677 matches
-
eu să îl aud, aceste cuvinte pe care abatele mi le-a transmis imediat și pe care mi le-a repetat în ziua următoare: "Sunt fericit de faptul că spiritul meu îmi aparține". Abatele schimbându-și poziția, am putut auzi muribundul articulând și următoarele: "Nu pot să mă explic". Acestea au fost ultimele cuvinte care au ieșit de pe buzele sale. În acest moment sosi doctorul Lacauchie. Cât timp a fost împreună cu doctorul și cu abatele, am crezut că pot să absentez
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Monclar își începuse datoria de a-i administra Sfântul Maslu și să se asigure de dispozițiile sale privind primirea ultimei taine (Bastiat s-a spovedit pe 20 și s-a împărtășit pe 22); i-a spus: "Prietene, sărută crucifixul". Buzele muribundului s-au desfăcut și au ascultat îndemnul. Văzând acest lucru, doctorul făcu un gest de uimire; nu își putea explica faptul că inteligența și voința erau încă acolo, când viața se retrăgea. Am contemplat îndelung acest chip drag, pe care
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
stau la fereastră și privesc întrega lume. Florile tale mă țin departe de tot și îmi vâră în capul înfierbântat conștiința ta buimacă. Mă doare totul, căci capul însângerat nu poate veni pe lume... DOAMNA WURM ( Destul de liniștită): Ești un muribund. Ești un uitat de soartă. Nu meriți să mai înfuleci nimic. O să fii îngropat lângă groapa de bălegar. Viața ta ar trebui împărțită între toți oamenii răi de pe fața pământului. HERRMANN (Brusc liniștit): Și când o să dispari tu din fața ochilor
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vor fi retrase în masă, fără să aibă loc vreun război de o spiritualitate subdezvoltată... (Scoate dintr-un dulap un cuțit uriaș) Dintotdeauna mi-am dorit să vâr cuțitul în mizerabilul trup al unui chiriaș din casa asta. (Înjunghie pe muribundul Kovacic în stomac și râde)... în trupul unui adevărat tată de familie... pe Grollfeuer cel original am putut să-l otrăvesc dar nu și să-l înjunghii. Îmi păream a fi prea tânără și prea frumoasă pentru clădirea unei închisori
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
manifestă prin natura fragilă și neajutorată a unei femei.767 Povestea lui Melibeus reprezintă „o alegorie morală elaborată, în proză, care este prea transparentă, aproape ilizibilă prin simplitatea repetițiilor sale plate. Are multe în comun cu predica preotului, pe care muribundul Chaucer a decis să o poziționeze în finalul a ceea ce redactase din Povestirile din Canterbury.”768 Ca în orice parabolă, firul epic este simplu: în timp ce Melibeus era plecat la război, trei dușmani mai vechi i-au pătruns în casă, au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să fie de sufletul meu”. Cel ce primea pomana răspundea, la rândul său: „Bogdaproste”. Înainte de moartea cuiva, atunci când sfârșitul acestuia era inerent, rudele apropiate își cereau, pe rând, iertare de la acesta, iar preotul îi dădea ultima împărtășanie. Se crede că muribundul ce nu este iertat moare mai greu. Când cineva dintre cei de față era mai milos și muribundul nu-și putea da duhul, persoana respectivă era trimisă discret afară, după treburi. Înainte de moarte sau chiar pe patul morții, se obișnuia
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sfârșitul acestuia era inerent, rudele apropiate își cereau, pe rând, iertare de la acesta, iar preotul îi dădea ultima împărtășanie. Se crede că muribundul ce nu este iertat moare mai greu. Când cineva dintre cei de față era mai milos și muribundul nu-și putea da duhul, persoana respectivă era trimisă discret afară, după treburi. Înainte de moarte sau chiar pe patul morții, se obișnuia a se lăsa un testament verbal ce a devenit ulterior actul scris de moștenire. Spre deosebire de alte țări unde
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
manifestă prin natura fragilă și neajutorată a unei femei.767 Povestea lui Melibeus reprezintă „o alegorie morală elaborată, în proză, care este prea transparentă, aproape ilizibilă prin simplitatea repetițiilor sale plate. Are multe în comun cu predica preotului, pe care muribundul Chaucer a decis să o poziționeze în finalul a ceea ce redactase din Povestirile din Canterbury.”768 Ca în orice parabolă, firul epic este simplu: în timp ce Melibeus era plecat la război, trei dușmani mai vechi i-au pătruns în casă, au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
avea un Consiliu ales la beție, sau, dacă vreți, într-o stare psihedelică. Acasă am recitit 50 de pagini din Muntele vrăjit. Fascinantă această adaptare la capriciile unei maladii care te mistuie, și la rigorile implacabile ale unui sanatoriu de muribunzi, în fond un ospiciu deghizat. decembrie, 1996 Unde au dispărut traducătorii? Dacă schimbările importante din societatea noastră de după 1990 au bulversat serios scriitorul basarabean, care nici acum nu-și poate regăsi un regim creator normal, după șapte ani de libertate
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
nu se manifestă doar În momentele de criză. Drieu e unul dintre acei sinucigași care se pot sinucide și din plictiseală: „Am uneori poftă să mă sinucid pe loc. Parisul e atât de posomorât și atât de mort, oamenii niște muribunzi năuciți”. Pe acest fundal, sinuciderea poate fi și o reglare de conturi, despărțirea orgolioasă de niște oameni pe care-i disprețuiește profund. Va trebui, prin urmare, să moară spectaculos (avec éclat!), pentru a atrage atenția asupra răzbunării sale. În această
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
edict de toleranță față de discipolii lui Cristos. În Orient, Maximinus Daia (308-313) și Galerius au continuat persecuția. Nu este exclus ca, politica inițială a lui Licinius (308-324) în favoarea creștinilor (opusă celei a lui Maximinus Daia), să nu-i fi sugerat muribundului Galerius în anul 311 promulgarea edictului de toleranță prin care se punea capăt în mod oficial politicii falimentare de persecuție, recunoscută de același decret, însă continuată în Asia Mică, Siria și Egipt de către Maximinus, care ignora decretul. Între timp, creștinismul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
așteaptă? Nu mai așteaptă nimic, zic unii. Și, când nu mai ai nimic de așteptat, ești sătul de toate. Ți se face lehamite. Hrănit până acum doar cu „gogoși" și cu baloane de săpun, s-au ghiftuit deja. Popor de muribunzi, de agonici, cărora li s-a răpit, până și posibilitatea de a visa. De a spera. De a iubi. De a trăi. De a se naște din nou. De a trăi demn. De a învia. N-am să întreb acum
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
lumii, un fond în care să se reflecte realitatea în toată măreția sau decăderea ei”. Omul cel ciudat de pe scaun se trezise din nou vorbind, tocmai acum când toți uitaseră de el. Bătrânul râcâia mai departe cu unghia marginea teracotei. Muribundul tresări violent, apucând cu degetele descărnate marginea băncii, schiță un efort de parcă ar fi vrut să se dea jos, apoi mâna-i căzu moale pe piept. Cu sforțare o aduse și pe cealaltă, oftă ușurat ca după un mare efort
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de unde i se părea că lipsise o veșnicie. Bătrânul stătea tot acolo sprijinit de sobă, iar omul acela murdar, neras, își trăsese scaunul lângă bancă, își pusese bățul pe jos și acum ținea cu amândouă mâinile lampa între mâinile muribundului care gemea încetișor. Cantoniereasa stătu un timp cu corpul aplecat spre înainte, fără să se așeze pe scaunul său dintre cele două telefoane. Respira greu ca după urcarea unui munte. Își trecu mâna peste fața și părul udat de ploaie
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
1972) -, precocele Labiș devenise în scurt timp personalitate polarizantă: era clasicizat. Cum cercul vieții lui fulgurante se încheia în a douăzeci și doua noapte a unui decembrie mohorât (1956), cum ale sale ultima verba (notate de Aurel Covaci la căpătâiul muribundului) se refereau la Pasărea cu clonț de rubin care-l strivea, evenimentul tragic a avut imensă audiență. După mai mult de două decenii, Mircea Tomuș punea sub semnul îndoielii "legenda Labiș": "Avem acum "axioma Labiș", am spune chiar "dogma Labiș
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pentru Cultura și Știința Evreilordddd este fondată în acest scop la Berlin în 1819 de tineri intelectuali și oameni de știință. Ea urmărea să sustragă textele canonice ale iudaismului exegezei tradiționale și să le supună metodelor critice ale științei moderne. Muribund ca religie printre evreii europenei, iudaismul devenea astfel obiectul unei abordări distanțate, singura în măsură să evite dispariția lui completă în valul secularizării. Făcând asta, ei arătau că iudaismul însemna totodată o cultură și o istorie. Dar aceasta trebuia curățată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Între o fotografie și alta, clic, clic, clic, clic, clic, clic, clic, clic, de opt ori, o serie completă cu o viteză a obturatorului de 1/500 și o diafragmă de 8. A cincea fusese cea mai bună: cea unde muribundul, cu fața abia vizibilă printre propriile-i explozii roșii, ridica brațele și picioarele. Apoi, uitându-se la fotograf (Faulques se apropiase cu o tăcere tactică impecabilă, În timp ce Olvido șoptea nu face nimic, te rog, stai aici și nici nu te
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ești de acord. - Sunt. Din experiență. Markovic s-a deplasat de-a lungul peretelui circular, pe care lumina din amurg Îl Întuneca În unele locuri și Îl Înroșea În altele. S-a oprit la bărbatul care lovea În cap un muribund. Trupul de pe jos, abia schițat, era doar din tușe de cenușiu și ocru. Un chip inform. - Unii spun că și cel care lovește, torturează sau ucide devine animal fără rațiune, a comentat Markovic. Ce crezi despre asta? Crezi că nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
6); cancer (5); greutate (5); SIDA (5); slab (5); copil (4); doctor (4); febră (4); frică (4); ghinion (4); grav (4); greu (4); incurabil (4); neajutorat (4); nebun (4); rănit (4); (3); ebola (3); îndurerat (3); maladie (3); medicament (3); muribund (3); la pat (3); slăbiciune (3); supărare (3); tratament (3); beteag (2); cap (2); chin (2); disconfort (2); galben (2); ghinionist (2); mama (2); mereu (2); nenorocire (2); neputință (2); psihic (2); sărman (2); sfîrșit (2); singurătate (2); speranță (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
fiți mult mai altruist am ales-o drept exemplu pe Maica Tereza. De fapt, ea ar putea fi deopotrivă inspirația noastră numărul 1, numărul 2 și numărul 3. Și-a dedicat viața modestă construirii misiunilor și salvării celor bolnavi și muribunzi de pe străzile orașului Calcutta (Indiaă. Țelul ei era să le permită celor ce erau pe moarte să se stingă cu demnitate într-un mediu al dragostei și afecțiunii, îngrijiți cu altruism de călugărițele ei, pe care le numea îngeri. +++ În
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
răposați ca îngeri și-l primesc; dacă omul acela n-a avut rude sau copii, apoi nu-l întîmpină nimeni pe ceea lume. Cînd unui bolnav îi vin lacrimi fără să spuie ceva, el plînge în el că moare. Dacă muribundul zace cu capul pe perne umplute cu pene, nu poate muri. Dacă cineva nu poate muri, să i se puie sub cap un cojoc, c-apoi va muri ușor. Dacă un bolnav se canonește prea greu, i se ia perna
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
faptul că mânușa protejează mâna de contactul direct și neglijent cu materia impura (în cazul nostru, cu pantoful), purtarea mânușilor albe semnifică în liturghia catolică neprihănirea. După Dicționarul de simboluri, "în tradițiile occidentale, încălțarea are o semnificație funerară"104. Un muribund este pe punctul de a pleca în lumea cealaltă, iar pantoful lui, abandonat, arată că moartea se apropie și omul nu mai este în stare să meargă. Faptul că Milos, purtând mănuși albe, șterge de praful adunat în timpul călătoriei pantoful
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
origine aceeași pecete a fricii de moarte în diverse manifestări, spune Cioran, o frică absolut organică ce nu poate fi înlăturata rațional, chiar dacă nimeni nu reușește, înaintea ultimei sale clipe, să-și consume pe deplin moartea, care păstrează, chiar pentru muribundul din naștere, o fărâma de noutate. Chiar și credința în nemurire este condusă pe acest drum tot de frica de moarte, în speranța că valorile vieții vor putea fi salvate, dar în existența nu este posibilă salvarea; în non-existență, în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vreme...". Robert Musil, Hârtia de prins muște În acest text, care deschide Operele pre-postume, Musil descrie cu o precizie de entomolog interminabila agonie a muștelor prinse în capcana hârtiei cu lipici, un câmp de luptă miniatural, unde morții, răniții și muribunzii nu sunt cai și oameni (soldați), ci muște muște dintr-acelea "mizerabile" care pun stăpânire vara pe apartamentele noastre și ne otrăvesc viața. Doar un artist ar putea fi interesat de muște, s-ar putea emoționa în fața morții lor lente
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
minunează cel mult de efectele otrăvii, de senzațiile ciudate pe care aceasta le trezește în el. Naloboșul nu întrevede moartea. Ceea ce alimentează teama de moarte e imaginația și inteligența, precum și suferința fizică ori mentală care se citește pe chipul unui muribund. În opinia "biologilor", dacă animalul (naloboșul, în special) nu are chip, dacă natura nu i-a oferit un teren, un teatru al durerii, acestea se întâmplă pentru că el nu cunoaște durerea. Apărătorii naloboșului găsesc acest argument stupid. Pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]