1,825 matches
-
nașterii pruncului sfânt? Dacă un an întreg am lăsat ușa închisă, oare nu e timpul să o deschidem, măcar acum? Dincolo de agitația febrila a sărbătorilor de iarnă, printre hârtiile frumos colorate ale cadourilor ce le pregătim pentru cei dragi, în murmur de colinda și sclipiri de beteala, v-ați întrebat ce înseamna Crăciunul pentru voi? E mai mult decât o ocazie fericită de a ne întâlni și petrece împreună, de a dărui și primi cadouri, e ziua nașterii Domnului nostru, Isus Hristos
DESCHIDE UȘA, CREȘTINE… de MARA CIRCIU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368696_a_370025]
-
tale de ducă de lac de drag de plopi de stele ... de ea ... luna cea de atunci și cea de acum alunecă pe umeri de umbre se ascunde în teii care ard în neliniști și tremură prin tăcerea cerului aud murmur din ultimul dor la ziua ta nemărginirea cântă * Marea în furtună caută Iubirea de sub tei Hohotul lacrimii din ochiul Amurgului în flăcări murmură Imensitatea durerii Ecoul tace Muzica vântului amintește despre Iubiri pierdute Nopți cu lună tremurândă Enigmatic și visător
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Cugetare > CREAȚIE Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului CREAȚIE În fine sunt satisfăcut, Statuia mea arată bine, Mâine toți oamenii din lume Vin ca să vadă ce-am făcut! Sigur un murmur de uimire Va izbucni spre cerul mut: Solemnă, mare și din lut Pune pe veacuri stăpânire. A mea creație, îmi place, Cu plete în vânt și cu colți, Cu degete băgate-n ochi, Cu nări ardente și spumoase. Doamna e
CREAŢIE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364721_a_366050]
-
și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
visător aplecat să asculte glasurile peisajului nocturn. Trenul trece foarte încet, - o fi restricție de viteză - nu știu adevăratul motiv, care de fapt nici nu mă interesează, principalul e să am asigurată circulația și să ajung acasă cu bine. Aud murmurul îndepărtat al torentului, iar pe fundalul monoton al acestei serii uniforme, se aud lovituri în piatră, care mi s-a părut a fi plânsetul muntelui lovit. Am încercat un sentiment de milă și față de lucruri; mi se pare că stâncile
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
și nopți de restriște. Doină, doină... cântec dulce, plămădită din lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
ei, a importanței sale pentru noi. *Prefață la traducerea franceză a poemului El libro, tras la duna de Andrés Sánchez Robayna (Le livre derière la dune, préfacé par Yves Bonnefoy, traduit et présenté par Caude Le Bigot, Dijon, Éditions du Murmure, 2012). Traducerea în limba spaniolă a Prefeței: Clara Curell (Cuadernos Hispanoamericanos, 750, diciembre 2012). Traducerea în limba română, după versiunea spaniolă: Eugen Dorcescu. Referință Bibliografică: Yves Bonnefoy, Andrés Sánchez Robayna* / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 870, Anul
YVES BONNEFOY, ANDRÉS SÁNCHEZ ROBAYNA* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350393_a_351722]
-
ei, muți de uimire și toți cei care nu plecaseră din discotecă și așteptaseră revenirea curentului pentru a dansa și a se distra în continuare, toți rămăseseră stane de piatră. Tinerii își reveneau din încremenirea care îi cuprinsese. Se auzeau murmure înăbușite. După ceva timp începură să strige la unison, de parcă s-ar fi înțeles între ei: - Uuuuuuuu! Uuuuuuuu! Uuuuuuuu! Deși Arabul striga și el cât îl ținea gura, la un moment dat se opri și spuse: - Băăă, găini împuțite ce
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
Ce liniște-i acum în cerul meu Și gem împovărați de floare merii! Ce dragă-mi ești și o să-mi fii mereu De-aici până la capătul Vederii... MĂ UMPLU DE TINE Și iarăși mă umplu de tine Ca Marea de murmurul ei, Starea de veghe când vine Înapoi să nu mi-o mai iei Și așa e târziu pe pământ, Fără de țărmuri să-mi fie Până la capătu-i sfânt Năvalnica mea liturghie... Eu știu ce oftat o cuprinde Pe Vița cu dor
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349070_a_350399]
-
oftat o cuprinde Pe Vița cu dor de araci, Nimic dintre noi nu se vinde- Sărută-mi cuvântul și taci... Primăvara îmi umblă prin vine, De muguri mi-s umerii grei, Și iarăși mă umplu de tine Ca Marea de murmurul ei... NUMELE FRUMUSEȚII De frumusețea ta de ce te miri? Prin ea coboară Cerul peste lume, Nu ești de vină tu de mă inspiri, Nu e de vină ea că are nume! Cu el în brațe mi se face Dor, Numele
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349070_a_350399]
-
muncit și ai tot trudit Ca versului să-i dai mărire, Când chipul mamei-ai făurit... În aur fin, cuvântu-ai dăltuit În inimi pentru nemurire... Prin armonii seducătoare, Și-n ritmul muzicii cerești, I-ai pus arome pământești Și murmur dulce de izvoare. În simfonii nemuritoare - Cadență timpului ai dat; Spre înălțimi le-ai ridicat Spre glorie nepieritoare... Luceafărul și Luna plină. Tu ne-ai cântat încetișor... Îndrăgostit, cu-atâta dor - Iubita Doină, cea divină! Cuvinte găsit-ai pe-nțeles
LUI EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348580_a_349909]
-
noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Andreia Botiș și "Doina lui Lucaciu" • Vasile MORAR Nu cred să fie mamă în lumea aceasta care să nu murmure lângă covata, lângă leagănul, lângă pătuțul pruncului înainte de-a adormi un cântecel cât un murmur de izvor cu care să tragă peste pleoapele mugurelului de om pojghița dulce a somnului. Mă întorc în copilărie și-o aud pe mama. Ca o șoaptă de frunză îi era glasul. Ca un murmur de iarbă mângâiată de vânt
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
adormi un cântecel cât un murmur de izvor cu care să tragă peste pleoapele mugurelului de om pojghița dulce a somnului. Mă întorc în copilărie și-o aud pe mama. Ca o șoaptă de frunză îi era glasul. Ca un murmur de iarbă mângâiată de vânt. Dar mama nu abătea spre cântecelele de leagăn știute. Nu. Ea, săraca, nu avea vreme de finețuri melodice. Îmi căuta să mă adoarmă "Doina lui Lucaciu" cum n-am mai auzit-o cântată până la Toamna
ANDREIA BOTIŞ ŞI DOINA LUI LUCACIU de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348627_a_349956]
-
Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului Măsură armonie și frumuseții fabulos dar Învecinându’se cu cerul, pămantului hotar Pădurea magnifică,neliniștită, îngândurată Sacerdoțiu secular de taină binecuvântată Tulburătoare, grandioasă, sacră frenezie Soarele îmbrățișează murmurul din feerie Adierile calde mă-nfioară, muguri și păsări Cântă întâlnirea cu verdele -n eresuri. Corolele florilor roz-albe maiestuos se-nclină Legănate grațios sub fulgerele de lumină Un imn sfânt de slavă, de bucurie se înalță Izvodit din torentul tainic, clocotul
PĂDUREA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348690_a_350019]
-
a urmat tăcerea" , iar plecarea iubitului meu gorjan spre stele, în lumea celestă, unde durere nu este, nici ură omenească, iar veșnicia i-a oferit grădina luxuriantă a raiului dorit... și aștri luminoși adunați într-un cor magnific îi aduc murmurul izvoarelor, tremurul frunzelor, tălăzuirea valurilor mării necuprinse, ciripitul păsărilor, dragostea noastră, a românilor, care-l slăvim cu pioșenie întru veșnicie: „NU TE VOM UITA, IUBITE MAESTRE - SERGIU NICOLAESCU!" În loc de epilog Ieri, 7 Ianuarie 2013, de Sfântul ION, am fost la
O MARE STEA A CULTURII ROMÂNEŞTI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348721_a_350050]
-
albul este mai nimic decât negrul, e hârtia fără scris, e harul nemaiîmplinit, e uniformizarea cu ceilalți. Muzicalitatea sa lirică are ecouri de vioară, uneori capricios rămasă „fără arcuș” sau cu struna ruptă de deziluzii, zgomotele disonante din jur devin „murmur de scrum”, râsul e un dans stacatto în ritmul „boabelor de ploaie”, pe care bătrânețea în slow motion se străduie să nu-l uite, păstrându-l întruchipat în șuieratul vântului în inimă. Cântul său e închinat fructului matur, împlinit. El
ZBOR ÎN CĂDERE – CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS ! de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349325_a_350654]
-
scriam mai sus, ea nu face poezie, ci așterne pe hârtie cu migală, ca în pictură, trăirea inimii, dorința de a iubi mult, libertatea de a fi ea prin dorințele sale, prin gândul suprem: ,, vântul violet închis de timpuriu în murmur țesut peste gândul meu incert. ,, Iată alte imagini poetice necăutate, dar de reținut, prin expresivitate și noutate: aerul cu transparențe vibrând; prin iubire zburător; darul lacrimei din cer; suspinul prelung al durerii; mângâieri de cuvinte și multe altele. Constanța Abălașei-Donosă
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
se foiește pe scaun. Ce chipuri drăgălașe au toate aceste fantome ! În dreptul fiecărui nume , dirigintele își așterne semnătura unei lacrimi : fiecare nume cu lacrima sa invizibilă. Izvorul lacrimilor pare de nesecat ; vocea uscată de emoție abia se mai aude de murmurul și de foiala atâtor absențe. Și toate sunt motivate și determina(n)te. Pe peretele din dreapta, tronează Afișierul clasei. La loc de cinste, încă se mai află , orarul : Luni Marți Miercuri Joi Vineri 11-12 Biologia 12-13 Româna Fizica Româna Româna
GOL DAT LA MAXIMUM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349792_a_351121]
-
și ai tot trudit ... Ca versului să-i dai mărire, Iar chipul mamei ai cioplit, Și-n aur fin, cuvântu-ai dăltuit, În inimi... pentru nemurire. Prin armonii nepieritoare, Și-n ritmul muzicii cerești, I-ai pus arome pământești Și murmur dulce de izvoare. În simfonii nemuritoare - Cadență timpului ai dat; Spre înălțimi le-ai ridicat Spre glorie nepieritoare... Luceafărul și Luna plină; Și ne-ai cântat încetișor ... Cu sufletu-ți cuprins de dor - Iubita Doină... cea divină! Cuvinte găsit-ai
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU (POEME) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349784_a_351113]
-
student botoșenean. Profund mișcat, Calmuschi s-a adresat direct poetului cu un discurs vibrant cu o voce tânguită, înecat în lacrimi, amintind de toate suferințele poetului. După impresionanta lui cuvântare, care-i robiră pe toți câteva minute, se stârnise un murmur de admirație în toată mulțimea. Studentul vorbise ca un adevărat orator. În timp ce convoiul mortuar urca dealul Filaretului, se făcuse aproape seară. Începuse o bură de ploaie măruntă, semn că și cerul vărsa lacrimile lui la durerea morții poetului. Undeva spre
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
În curte năpădită de iarbă mătăsoasă, Cu razele filtrate prin ramuri ca prin sită, Ca o relicvă sacră din letopiseț scoasă. Clopotnița se-nalță tăcută și stingheră, Ca o remininscență se țes neauzite Vibrațiile calde venind din altă eră, Ca murmure ușoare de rugăciuni șoptite. A dimineții rouă o frescă adunată Din multe anotimpuri în imnuri de lumină - Același zbor de vise sub bolta înstelată, Tablou votiv și veche pictură bizantină. Biserica îmi pare o navă temerară - Curajul și blândețea de
CTITORIE DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348117_a_349446]
-
nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului fără zâmbet mă scufund în teama de a nu cădea din cer acele tăcerii răsar în zăbrelele privirii ceața umple golul puține lucruri sunt gri ca distanța dintre două umbre de murmur de ce adun în călimară doar odăile reci de unde pleci fără să atingi pereții de foc de ce pasul se afundă în nisipul fierbinte strâng în pumn întrebările timpului îi cer să-și scuture secundele în sens invers să-mi dea socoteală
DE CE? de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348149_a_349478]
-
de profundă, încât am început să plâng ușor...starea de euforie mă copleșea...am îngenunchiat și m-am rugat copacilor și umbrei lor binefăcătoare să îmi dea puțin din tăcerea și înțelepciunea lor...frunzele au început să foșnească și un murmur de izvoare mi-a atras atenția pierdută pe cărările dragostei de frumos care se împrăștia peste tot fără vreo regulă anume... Erau multe...izvorau de nu știu unde și curgeau , formând cascade de cleștar...dacă urmăreai cu privirea alunecarea lor, te lipeai
CUIBUL LINIŞTII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348138_a_349467]
-
gînduri artistice, uluitor de bine transpuse în tablouri. Toate lucrurile s-ar scurge în uitare, dacă pictorii nu le-ar repune iarăși pe pînze și nu le-ar resemnifica. Dacă Ioana nu ar fi resemnificat primăvara cu mireasma și cu murmurul ei, cu seva de verde urcînd în vrejuri, cu prospețimea florilor, toate ar fi rămas niște pixeli anacronici la mine pe ecran. Ea dă save as unor sclipiri artistice, dar, mai ales, știe să facă din pictură elogii de mulțumire
NOBLETE SI VALOARE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348170_a_349499]