474 matches
-
erau conștienți și cronicarii polonezi. Ioachim Bielski stăruie asupra unității de neam a muntenilor și moldovenilor: „Românii se împart azi în două, au doi voievozi, cel muntenesc și cel moldovenesc, dar înainte a fost unul singur care se numea sau muntenesc sau moldovenesc, căci nu era nici o deosebire”. Cronicarul Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. În documentele de cancelarie termenul român, cu sens etnic, apare într-un document al lui Ștefan cel Mare
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
părți de pământu”. Miron Costin este primul care cercetează originile întregului neam: „Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scot lumii la vedeare felul neamului, din ce izvor și seminție săntu lăcuitorii țării noastre Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, cum s-au pomenit mai sus, că toți un neam și o dată descălecați sântu, de unde sântu veniți strămoșii lor pre aceste locuri, supt ce nume au fostu întâi descălecatul lor și de cându s-au
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la Miron Costin în De neamul moldovenilor: „Iar acest împărat Traian pe aici au venit și au înconjuratu această parte din lume, s-au pomenitu și iel au descălecat neamul, seminția care trăiește până acum în Moldova și în Țara Muntenească și cât norod este în Ardeal cu acest nume: român”. „Măcară dară că și la istorii și la graiul și streinilor și în de sine cu reame, cu vacuri, cu primeneale au și dobândescu și alte nume, iată acela carile
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
adaog ori vremile îndelungate, ori streinii adaogă și alte numere, iar acela din rădăcină nu să mută”. Nicolae Costin: „Așea toate neamurile sunt cu multe numere, după vreme toate suntu... Așea și neamul acesta, ce scriem țărilor acestora (Moldova, Țara Muntenească și Ardeal) nume dreptu și mai vechiu este român, adică râmlean de la Roma... Măcar că și la istoricii și la graiul streinilor, și între sine, cu vreme, cu vacuri, cu primenele, iau și dobândesc și alte numere, iar acela ce este
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
oglindă curată chipul și statul, bătrânețele și cinstea neamului său privindu-și, îl sfătuiesc”. Între hotarele Daciei este cuprins întreg spațiul locuit de români: „pentru că numele și neamul dumneavoastră până acum necurmat locuiește în Dachia (adică în Moldova, în Țara Muntenească și în Ardeal)”. Relevant pentru convingerile lui Dimitrie Cantemir este și un fragment mai amplu, scris inițial pentru Descrierea Moldovei, dar rămas în manuscris și publicat mult mai târziu: „Înainte de toate, chiar dacă acest neam a fost împărțit în trei ținuturi
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și valah însemnau români, iar moldovenii erau tot una cu valahii. El pune printre primii în discuție denumirile multiple pe care cele două țări le-au primit de la străini în Evul Mediu: el relatează că, pe când băștinașii își numeau țara „muntenească”, adică țară de munte, grecii o numeau Valahia, Ugrovlahia sau Ungrovlahia, ce ar însemna Valahia Ungurească sau Valahia dinspre Ungaria, iar în Rusia, ca și în Polonia, i se spunea „Pământ Muntenesc”. În viziunea grecilor, menționează același autor, Moldova este
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
el relatează că, pe când băștinașii își numeau țara „muntenească”, adică țară de munte, grecii o numeau Valahia, Ugrovlahia sau Ungrovlahia, ce ar însemna Valahia Ungurească sau Valahia dinspre Ungaria, iar în Rusia, ca și în Polonia, i se spunea „Pământ Muntenesc”. În viziunea grecilor, menționează același autor, Moldova este tot o Valahie, numai că i se spune Moldovlahia, adică Valahia de pe râul Moldova; Maurovlahia, adică Valahia Neagră; RusoVlahia, adică Valahia dinspre ruși. El spune că în Rusia deseori Moldova este numită
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
toamna în declin.". Albastrul de Voroneț trezește acorduri muzicale și amintiri robite de tăceri: "Ce înger de pe Voroneț mi-nvie albastru-n pleoape? " Poezia interioarelor nu desprinde nostalgii produse de mătăsuri, plușuri, mobile de mahon, ca la parnasieni, ci scoarța muntenească undită cu bujori albi și cu ramuri înghețate pe sticla ferestrelor. Poetul descrie tablouri cu bujori, natură moartă, cheamă mirosuri și creează beții olfactive, adevărate paradisuri în descendența lui Anghel și a lui Mihai Celarianu. Ca și aceștia, cântă nuferi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
neamul acesta de o samă de scriitori, ieste inimii durere. Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoț lumii la vedere felul neamului, din ce izvor și seminție suntu lăcuitorii țărâi noastre Moldovei și așa și Țării Muntenești, cum s-au pomenit mai sus [...] Eu voi da samă de ale mele, câte scriu. (Miron Costin, De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor - Predoslovie) 1.Explică ortograma din structura Biruit-au. 2.Scrie sinonime potrivite pentru
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Miron Costin, De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor - Predoslovie) 1.Explică ortograma din structura Biruit-au. 2.Scrie sinonime potrivite pentru termenii: seminție, letopiseț. 3.Transcrie două arhaisme fonetice. 4.Precizează modul de formare a cuvintelor muntenesc și ungurești. 5.Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Țării Muntenești. 6.Rescrie prima frază, folosind limba română actuală. 7.Evidențiază rolul Predosloviei în textele vechi. 8.Comentează, în 4-6 rânduri, afirmația: Eu voi da samă de ale mele, câte
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
lor - Predoslovie) 1.Explică ortograma din structura Biruit-au. 2.Scrie sinonime potrivite pentru termenii: seminție, letopiseț. 3.Transcrie două arhaisme fonetice. 4.Precizează modul de formare a cuvintelor muntenesc și ungurești. 5.Motivează scrierea cu majusculă a substantivului Țării Muntenești. 6.Rescrie prima frază, folosind limba română actuală. 7.Evidențiază rolul Predosloviei în textele vechi. 8.Comentează, în 4-6 rânduri, afirmația: Eu voi da samă de ale mele, câte scriu. 9.Menționează două idei umaniste exprimate în fragmente. Barem de
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
loc suntu cu moldovénii și toți de la Râm să trag" (p. 124). Miron Costin preia și reafirmă în forță ideea originii comune. În "Predoslovie" la De neamul moldovenilor [1686-1691?], Miron Costin (1965) arată că "lăcuitorii țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești și românii din țările ungurești [...] toți un neam și odată discălecați suntŭ" (p. 9). Tot Miron Costin este întâiul formulator al tezei- contrafort a doctrinei originii pur latine a românității sub forma tezei risipirii dacilor (pe care cărturarii Școlii Ardelene
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
estetice, modelele și procedeele tradiționale consacrate. În continuare sunt analizate formele stilului oral pe care le cităm: fraze interogative și exclamative, ziceri tipice, construcții întrerupte, așazisele anacolute, expresii idiomatice, proverbe, locuțiuni verbale, repetarea cu inversiunea ordinii cuvintelor, rotacizarea specifică limbii muntenești, mai-mult-ca-perfectul perifrastic ș.a. De asemenea se observă că, atunci când dialogul încetează și încep comentariile scriitorului, acesta folosește și aici felul de a vorbi al personajelor sale, prin intermediul stilului indirect liber. Tudor Vianu precizează că I.L. Caragiale nu este un scriitor
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cutumiare. Dar, varianta moldovenească a vechii limbi literare nu urma norma locală a graiului, ci propria sa tradiție, bazată pe graiurile nord-ardelenești și maramureșene, avea deci o normă-cutumă divergentă în parte aceleia dictate de grai. Nici norma vechiului dialect literar muntenesc nu coincidea cu norma graiului în măsura în care integrase elemente specifice altor graiuri. Rezultă din aceasta că norma limbii populare și norma limbii literare au permanent un statut diferit și pot avea chiar orientări și conținuturi diferite. La Eugen Coșeriu se constată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ea din vechime. "Pămînturile principatului Moldovei, după vechea hotărnicire moldovenească, asupra cărora Domnul va avea drept de stapinire - se stipula în art. 11 al tratatului - sînt cele cuprinse între rîul Nistru, Camenița, Bender, cu tot ținutul Bugeacului, Dunărea, granițele țării Muntenești și ale Transilvaniei și marginile Poloniei, după delimitările făcute cu acele țări". Și pentru ca să nu se facă loc nici unui arbitrariu, art. 12 preciza: "Cetățile Principatului Moldovei și orașele și oricare alte locuri întărite să fie păzite și prevăzute cu garnizoane
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
existentă în sistemul limbii, unitate concretizată în vorbire prin sunete. De exemplu, fonemul e din de pe este concretizat, în vorbirea literară, în sunetul e (׀de pe׀), în vorbirea în grai moldovenesc în i (׀di pi׀), iar în vorbirea în grai muntenesc în u/ e (׀du pe׀). Este același fonem care diferențiază substantivul par de adjectivul pare, respectiv adjectivul la numărul singular par de cel la numărul plural pare. În alte contexte, fonemul are rol în diferențierea cuvintelor din serii paronimice (car
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Evenimentul este reținut și relatat în epoca feudală în Cronica lui George Brancovici scrisă la 1688-1690: ,,Acest Pombei a tăiat boazul la Bizantiea de au intrat Marea Neagră în Ma-rea Albă, și zic să fi rămas uscat Țara Moldovei, Tara Muntenească și Tara Ardea- lului’’. Mitologia românilor păstrează amintirea cataclismului natural de la Bosfor în următoarea formă: ,,Pămîntul acestei țări, mai demult era acoperit cu apă și nici-odată nu se putea scurge, fiindcă la Marea Neagră era un munte de piatră. Turcii s-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
externe, dupa cum am amintit. Predecesorii lui Brâncoveanu, Matei Basarab (16321654) și Șerban Cantacuzino (1678-1688) au reușit să contureze un caracter unitar, românesc, În artă. „Epoca” lui Matei Basarab a fost o epocă de „sinteză deplină În forme dea-ntregul muntenești, a tuturor elementelor moștenite de la secolele precedente”. În cei 40 de ani, dintre domniile lui Matei Basarab și Șerban Cantacuzino, instabilitatea politică a dus inevitabil la o stagnare culturală (cu excepția literaturii istorice). Șerban Cantacuzino, În ciuda diversității elementelor culturale, a
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
a viziunii arhitecturale. Apariția unui stil unitar, atât laic cât și ecleziasctic era În acel moment o necesitate, pe care Brâncoveanu a facilitat-o și a susținut-o prin ideile sale culturale reformatoare și financiare. Stilul brâncovenesc a salvat arhitectura muntenească de monotonia rutinei. Nevoia unei Înoiri În acest domeniu se manifestase Încă de timpuriu: activitatea pietrarilor, din vremea lui Matei Basarab, nu constituise decât o Încercare de a Îndeplini această cerință de noutate, prin reintroducerea În decorația monumentelor, a sculpturii
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
sine ca tip al boierului cu jale de țară: "Oh! oh! oh! Săracă țeară a Moldovei, ce nenorocire de stăpâni ca acesta ai avut... Oh! oh! oh! Vai, vai, vai de țeară!... Oh! oh! oh! săracă țeara Moldovei și țeara Muntenească, cum vă petreceți și vă desmierdați..." Însă vaietele de mai sus sunt luate dintr-un portret caricatural al lui Dumitrașcu-vodă, căci Niculce e bârfitor, încondeietor bufon al lucrurilor: "și era om nestătător la voroavă, telpiz, amăgitor, geambaș de cai de la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1729). Aci toate acuzațiile Cantacuzinilor sunt "nește amestecături". Acestora numai "li s-au nălucit" de trădare din partea lui Gh. Băleanu, așa ca "să fie totdeauna ei mai mari". Șerban, domnul, e "lup turbat". Poezia ciudei devine o caracteristică a cronicii muntenești, care e mai nervos dramatică, mai familiară. Antonie-vodă e zugrăvit foarte viu, ca o victimă senilă: "atîta îi scurtase toate veniturile, cât nici de mâncare nu era sătul și de băutură, că-i da cât vrea ei, în zi de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
urmașii pecenegilor. Aceștia călăresc pe cai nepotcoviți, fac focul cu amnare și iubesc pădurea. Un francez venit să exploateze lemnul se vede boicotat de către toată lumea. Baltagul e un roman al transhumanței cu intrigă antropologică. Acum suntem în Dacia, în teritoriul muntenesc al oierilor. Un cioban a fost ucis, și nevasta care-i știe drumurile calendaristice îi dă de urme și prinde pe ucigaș. Fundamental și remarcabil este aici simțul automatismului vieții țărănești de munte. Oamenii fac fel de fel de prepusuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a mijloacelor de expresie. Analizând trăsăturile majore ale limbii folosite de Eminescu în articole, Maria Stanciu-Istrate evidențiază două caracteristici ale acesteia: fenomenul modernizării sau al "literarizării", cum îl numește Garabet Ibrăileanu, constând în orientarea limbii articolelor după modelul formelor literare muntenești, și modernizarea lexicului, manifestată în preferința autorului pentru neologisme 300. Vorbind despre practica redactării și despre exigența pe care poetul o manifesta în alcătuirea textelor, Ioan Slavici afirma: "Ca scriitor Eminescu strica multă hârtie, căci făcea multe corecturi mai ales
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
aprofundând investigația și argumentarea, insistă asupra însemnătății traducerii lui N. Milescu, a ponderii acestui text în cuprinsul ediției de la 1688. A fost semnalată apoi pătrunderea în textul Bibliei de la București, în proporție considerabilă, a unor fenomene lingvistice de tip popular (muntenești), dar și a unor particularități fonetice, morfologice și lexicale caracteristice graiurilor nordice, ardelenești și moldovenești. Existența celor din urmă a fost explicată, între altele, prin prezența în Țara Românească a unei pleiade de tipografi moldoveni, unii dintre ei continuatori ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285724_a_287053]
-
el poemelor merg În acest sens. Luniță luminătoare este un veritabil cîntec lăutăresc. Stilul acela isteț și imperativ, pe care Îl vom afla peste un veac În CÎnticele țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, apare Întîi aici. Stil prin excelență muntenesc, iute și colorat, stil de petrecere În durere, de rîs În plîns cum! zice Nichita Stănescu, un prețuitor al acestui gen de lirism: „Luniță luminătoare Și stele strălucitoare, Luminați mai cu tărie Scumpa mea călătorie. Dați lumină Înfocată PÎn cărarea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]