616 matches
-
Iisus să-i placă fragmentarea actuală. Nici una dintre cele două biserici, sau confesiuni, nu deține adevărul absolut. Anatemele au fost retrase, iar chestiunile de doctrină pot fi negociate. Dacă schisma din 1054 s-a produs mai mult din rațiuni politice, mundane oricum, nu credeți că acestea au fost depășite demult? Apoi, cele două biserici sunt complementare, au nevoie una de alta. Occidentul desacralizat are nevoie de o infuzie de credință adevărată, bisericile orientale fiind parcă mai aproape de creștinismul primar. Acestea din
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ca text de referință, cu întregul lor cortegiu de interpretări și teoretizări. Capitolele dedicate culturii orale și rolului jucat de literatura specifică ei în normarea, conservarea și cultivarea vorbirii - care se transformă în vehicul al tradiției, fie ea sacră sau mundană - sunt deosebit de incitante, relevând bogația de semnificații pe care modernitatea le poate depista în studierea caracterului organic al literaturii în societățile de tip arhaic. Un pas înainte în direcția sintetizării printr-o grilă interpretativă personală a complexului de elemente istorico-culturale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288663_a_289992]
-
ureche Final ezită glasul tău ca un trapezist. Împreună cu acea mască a clovnului râzând „pentru reprezentația de sfârșit”, astfel de versuri relevă cealaltă latură a lirismului lui Ilarie Voronca, în linia unei ambiguități moderne a atitudinii, asociind jubilația în fața spectacolului mundan înnoit, cu un sentiment de distanțare, de solitudine și angoasă. Asemenea aspecte nu trebuie neglijate, oricât de interesați am fi de inovațiile formale, de inițiativele textualizante atât de indiferente în aparență față de înscrierea în discurs a unui „sens”. Acesta se
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cel din legendă, real, carnea mea îmbucându-se temeinic cu lemnul zgrunțuros și masiv ș...ț Să fiu atunci eu oare vasul comunicant, sângele meu stăruind la același nivel cu seva din creangă?” O astfel de ideală comuniune situează exteriorul mundan în cea mai strictă dependență de fluxul și refluxul sensibilității, asigură acel spațiu și timp al disponibilității absolute a spiritului, pentru care orice frontieră a dispărut: „Timpul necunoscându-și limite, și, în întinderea lui infinită neexistând nici trecut, nici prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
expresiile și depresiile umanului sunt ordonate după același ADN, ce poate fi recunoscut dincolo de multiplicitatea infinită a manifestărilor. Se creează astăzi un istm prin care această esență comună poate fi recunoscută. Astfel, poate apare lumina în plină schismă a desfășurărilor mundane, sensul iubirii prin care omul poate respira în acord cu Cel Unic. Libertatea ne ajunge pînă la glezne. Plini de rănile visului întunericit, tulburăm răsăritul din noi, rătăcind între două Carybde. Or, sufletul are doi ochi: unul lăuntric, capabil să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
nu în asceză - care ar fi varianta bună - ci în a dematerializa totul, inclusiv ei înșiși. Nici teroriștii, nici victimele (în ochii primilor) nu mai au carne și oase, scopul lor excelând în transcendență până în punctul în care legătura cu mundanul se taie iremediabil. Pentru protagonistul Ziad Jarrah nu există un conflict între dragostea pentru soția lui sau minciunile pe care i le debitează și genocidul pe care e pe cale să-l comită, decât în măsura în care consoarta îi face morală. Îl doare
B-Est, cât de bine se poate by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11752_a_13077]
-
Pavel Șușară Ovidiu Maitec: Lumea reală și contradicțiile materiei Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, este un om al materiei, un exponent al manualității și al praxisului mundan. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
și să transmită același mesaj plin de puritate și de gingășie. Ovidiu Maitec, prin chiar natura genului artistic pe care îl ilustrează și a limbajului său specific, este un un om al materiei, un exponent al manualității și al praxisului mundan. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
de lapidaritatea epigrafiilor grecești, el nu putea apărea decât ca un exotic al cărui demers rămâne, pentru o vreme, imposibil de asimilat. De ce să faci așa ceva, de ce să îți impui rigorile filologice înalte tocmai în perioada de proaspătă efervescență a mundanului, incitantului, zgomotos contestatului milenarism? După 6 ani, Gabriel H. Decuble revine la poezie, cu aceeași amenitate și cu aceleași inatacabile standarde formale. Mai puțin eterogen decât o afirmă titlul, volumul Eclectica, apărut de curând la Cartea Românească, continuă să evite
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
urăște pentru că refuză să-i spună cine e ucigașul tatălui său, iar M.J., de care super-eroul e îndrăgostit, e pe cale de a se mărita cu altul. Ați mai compătimit un super-erou până acum? Paradoxal e faptul că din această neajutorare mundană a protagonistului filmul extrage o doză de umor considerabil: e înduioșătoare scena în care Peter își strică lenjeria spălând-o laolaltă cu costumul de super-erou. La sfârșit, se alege cu fata, dar problemele financiare nu se rezolvă, nici cele personale
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
aforisme, scurte fragmente de proză. Expresie a unei continue căutări la limita nesigură dintre truism și silogismul cel mai profund, scrisul lui Iustin Panța vine din efortul - vizibil în toate cărțile sale - de a extrage din locul comun și din mundanul anost reguli și adevăruri absolute sau doar de perspectivă, convins că numai experiența proprie are valoarea revelației. Dar această experiență personală presupune, aproape întotdeauna, și un permanent dialog amoros plin de nimicuri, superficialități, amabilități și convenționalisme care, deși aruncă în
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
lecturii. Dacă, însă, Montaigne și-a redactat eseurile cu gîndul la propria sa posteritate, cu gîndul de a rămîne în amintirea rudelor și a prietenilor, Valeriu Gherghel mărturisește, cu autoironia care îl caracterizează, că motivul său este unul mult mai mundan și ține de stricta contemporaneitate: , Poți fi uitat, slavă Domnului, chiar în viață fiind..." Ce rost are o carte despre ,ceremonia lecturii" din Antichitate și Evul Mediu într-o epocă în care a început să se discute deschis despre dispariția
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
apărut în septembrie anul acesta la Editura Vinea. Astfel, ființele care se întâlnesc în versurile sale "se răsfoiesc" între ele, sunt ființe-palimsest; vocea poetei este ea însăși o polifonie de glasuri, unele din registrul înalt, erudit, altele din cel prozaic, mundan. Consecința acestei întrepătrunderi cu lumea este o experiență totală, o poezie existențială, în care trăitul se intelectualizează, iar intelectul dobândește carnație concretă. Este o poezie care redescoperă prospețimea percepției pencilinsoniene, cu apropierile ei surprinzătoare, "suprarealiste". Poeta americană este omniprezentă, fie
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
fi de bonton să te superi: "Sub actualele encomionuri paleologicești la adresa spiritului de finețe, versatilității, omului uliseic, supleții diplomaticești, scopului ce scuză mijloacele istoriale, sub ele, să se ascunză oare un Graeculus, un imoralist apt a ieși din toate încurcăturile mundane grație jocului à deux cotés? Sub metabolele Conului Alecu să se tupileze o figură topologică emblematică și pentru analiștii lacanieni: Banda lui Moebius (cu soluțiile ei de continuitate între interior și exterior, conștient și inconștient, masochism și sadism, Putere și
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
în mulțime cum se simte orice ființă / prima și ultima dintr-un șir" (Despre iertare). Felurite obstacole se ivesc în calea desăvîrșirii spirituale. De la acedia pînă la o punere în chestiune a preceptelor evanghelice care pot părea inaplicabile în marasmul mundan, ele irită, exasperează, sleiesc: Cum să fim de acord, și într-o unanimitate / suspectă, cu ideea de iertare a tot și a toate? Să-mi ierte Dumnezeu bunul neputința de a / înțelege aceasta pînă la capăt, cu toate că / degetul meu și
“Memoria inimii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7520_a_8845]
-
nostru își proiectează bonomia asupra tărîmului de dincolo, în maniera Cimitirului vesel de la Săpânța. Începînd cu programarea fantast-batjocoritoare a înmormîntării proprii, pe care și-o închipuie nu ca un simbol al tranziției către transcendent, ci ca o zăbavă în carnavalescul mundan: "Așadar, în timp ce tu ești preocupat de cele ale vieții, în diferite puncte ale orașului ți se pregătesc funeraliile. Totul trebuie pus la punct, cică. Nu te vor conduce de la nord la sud, pe bulevardul care taie orașul în două, vecini
Un cimitir vesel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8010_a_9335]
-
cumva, dependentă de pragul începând cu care dialogul devine posibil. Și Dinu, și Nelli Pillat, și toți ceilalți destinatari sau expeditori prezenți în filele Biruinței... au refuzat - fără emfază - să-și transforme pledoaria de înaltă clasă într-o inutilă și mundană luptă de clasă. Să vicieze un cuvânt realmente nobil acceptându-i înțelesul, îngust, marxist.
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
Fie că e proiectat dinăuntru an afară, fie că e proiectat din afara ănăuntru, realul se revelă drept o "minciună", deci o pecetluire an veac a singurătății, cu atat mai acute cu cât se ăntretese, ăn jocul discursului imagistic, cu utopia mundana: "Mai devreme sau mai tarziu/ tot te vei ăntoarce/ la minciună țesuta ăntre tine și lume,/ ea, micuța iapa fumurie,/ care ati apară imaginația/ când sloiurile o iau la vale./ O vei strigă atunci an gura mare/ și an copite
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
începe textul, de acestă reconfirmare a unei tipologii umane și culturale pe care tu o reprezinți într-un mod aproape didactic, aceea a bănățeanului schizoid, împărțit abisal între pămînt și cer, între gravitație și imponderabilitate, între geometrie și disoluție, între mundan și transcendent, între statica agrariană și deambulările pastorale, între pragmatism și idealitate, între contabilitate și mistică, între altele, și altele, și altele. Rigoarea ta de gospodar competent și responsabil, seriozitatea discursului și acuratețea ideilor, care se regăsec, evident, în efortul
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
intrase încă în română. În Vocabular purtăreț rumânesc-franțozesc și franțozescrumânesc (1839), Vaillant traduce adjectivul fr. mondain prin „lumeț” (pentru persoane) și „lumesc” (pentru lucruri). În dicționarul francez-român, român-francez al lui G.M. Antonescu (ediția a doua, 1892), mondain era tradus prin „mundan, care iubește vanitățile lumii”, iar mondanité avea echivalarea „vanitate mundană, deșertăciune lumească”. Latinismul mundan fusese inclus de Laurian și Massim în dicționarul academic al limbii române (1876), ilustrat de sintagme ca lucrurile mundane, plăceri mundane, înțelepciune mundană („în opoziție cu
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
1839), Vaillant traduce adjectivul fr. mondain prin „lumeț” (pentru persoane) și „lumesc” (pentru lucruri). În dicționarul francez-român, român-francez al lui G.M. Antonescu (ediția a doua, 1892), mondain era tradus prin „mundan, care iubește vanitățile lumii”, iar mondanité avea echivalarea „vanitate mundană, deșertăciune lumească”. Latinismul mundan fusese inclus de Laurian și Massim în dicționarul academic al limbii române (1876), ilustrat de sintagme ca lucrurile mundane, plăceri mundane, înțelepciune mundană („în opoziție cu sacră, divină”); dicționarul cuprindea de altfel și termenul mund „lume
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
fr. mondain prin „lumeț” (pentru persoane) și „lumesc” (pentru lucruri). În dicționarul francez-român, român-francez al lui G.M. Antonescu (ediția a doua, 1892), mondain era tradus prin „mundan, care iubește vanitățile lumii”, iar mondanité avea echivalarea „vanitate mundană, deșertăciune lumească”. Latinismul mundan fusese inclus de Laurian și Massim în dicționarul academic al limbii române (1876), ilustrat de sintagme ca lucrurile mundane, plăceri mundane, înțelepciune mundană („în opoziție cu sacră, divină”); dicționarul cuprindea de altfel și termenul mund „lume”. În franceză și în
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
a doua, 1892), mondain era tradus prin „mundan, care iubește vanitățile lumii”, iar mondanité avea echivalarea „vanitate mundană, deșertăciune lumească”. Latinismul mundan fusese inclus de Laurian și Massim în dicționarul academic al limbii române (1876), ilustrat de sintagme ca lucrurile mundane, plăceri mundane, înțelepciune mundană („în opoziție cu sacră, divină”); dicționarul cuprindea de altfel și termenul mund „lume”. În franceză și în dicționarele bilingve mai vechi e transparentă conotația mai curând negativă avută de la început de monden. Uzul actual continuă de
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
1892), mondain era tradus prin „mundan, care iubește vanitățile lumii”, iar mondanité avea echivalarea „vanitate mundană, deșertăciune lumească”. Latinismul mundan fusese inclus de Laurian și Massim în dicționarul academic al limbii române (1876), ilustrat de sintagme ca lucrurile mundane, plăceri mundane, înțelepciune mundană („în opoziție cu sacră, divină”); dicționarul cuprindea de altfel și termenul mund „lume”. În franceză și în dicționarele bilingve mai vechi e transparentă conotația mai curând negativă avută de la început de monden. Uzul actual continuă de fapt o
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
era tradus prin „mundan, care iubește vanitățile lumii”, iar mondanité avea echivalarea „vanitate mundană, deșertăciune lumească”. Latinismul mundan fusese inclus de Laurian și Massim în dicționarul academic al limbii române (1876), ilustrat de sintagme ca lucrurile mundane, plăceri mundane, înțelepciune mundană („în opoziție cu sacră, divină”); dicționarul cuprindea de altfel și termenul mund „lume”. În franceză și în dicționarele bilingve mai vechi e transparentă conotația mai curând negativă avută de la început de monden. Uzul actual continuă de fapt o tradiție de
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]