451 matches
-
N-am putut mânca nimic toată ziua fiindcă meniul era: carne, cu carne din carne și deasupra fripturi cu sarmale. N-am putut bea decât cu mare greutate două sticle de Tuborg, fiindcă primăria decisese deja țuică, votcă, vinuri. Stăteam mută, fumând ca o nefumată, lângă violonistul din taraf (încaltea, omul foarte drăguț, într-o pauză de cântece patriotice și hore mehedințene, mi-a cântat Balada, uitându-se în ochii mei, și a cântat-o așa de frumos, de, o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tapetează tot aragazul și podeaua din jur. Arată ca oala minune din poveste, care a dat pe-afară, până a acoperit totul în jur. — Ce faci, dă-l la o parte de pe foc ! exclamă Nathaniel. Apucă de cratiță și o mută de pe foc. Ce naiba ai pus în ea ? — Nimic ! zic. Doar ingredientele obișnuite... Nathaniel a remarcat borcanul de pe bufet. Îl ia și se holbează la el uluit. — Praf de copt ? Ai pus praf de copt în sos ? Așa te-au învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
etichetele de la Zoo. Cu cheia de aur în mână, am plecat mai departe și am găsit și ultima ușă pe care era tipărită litera ”S”. Cu grijă am deschis-o și pe aceasta, iar ce am văzut m-a lăsat mută de uimire. Camera avea un minunat curcubeu, iar la capătul curcubeului, exact ca în poveste, ședea un spiriduș, păzindu-și oala de aur. L-am privit lung și am ieșit încetișor ca să nu-l tulbur. Cu cele trei chei strânse
ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
diseară ești invitata mea la cină. La Duc d’Anjou . Ia-l și pe Robespierre: o să facem un triunghi amoros liber consimțit. La ora 8 fix vin să te iau din fața ușii. Ținuta obligatorie. La revedere. Lionel iese. Liliane rămâne mută de uimire. După un timp, își revine și formează un număr de telefon. Când i se răspunde, spune doar atât: — Duc d’Anjou! Și închide. E ora 20.25. Lionel și Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Dim.Păcurariu, Editura Univers, București, 1979 , p.72) FIUL VORBIND MAICEI SALE Maică jale, măicuță cumplită, A nopților mele regină cumplită, De ce pier tinerețele, clare cântărețele, Când, în cezarice văluri, ursitoare cernită, De fruntea‐mi senină te‐apropii? Simt răcoarea mutei, a măicuței, a gropii! Părăsitu‐m‐ au visul, voioșia, pădurile, Uitatu‐m‐ au ceruri și ape sihastre și tremuratele prietene astre ... Ah, maică, sicriu pregătește, Așterne de moarte măsurile, Făclieri și stegari și alaiuri tocmește. Ah, totu‐ i tăcere, și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cine simte și cine își meșteșugește versurile ca Traian Demetrescu.” Alexandru A. Macedonski. Paris, 1884, august 23 MAMA Icoana veche zugrăvită Cu chipul blândului Hristos, Mi‐aduce‐ aminte ochii mamei Rugându‐ se spre ea duios... Îngenuncheată înainte‐i, Cerea cu mutele‐i gândiri, O rază bună de‐ ndurare și pază de nenorociri ... Cu limba tristelor suspine, Cu glasul cel mai cald și drag, Cerșetorea noroc și grijă Pentru copilul ei pribeag ... Azi biata mamă, când pricepe Că visul meu e stins
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
se sting în apunerii țară, fii un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. Fii și cunoaște și a neființei stare, infinit întemeind lăuntrica-ți vibrare, deplin s-o desăvârșești în această unică oară. Printre uzatele, ca și printre mutele, fără de nume, rezerve ale deplinei naturi, negrăitele sume extatic să te numeri și numărul fă-l ca să piară. Cum să evităm stingerea definitivă și să intrăm în circuitul eternității ? Trebuie, afirmă Rilke "să murim neîncetat în Euridice": să intrăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
recunoscut din prima prin ce tremolo trecuse tânăra actriță, cusut, antibiotice, pauză. Regizorul n-a aflat niciodată de străin. Gazdele știau bine expresia cu formarea gurii ei cu buze senzuale, s-au uitat mai mult la fața grădinăresei, care rămăsese mută de uimire, era un șoc pentru ea, înțepenise la un pas în fața scaunelor, își dusese mâna absolut țărănește la gură și nu clipea. Maestrul, uitându-se la reacția femeii - e mereu atent să vadă cum reacționează oamenii, el aude și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
arzând, sfârâind pe firul invizibil al incandescenței mele, piatră mai rece și grea decât moartea, piatră lucioasă ori plină de zgrunțuri, la loc de cinste te țin, în sângele meu, înghețul tău imaculat de mine însămi mă mântuie. limba ta mută și-a slobozit în mine dulceața semnelor venite din neștiuta noastră istorie. misterioase, ademenitoare, de neînțeles, acestor semne mă încredințez, cu carnea mea pieritoare, cu sufletul meu sfărâmicios. vedea-va cineva harta acestor semne pe care eu nu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
deloc, nici măcar n-a zâmbit. Ce mai puteam spune? Până la urmă, nu m-ar fi deranjat că gusturile lui se limitau la cărți cu hoți și vardiști, dar să uiți numele celui mai mare dramaturg al tuturor timpurilor? Am rămas mută de uimire, și deodată a devenit extrem de evidentă problema lui Brad, și da, cred că este pe deplin adevărat că nimeni nu e perfect. Brad. Superbul, frumosul, amabilul, dulcele de Brad, mi-am zis, puțin neliniștită, este redus. Al naibii de redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Asta în cazul în care băieții nu împărțeau și altceva decât pantalonii de piele. Deci se trezise. Asta mi-a spulberat orice speranță de-a o șterge fără să-l deranjez. Dacă nu m-aș fi prefăcut a fi o mută cvadriplegică, mi-aș fi îngropat fața în mâini și aș fi plâns. Spre disperarea mea, am simțit un braț încolăcindu-se în jurul trupului meu gol și trăgându-mă de partea cealaltă a patului. Un comportament foarte macho, de vreme ce eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
te-am luat cât de cât prin surprindere, zâmbi Victor. În felul ăsta sper să mă și revanșez pentru faptul că n-am prea vorbit zilele trecute. Am fost...ocupat cu ceva. Cu siguranță că mă luase prin surprindere. Eram mută din cauza șocului și enervată că Îmi zădărnicise planurile. Puteam oare să mă despart de el Într-un moment ca acela? Teoretic nu. Dar eram dispusă să o fac oricum. Tocmai mă gândeam cum să Încep când el vorbi pe neașteptate
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pentru tablourile acelea. Mai întâi m-a măsurat din priviri, apoi a izbucnit în râs. — Pe mine nu buzunarele dumitale mă interesează, ci chiloții. Restul nu mă mai privește, poți să iei toate tablourile pe care le găsești. Am rămas mută până când m-a dat afară. Nici nu prea înțelegeam ce voia de la mine. Duminică, când m-am culcat a doua oară cu el, părea pe deplin mulțumit. Totuși s-a răzgândit, mi-a spus în timp ce se îmbrăca. Nu-mi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cap și spuse: - Ceva nu merge. Nu pot detecta, dar am sentimentul că nu vom ajunge atât de aproape de această planetă ca de baza precedentă. Am sentimentul unei... interferențe. Gosseyn nu ezită. - Le telefonăm, zise. Dar videofonul și placa rămaseră mute, moarte. Stătură pe gânduri, dar nu multă vreme. Nu mai era nimic de făcut decât să ducă nava până la Venus. Ca și înainte, saltul de similarizare păru instantaneu. Căpitanul Free privi indicatoarele de distanță și-i spuse lui Leej: - Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
el niciodată nu sărea șotronul împreună cu fetele. Și dacă ele se îndepărtau mereu de șotron era numai și numai vina lui. Era o mare, mare greșeală. O greșeală de neiertat. Dragoș luă cu amândouă mâinile farfuria de pe masă și o mută în poala Deliei. Dragoș, pentru Dumnezeu! Mama era de-a dreptul îngrozită. Dar farfuria ajunsese deja acolo, în umbră, unde corpul Deliei răspândea căldură. Dogorea. Dragoș se aplecă să ia o îmbucătură cu furculița. Dacă râdeau cu toții, n-aveau decât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
i-a surprins pe toți, așa cum face în fiecare an. M-a surprins și pe mine. Zăpada surprinde oricum. Zăpada e surprinzătoare! Este elementul de surpriză. O vreme, lumea a fost lunară. A fost tăcută. A fost înzăpezită. A fost mută a doua dimineață până când ai auzit zgomotul apologetic al șoptitoarelor mașini. Cu toții am ieșit din case în vârful picioarelor și am clipit la vederea lumii. Fiecare pare să creadă că e în întregime doar vina lui. Dar sunt și cazuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nerostitele cuvinte, Sărutul meu setea-ți va domoli în noapte, Când trupurile noastre ți vor aduce-aminte Tulburătoare doruri din păgâne șoapte. Nu pot și nu vreau să te las risipei pradă, în ochii mei nu va muri nicicând chemarea înfiorând mute troiene de zăpadă, Iar visele-mi nu vor mai rătăci cărarea. Pe umeri frigul Uimit privesc cum ninge-ntruna ca-n poveste Și totul e nimic, nimic e tot ce este, Ghicesc indefinite forme sub zăpadă, Nisipul din clepsidră a-ncetat
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dădea fiori. În cele din urmă, Lea s-a adunat, i-a urat bun venit și i-a oferit un loc. Apoi i-a dat pâine să mănânce. Dar nici nu ne adunaserămm bine în jurul vizitatoarei, că am rămas iar mute de uimire. Vizitatoarea s-a uitat în jur, a zâmbit larg și i s-au văzut dinții mici și galbeni între buzele vopsite ciudat. Acum vorbind cu voce obișnuită și cu o lumină în ochii care ne-a făcut dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îi desena în jurul capului o coroană de lumină. M-am uitat în ochii lui și mi s-a oprit respirația. - Ești bine, doamna mea? a întrebat el, cu o voce dulce, cântată, pe care mi-o amintesc și acum. Eram mută. Se uita la mine cu aceeași foame pe care o simțeam și eu și mi-a pus o mână fiebinte pe umăr ca să mă conducă spre palat, servitoarea reginei ne urma, cu un rânjet pe față. Stăpâna ei avusese dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu degetul între buze, îl privi iarăși pe omul negru. Auta îi cântă un cântec scurt despre soare. Cântecul suna în urechile copilului mai straniu decât tot ce auzise până atunci. De multe ori, vocea omului negru se rupea, cădea mută într-o clipă spre sunete mai groase și iar se ridica, încet. Alteori vocea cântecului tăcea, și altă voce, parcă a altui om chiar dacă ieșită din aceeași gură, șuiera scurt ca vântul puternic sau bătea ca apa care cade din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scump de garofițe. Ce se întâmplă? Era seară când m-a dus în brațe până în casă și eu știu că m-am schimbat în baie (cu ceva sexy ce mi se dăduse, dar comod) și adormii pe covor. Suntem la mute, intr-un cartier cu vilișoare. Ce va fi? Întreb. Încă nu m-am hotărât. Poate ți-e foame. Uite ce am. Vrei și altceva? Pot merge să cumpăr ( Îi pare sigur rău pentru felul în care s-a comportat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tocmai de-asta m-am simțit atât de stânjenită. Pentru că, în adâncul sufletului, am știut că ea a bătut deja drumul ăsta și i-a cucerit pe toți cu inteligența și șarmul ei. Probabil că toată lumea a fost dezamăgită de muta asta cu părul nețesălat și s-a întrebat ce-a naiba a văzut Nick la mine, după ce a avut o nevastă așa de frumoasă și de vorbăreață. Susan a oftat din rărunchi astfel că Nick a ridicat ochii din cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lichidul care lăsase o pată mare, maro, pe roșul acesteia. Un fluture alb se așeză pe marginea căniței din mâna ei. Se opri din scuturatul bluzei privind mica vietate care își mișca aripile cu atâta grație și finețe încât rămase mută de uimire. Uitase și de cafea, și de pată, și de leagăn, și de valsul care fusese întrerupt de curiozitatea ei, când descoperise masca. Timpul parcă se oprise pe acea gingașă ființă care se așezase, fără frică, pe marginea căniței
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fel, “protejata” patronului, deci... a Divinității. Nu l-am suportat din prima clipă pe barman. Am știut că e un pervers și jumătate. Totuși - și aici trebuie să-i mulțumesc - m-a avertizat că Lola nu vorbește niciodată. Că „e mută de-a binelea bunătatea asta de fată!”. Nu l-am Întrebat nici de unde știa de numele ei, nici altceva. Nu puteam proba spusele lui dacă mă mințea, ori dacă nu era altceva la mijloc. În fond, nu prea mă interesa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
voulu revoir les grands bois...“ și multe altele). Compunea și el muzică duioasă, sentimentală și versuri franțuzești care În mod ciudat puteau fi scandate ca niște iambi englezești sau rusești, fiind marcate de un dispreț princiar față de plăcerea e-urilor mute. Se pricepea grozav la pocher. Întrucât se bâlbâia și pronunța cu dificultate labialele, a schimbat numele vizitiului lui din Piotr În Lev; iar tata (care era Întotdeauna cam tăios cu el) l-a acuzat că are mentalitate de stăpân de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]