșniciei. Și, mai mult decât orice, pătrunse adevărul strigat cândva de ea. Acum abia se legară hotărât în minte, precum zalele
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
alții, plini de regrete, Scorbură îi simțea doar ca pe niște unde, unele mai calde, altele, mai reci ori ca pe niște zvonuri, mai blânde sau, dimpotrivă, mai zgomotoase! Atât! Până la urmă îi jucă iar în față altă rostire a Mumei: mai devreme ori mai târziu, ajungem cu toții în apa-fier-tare din adâncul pământului, să se știe! Alte nedumeriri îl încolțeau. Nu înțelegea ce rost își căpătase acum. Și-și bolborosea nelămurirea. Tare voia să priceapă, altfel nu scăpa de cazna apăsătoare
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
și lucruri... și glasuri... glasuri - niște spirale de aer cu miroznă de soare, de munte, de pasăre, de floare, de fluture, de lună, de stele... Covârșit de toate, se ghemui mai tare în unda rece de apă-fier-tare... Cum, în afară de rânduielile Mumei, mai erau de aflat multe, încă multe?! Și dădu să se prelingă încetinel pe lângă murmurele-suflete, să le pătrundă rostul, să afle, să înțeleagă... necunoscutul! Tresăltă bucuros în curgerea sa, fericit că se duceau cu toții într-acolo, înspre departeeee! Spre cât
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
năimi parte la cele aflate, la noile adevăruri, unul desprins dintr-o aducere-aminte, abia bănuit, dar acum deslușit: ieșise! Pătrunsese în lumina din tărâmul oamenilor... Și curse mai departe zglobiu, strecurându-se printre vinovăție și bucurie, vinovăție, că încălcase spusele Mumei și se abătuse de la drumul scris, bucurie, că împlinise dorința murmurelor-suflete de morți de-a mai ajunge odată prin locurile unde le fusese drag! * -Ai auzit? își întrebă femeia peste gard vecina, potrivindu-și testemelul pe frunte. -Ce s-aud
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
a devenit o țară ceva acolo mai acătărilor de temut pentru ‘tenebrele monstruoase’, însă țara soră a României... Basarabia ?? Din păcate, după câțiva ani de evoluție și de stare promițătoare precum că R. Moldova cumva se putea reuni cu țara ‘’Mumă’’, dacă va fi fost să acceadă către vest prin alegerile de ultimă oră, în acest timp au decăzut chiar și închipuirile așteptărilor unei astfel accederi... Urmăream astfel mărturia unor votanți ce chipurile au ales “schimbarea”, însă vorbeau pe limba rusă
ROMÂNIA A VOTAT “MAREA UNIRE”? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371956_a_373285]
-
schimbarea’ ce au ales-o, pare a fi, împotriva acestor ani pro-Europa și pro-Nato. Aceasta, în ciuda anumitor sondaje promițătoare: Din păcate, după câțiva ani de evoluție și de stare promițătoare precum că R. Moldova cumva se putea reuni cu țara ‘’Mumă’’, dacă va fi fost să acceadă către vest prin alegerile de ultimă oră, în acest timp au decăzut chiar și închipuirile așteptărilor unei astfel accederi... Urmăream astfel mărturia unor votanți ce chipurile au ales “schimbarea”, însă vorbeau pe limba rusă
ROMÂNIA A VOTAT “MAREA UNIRE”? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371956_a_373285]
-
voce extraordinară - cânta ca Domnica Trop. În orice loc se afla și în orice făcea, cântecul era parte din viața ei, din felul ei de a fi. Am fost șase frați la părinți și cu toții am moștenit talentul artistic al «mumei», cum o alintam noi, cu atâta drag, în dulcele grai gorjenesc, în cazul meu. Prima dată am pășit pe scenă la Cooperativa «Arta Casnică», Tismana, unde, de altfel, am învățat să țes covoare persane și oltenești de la o măicuță de la
POLINA MANOILĂ, CÂNTĂREAŢA UNEI DRAGOSTE OLTENEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372280_a_373609]
-
De cele mai multe ori, adormeam înainte de sfârșitul poveștii, dar mai ațipea și mama-mare, iar eu aveam grijă s-o scutur de umăr. N-o slăbeam... Știa trei povești mari și late, mi le spunea pe rând. Nu inventa. - Du-te la mumă-ta, ea știe multe, știe să le scornească, îmi mai zicea uneori. Muma era soacra ei, o chema Maria și era străbunica mea. Referință Bibliografică: URSULEȚUL DE PLUȘ - VI. POVESTEA PAPELCUȚEI / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
eu aveam grijă s-o scutur de umăr. N-o slăbeam... Știa trei povești mari și late, mi le spunea pe rând. Nu inventa. - Du-te la mumă-ta, ea știe multe, știe să le scornească, îmi mai zicea uneori. Muma era soacra ei, o chema Maria și era străbunica mea. Referință Bibliografică: URSULEȚUL DE PLUȘ - VI. POVESTEA PAPELCUȚEI / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniela Tiger : Toate
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
ajuns în șatra noastră și dac-om putea, te-om ajuta, așa să ne ajute și Dumnezeu nouă, că-i bun și mare! Musafirul îmbrăcat militar, lepădat de gradul de soldat al Armatei Române, începu a se destăinui: - Pe mine muma și tata m-au botezat Trifu (minți), fiindcă am fost născut la întâi februarie, ziua Sfântului Trifon. Așa să-mi ziceți cât oi sta cu voi! Din cauza fumului de ierburile arse în lulele, se înecă și începu să tușească. Fuma
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]