2,953 matches
-
mai aduce cu un scenariu cunoscut, deci liniștitor, spuse Adrian. Deasupra casei trecu un avion. Vila era la douăzeci de kilometri distanță de aeroportul Gatwick și se află chiar sub principalul coridor aerian al acestuia. Uneori zgomotul îi deranja pe musafiri, dar Adrian și Eleanor abia dacă îl mai băgau de seamă. — Care-s știrile de pe pagina întâi? se interesa Adrian. Eleanor puse jos Gazette și lua secțiunea de știri din Sunday Sentinel. — Hai că-s plictisitori! exclama ea. Majoritatea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
fi de-ajuns și această propunere ca să fac tămbălău, îl preveni ea. — Da, v-ar fi de-ajuns, recunoscu el. „Adrian Ludlow m-a invitat să vizitez sauna aflată pe proprietatea lui pe tonul firesc cu care îi oferi unui musafir un pahar cu băutură. M-a asigurat că n-o să am nevoie de costum de baie. Mi-am cerut scuze și-am plecat.“ — N-am nici cea mai mica intenție de-a pleca, îl asigura Fanny. Nu mi-am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
omenești obișnuite. Cu ironia, când fină, când caustică, care-l caracterizează în cazul de față, scriitorul conferă titlului o conotație specială prin adăugarea celor câteva puncte de suspensie care s-ar putea traduce astfel: ,,Decât așa vizită, mai bine lipsă...” Musafirul - narator are pe parcursul acestei vizite ,,satisfacții” dintre cele mai surprinzătoare (timp pierdut în discuții insipide, bani cheltuiți, pantalonii de vizită compromiși, educator păgubos și doctor fără voie. În plus, ca o încoronare, i-a dat să constate că ,,nu înțelege
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fumează...bărbatu-meu fumează... și dumnealui mi se pare că-i cam place”. Procedeele educative aplicate de mama au efecte contrare celor dorite. Ionel rămâne o primejdie pentru menajera care face cafeaua: ,, Sări, coniță! varsă spirtul, s-aprinde!” și pentru musafir căruia îi pătează pantalonii ,,culoarea oului de rață”. Punctul culminant și deznodământul se interferează în momentul în care ,,maiorul cade lat”... din cauza fumatului. Ultimul alineat are caracterul unui deznodământ. Sosit acasă, vizitatorul înțelege de ce a ieșit maiorul cu cheseaua în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
verde-crud sălbatic; solii primăverii, ghioceii, își salută regina; ghioceii timizi ies din pământul jilav ca niște sulițe; tânăra domniță țese un covor verde de iarbă; păsările își revarsă trilurile încântătoare; florile sunt sfioase, îmbrăcate-n haine de sărbătoare; copacii primesc musafiri, mugurii, care se transformă în suave flori; primăvara grăbită, neliniștită, friguroasă; dulcile zumzete; parfum ușor; cea mai dulce și mai poetică sărbătoare; dulcile nuanțe roz-albe și, trandafirii ale florilor; iarba ca peria; vis de albastru și azur; a nins cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu e nici igienic și nici estetic. Și nu reflectă nici condiția de maistru cu școală de stat la pensie acum și patriot peste măsură. Tribun, ce mai Încoace Încolo! E ceva important, domnu' Precup? Important? Precup Își privi mustrător musafirul peste ochelarii aburiți, căzuți pe vârful nasului. Vital, domnu' Gheretă! Vei vedea Îndată. Gheretă se aplecă cu sfioșenie asupra carnețelului cam slinos pe care Dionisie Precup Îl Împinse nu fără trufie spre capătul opus al mesei, dar nu zări altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
V-am adus cortul, zise ea și dădu drumul cearceafului portocaliu care se lăți spre Încântarea sa În mijlocul camerei. Uite un mod original de a-ți cere scuze, zise el și se ridică În picioare, În sfârșit, ca să-și primească musafirul, nemulțumit totuși de formula aleasă. Stupidă În cele din urmă. Ce scuze să-și ceară ea? Scuze? Și de ce, mă rog? Nu Încăpea Îndoiala, Își zise el, că, judecând după tonul vădit iritat al femeii aceleia cu alură de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
va trezi o cât de mică remușcare În sufletul ei. Se reîntâlniră În pat și conflictul se aplană tot datorită ei care găsea oricând un truc nou cu care Îmblânzea pudoarea de fier a iubitului ei. Brândușă aștepta respectuos ca musafirul „să mai deguste o dată Ottonelul” și zise: Mă bucur că vă place la mine, domnule profesor, că sunteți aici În preajma Anului Nou când se schimbă ceva În noi. Și chiar În Univers. O schimbare cât de mică, domnule profesor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un ambasador gata să-și prezinte scrierile de acreditare În mijlocul salonului, cu o tavă mare de argint În mâini plină cu pahare de băuturi pe care le luau după plac invitații doamnei Koblicska. În picioare sau pe fotolii și canapele, musafirii puteau admira și costumul care Îmbrăca servitorul amfitrioanei. Comenzile curgeau chiar din seara petrecerii. Cum În atelierul doamnei Koblicska se cosea și lenjerie bărbătească, Coriolan putea fi admirat ținând cu aceeași siguranță tava cu șampanie și În ținută sumară, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici o clipă și că interesul arătat desenelor fusese unul fugitiv. Da, de aici, răspunse Iolanda. Între timp Închise geamul, dar rămase sprijinită de pervaz, cu brațele Încrucișate, ca Într-o pauză de lucru. Avea un aer preocupat, de care orice musafir neașteptat ar fi trebuit să țină seama și să-și măsoare bine durata vizitei. Atunci de ce nu te-am văzut până acum câteva seri, lângă gară? Pentru că În restaurantul de la Gara veche merg foarte rar. Doar când doresc să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
intra cu vioară cu tot. Reală sau născocită, Îi plăcuse toată povestea asta. Nu era nici vulgară, nici dulceagă. Fusese o mărturisire simplă, fără efecte speciale și fără subtexte obositoare... Deși, la o adică... Câți morți am vegheat? Își privi musafirul ca să se asigure că răspunsul Își mai avea rost. Bărbatul Întreținea prin atitudine o așteptare curioasă. O Încuraja să vorbească. Și ea nu se mai lăsă așteptată. Doi. Pe tata și pe bunica. Tata a fost un bărbat Înalt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bancuri, beut butoaie de bor și pálinka, și după toate asta se spună cineva la tine che senetos tun! Poți múri de rúșine! Oamenii nu sunt chiar atât de fragili, domnule Húsvágó, interveni doamna Ster, Încântată de verva amară a musafirului ei. În ce vă privește Însă, puțină prudență nu strică... Köszönöm, stimată doamnă, köszönöm, zise domnul Húsvágó cu politețea sa excesivă, nu atât prin formulă, cât prin maniera sa proprie de a articula cuvintele, dintr-o ambiție dictată doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
interesant, zise doamna Ster, trezită parcă dintr-o toropeală plăcută, Întărită și de zumzetul albinelor care Îi Însoțeau vechiul prieten În drum spre poștă, undeva la granița cu Siria, de unde Îi scria și ei din când În când. Își privea musafirul cu simpatie, dar și jenată la gândul că acesta i-ar fi putut surprinde momentul de slăbiciune și, mai ales, interpreta ca pe un semn de plictiseală ori ramolisment. Bine că n-am sforăit, Își spuse ea, când decise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înmormântări, cununii, ceremonii la guvern, sau când ne bat ungurii la fotbal. Și când se cântă imnul. Orice imn. Pentru că nu e voie să râzi, unii fluieră. Ceea ce este cu totul altceva. De aceea și există stadioane. Ca să Își liniștească musafirul, doamna Ster Încercă mai Întâi să-și domolească râsul, apoi spuse: Deși nu cântăresc cât Cöcöke, domnule Húsvágó, sper să am o moarte aproape la fel de ușoară ca și el. La câte cărți am citit degeaba, sper să câștig ceva măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dom' profesor la cursuri. Și lor le plăcea să creadă că dom' profesor nu se Înșela... Altfel, poate, nu ar mai fi fost printre ei... Și nici ei aici. Petru era la fel de derutat ca și ei În fața valului neașteptat de musafiri care năvăliră În casă odată cu domnul Brândușă, de nerecunoscut În ținuta sa de magnat al veniturilor obscure, convertit peste zi În colecționar rafinat de tablouri sau Într-un Coluche autohton, patron spiritual al faimoaselor „restos du coeur” care se ignora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Zürich chiar există, ca și Elveția, de altfel, de unde mai veneau uneori scrisori și pachete. Dacă Țiurih există cu adevărat, de ce m-aș Îndoi de Viața de Apoi, se Întrebă Gheretă Înfiorat de bezna În care trăise până atunci. Fețele musafirilor nu se mai scăldau demult În lumina intensă a transfigurării de la miezul nopții. În urma ei rămânea pasta ieftină a fardurilor care Începea să curgă În fâșii subțiri cum adesea se vede pe fețele nădușite de transpirație ale actorilor din teatrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vorbim de ochelari. Îi purtaseră cu schimbul și Amalia și Andrei, iar Înaintea lor bunicul ei, Szilard Morar, zis Vasi, care i-a cumpărat la Viena. El i-a purtat mereu la biserică În fiecare duminică. Acasă, doar când aveau musafiri de seamă la masă. Când mâncau, Îi punea În buzunarul de la piept al vestonului În loc de batistă. În felul ăsta era sigur că nu Îi mai cădeau În supă. Îi purtase și ea la câteva serate În Casa Lendvay. Lumea zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se Întăresc și se destind mușchii feselor ei când se Împingeau prelung unul În altul, Încât te temeai să nu se transforme Într-o tornadă și să iasă apoi prin hornul teracotei ducând cu ei casa cu mobile și cu musafiri cu tot. Părerea domnului Brândușă era cât se poate de clară: dacă ăștia doi nu și-o pun În seara asta, prezicerea lui se va Împlini Întocmai. Optimist din fire și adept al soluțiilor naturale, spera că lucrurile se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Sadoveanu, Divanul persian joi, 1 noiembrie, 2001 Îmi pare rău că Șichy n-a acceptat invitația de-a gusta ceva împreună. Poate pentru că i-am spus (gafă?) că, în ce mă privește, am trecut și prin sărăcia socialistă (de revelion, musafirii veneau cu mîncarea de-acasă; aveai prieten măcelar, ți-era bine; Magda U. descoperise "delicatesa sărăciei", stiksuri la cuptor: presăra telemea de "douășunu" pe necomestibilele stiksuri ceaușiste, trăsnind a bicarbonat), trec și prin sărăcia capitalistă. Am să prepar niște de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
De ce n-ai vrut să mă vezi cînd m-am întors în România? Am tot vorbit despre asta, cu lupul de pază lîngă noi, cu ochii pe noi, cum stă și-acuma. Tano intră imediat în relații de complicitate cu musafirii. Ca musafir, e nesociabil, arțăgos și ostil. Mă simte un fel de prizonieră a afecțiunii lui Rusalin? Cînd am ajuns la Dorobanț, în urmă cu trei săptămîni, lada de gunoi de lîngă gard era plină cu pensoane, cu spatule, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ai vrut să mă vezi cînd m-am întors în România? Am tot vorbit despre asta, cu lupul de pază lîngă noi, cu ochii pe noi, cum stă și-acuma. Tano intră imediat în relații de complicitate cu musafirii. Ca musafir, e nesociabil, arțăgos și ostil. Mă simte un fel de prizonieră a afecțiunii lui Rusalin? Cînd am ajuns la Dorobanț, în urmă cu trei săptămîni, lada de gunoi de lîngă gard era plină cu pensoane, cu spatule, cu schițe rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
el trebuie să fie uluitor de energic. Mioara, în fața oglinzilor, își vedea viața, 357 de imagini, 357 de cadre. Se privea ca pe ceva străin. Un nor colorat însoțind-o din copilărie. Ăla trebuie să fie Mitică, le spuse ea musafirilor din Sala Oglinzilor. El există și nu are formă. Cu un sentiment de vinovăție Povestitorul îmbătrânea cu fiecare secvență, cu un tunet, cu un fir de barbă, cu o legendă. Se topea în durerea de atunci, cunoscând încă o dată durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o liniștește Angelina, n-a mai rămas nimeni în clădire, ai uitat cum mai trece timpul? își întinde puțin oasele ridicîndu-se de la locul ei, făcînd cîțiva pași. Ba nu i s-a părut, se aude în sfîrșit vocea Delfinei, așteptăm musafiri, se hotărăște să le mărturisească. Simțeam eu că ne ascunzi ceva, zice Tușica pe un tot destul de calm, prin cîte am trecut la viața mea, nu știu ce m-ar mai putea surprinde. Credeți-mă că de data asta nu-i vorba
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o fi dacă zici tu, Ghiță-hăi! Urma un ospăț așa cum numai olarii știu să facă, iar bunica Ileana se pricepea de minune să planifice și să lege aceste petreceri de anumite zile care erau, fie sărbători religioase, fie că aveau musafiri sau se nimereau rude ori prieteni de-ai lor cu care, În tinerețile lor, petrecuseră multe clipe frumoase. Stropite bine cu vin brumat și sifonat, petrecerile se transformau invariabil În niște trăiri de mare complexitate. În care politica și schimbările
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
arată fotografiile dintr-un album de familie și ne dă explicații interminabile, înduioșat de propriile lui amintiri. Tot ceea ce pentru el este important, ca făcând parte din viața lui, pentru noi rămâne fără semnificație. Greșeala celui care îi agasează pe musafiri cu albumul de familie o face și Veronica-Alina Constănceanu, autoarea unui scurt roman scris la persoana întâi, O (po)veste verde (Marineasa, Timișoara, 2001, prezentare pe ultima copertă de Cornel Ungureanu). Autoarea, inteligentă și cultivată, nu este însă și suficient
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]