1,102 matches
-
mi- l strecura adânc, în gând.E zvon de vară dulce, de- arome tulburatăDe câmpuri pline de spice, de roșii maci, De trandafiri rotindu- si cunună lor catifelatăCu coronițe atârnânde în copaciCa spicul bogat să se ivească, tu să taci,Mut de uimire, când în iarbă ... XVI. AZI CER IERTARE, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016. Azi cer iertare... Azi cer iertare Pământului Pe care- l calc cu sfiala Să nu doară. Cer iertare și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
angoasa până la resimțirea propriei morți repetate, graduale: “Eu am murit, mai/ întâi,/ atunci când n-ai/ mai putut în preajma/ mea să rămâi./ Apoi, când și trupul tău/ marele prag l-a trecut./ Și-n fine, când/ autocombustia,/ când focul năvalnic și/ mut,/ ți-a preschimbat într-o/ substanță diafană/ făptura de lut./ Acum sunt mort pe deplin.” (Poemul 16, p. 28) În Prefața de la antologia intitulată Omul de cenușă, Adrian Dinu Rachieru citează o afirmație a lui Eugen Dorcescu dintr-un interviu
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
Acasa > Poeme > Antologie > AMÂNARE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului amânare Eu fac un pas și mut o zi Între a fi și a nu fi Și ca să nu trăiesc în van, Mai mut o toamnă și un an. Mai mut o toamnă înspre veci Prin timpurile noastre seci Și mai amân o iarnă iar Din calendarul
AMÂNARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371589_a_372918]
-
plictisesc și voiam să mă întorc la șaretă. Când, deodată, aud la megafoane: -Acum urmează festivalul și concursul echipelor de călușari! Am tresărit înviorat și am căscat ochii. Eram bucuros că-i voi revedea pe frumoșii călușari și pe simpaticul mut. Credeam că veniseră și cei din satul nostru. S-au perindat pe scenă, preț de câteva ore, vreo douăzeci de echipe. Urcau de undeva din fundal și se avântau toți deodată, purtați pe aripile melodiei ca șuvoaiele năvalnice ale Oltului
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
legendară, călușarii lor au revărsat iubirea din izvoarele cerului și pământului? A consemnat careva în cronica satului lor acel succes de atunci, cu care s-ar mândri orice localitate din lume? Ooo, tempus fugitus! Apa Sâmbetei... ca apa Oltului! Dar mutul? Simpaticul mut! Legendarul mut! Cine nu i-a dat voie să mai urce pe scenă? De ce l-au părăsit călușarii? De ce lumea l-a declarat „persona non grata”? Cine a vrut să transforme un ritual străvechi într-un dans oarecare
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
lor au revărsat iubirea din izvoarele cerului și pământului? A consemnat careva în cronica satului lor acel succes de atunci, cu care s-ar mândri orice localitate din lume? Ooo, tempus fugitus! Apa Sâmbetei... ca apa Oltului! Dar mutul? Simpaticul mut! Legendarul mut! Cine nu i-a dat voie să mai urce pe scenă? De ce l-au părăsit călușarii? De ce lumea l-a declarat „persona non grata”? Cine a vrut să transforme un ritual străvechi într-un dans oarecare, golit de
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
revărsat iubirea din izvoarele cerului și pământului? A consemnat careva în cronica satului lor acel succes de atunci, cu care s-ar mândri orice localitate din lume? Ooo, tempus fugitus! Apa Sâmbetei... ca apa Oltului! Dar mutul? Simpaticul mut! Legendarul mut! Cine nu i-a dat voie să mai urce pe scenă? De ce l-au părăsit călușarii? De ce lumea l-a declarat „persona non grata”? Cine a vrut să transforme un ritual străvechi într-un dans oarecare, golit de conținutul credințelor
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
steag cu pelin, usturoi, spic de grâu și ștergar de borangic?, de ce panglici albe și roșii?, de ce clopoței la picioare și diagonale roșii pe piept? Această obsedantă împerechere de roșu cu alb la călușari și de roșu cu negru la mut! Dar, de ce mut cu fustă și falus sub fustă? Și multe, multe alte întrebări fără răspuns. La care nu mă mulțumesc explicațiile etnologilor. Am să le port în sufletul meu. Până unde, până când? Până aici și mai departe. Până mereu
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
fuug, să fuug, să fuuug...până în Pădurea Umbrelor Tăcute. Să mă rătăcesc acolo și să stau de vorbă cu ele. Dar...sunt tăcute. Și mă întorc resemnat în mâlul cotidianului. Totuși, odată, am întâlnit prin hățișurile acelei păduri și umbra mutului. Am rămas mirat. Aici...mutul vorbea. Numai în lumea noastră era...mut. Cât m-am bucurat!... -Ce mai faci, mutule? Mi-a răspuns în silă: -Sunt trist că m-ați gonit din lumea voastră. De ce, mă, de ce? -Păi...lumea zice
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
până în Pădurea Umbrelor Tăcute. Să mă rătăcesc acolo și să stau de vorbă cu ele. Dar...sunt tăcute. Și mă întorc resemnat în mâlul cotidianului. Totuși, odată, am întâlnit prin hățișurile acelei păduri și umbra mutului. Am rămas mirat. Aici...mutul vorbea. Numai în lumea noastră era...mut. Cât m-am bucurat!... -Ce mai faci, mutule? Mi-a răspuns în silă: -Sunt trist că m-ați gonit din lumea voastră. De ce, mă, de ce? -Păi...lumea zice că te-ai ținut de
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
acolo și să stau de vorbă cu ele. Dar...sunt tăcute. Și mă întorc resemnat în mâlul cotidianului. Totuși, odată, am întâlnit prin hățișurile acelei păduri și umbra mutului. Am rămas mirat. Aici...mutul vorbea. Numai în lumea noastră era...mut. Cât m-am bucurat!... -Ce mai faci, mutule? Mi-a răspuns în silă: -Sunt trist că m-ați gonit din lumea voastră. De ce, mă, de ce? -Păi...lumea zice că te-ai ținut de prostii! i-am răspuns, bâlbâindu-mă. -Eu
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
era problema! Rușinoșilor! Dacă atât ați înțeles voi din chestia mea lungă...mai bine plec. Rămâneți voi deștepți cu chestiile voastre scurte. Și a plecat, sărind dintr-un picior pe altul, cu sabia pe umăr, strigând „hălăișa!” Așa a dispărut mutul în ceața din Pădurea Umbrelor...Strigătul lui se auzea din ce în ce mai stins: -Hălăișa!...Hălăișa!...Hălăișa!.. Năstase MARIN (din vol. „FERMECATE OBICEIURI”) Referință Bibliografică: HĂLĂIȘA!- ultima parte / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1616, Anul V, 04 iunie 2015. Drepturi
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
încoace, mereu ne prinde prima zăpadă nepregătiți, fără rezerve de gaz, că și ăsta vine de la ruși, la fel ca frigul, lemnul e de-amuia cu ciubote roșii că s-au golit pădurile seculare s-au dus pe unde a înțărcat mutu iapa că vorba ceea, din acelaș lemn se taie, și vioara, și măciuca, pardon, și vioara și coșciugul! nu vreau să-i mai văd pe impotenții neamului cum stau strâmb cu mana dreaptă pe chept (atleții statului de drept!) și
NU-I ZIUA TA, ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374981_a_376310]
-
recalcitrant. Individul fu întărâtat de plecarea intempestivă a unei perechi ce-i tot aruncaseră ocheade dezaprobatoare: -Ce, e locul vostru, luzărilor?! Ecoul vorbelor se prelungi în zgomot de sticlărie spartă și într-un nou lătrat de câine... Prietenii care asistaseră muți de uimire la balamucul iscat își făcură semne discrete, cerură nota și, dezamăgiți de cursul luat de seara care se anunțase atât de plăcută la început, se ridicară acompaniați de bolboroseala inamicului public. La ieșire, înainte de a se despărți, prinseră
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
mai apoi, meșteri în lemn. Tăcuți nevoie mare, întunecați la chip, cu glas încet și dulce, se țineau departe de ce le-ar fi tulburat tihna traiului și așa greu... Dinspre ei se-ntorsese el mereu nemulțumit. N-aflase nimic de la muții ăștia, n-avea cum să se grozăvească în fața alor săi... Poate numai cu vestea că nimeni dintre oamenii aceia nu băga de seamă că nu lasă umbră Copacul Lumii! Muma îi spusese că cei de dincolo n-au cum să
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
La timp oportun a pus însă piciorul în prag. A ieșit cu sângerânde răni dar victorios. Din fracțiunea liberală a USL care, întărită cu PDL-ul hulit pentru „reducerea salariilor”, a creat germenul unei noi politici a țării concretizată de „mutul Luteran Sas dar gospodar” care a înălțat la rangul de capitală culturală a Europei Sibiul, un neînsemnat, dar frumos, oraș al țării. Este interesant că Ponta personal, cauza efectivă a ruperii alianței USL, nu a acceptat nicicând pierderea unui stufos
ÎNTOARCE-TE ROMÂNE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371974_a_373303]
-
Oare atunci când dureri și probleme ne inundă viața și sufletul de ce să ne prăbușim sub greutatea lor? Putem avea parte dacă dorim de izbăvire și mângâiere divină. Apostolul Pavel ne redă atât de frumos acest adevăr încât eu personal rămân mut de uimire în fața imaginii lui Dumnezeu pe care apostolul ne-o conturează în următoarele versete: ,,Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentruca, prin mângâierea
MAI PRESUS DE PUTEREA UMANĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371115_a_372444]
-
fura bucata de pește. Dacă vroiai să-i aduni în jurul tău, era destul să strigi “Vasilică!” “Costică!, să ridici mâna deasupra capului și din senin, apăreau imediat, lângă barcă, stoluri de pescăruși și albatroși. Asta se întâmpla dimineața, când priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încă odată. În urechi îmi răsunau acordurile lui “O sole mio” și parcă îl vedeam pe marele Pavarotti ridicând brațele
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
trec și azi, proscrișii, printre noi. Petru și Pavel, grâu jertfit în pâine, Două lacrimi din același plâns, Credința lor din veac în veci rămâne: Iubiți-vă în toate îndeajuns... CATREN: ORB DACĂ SUNT Orb dacă sunt din dragoste și mut Vederea mi-a rămas de-a pururi trează, Inima, știu, nu se dă cu-mprumut, Nici sufletul nu se amanetează... STĂ MAMA LA GEAM Stă mama la geam și se uită prelung, Cu privirea până dincolo de departe, Zările, toate, nu
POEME DE VARĂ 2012 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347919_a_349248]
-
dragostea ei pentru artă, muzică, poezie, ar fi vrut chiar să-i citească o poezie pe care-o însăilase în grabă și-o pusese-n geantă, ar fi dorit să-l întrebe de ce e veșnic trist, de ce tace ca un mut, de ce nu cântă, auzise de la prietenii lui că Eminescu cântă așa de frumos mai ales muzică populară... Ce se petrece în sufletul lui? Chipul acesta al lui cu acea față astrală, cu ochii lui mari, cu sprâncene bogate, cu păr
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
zglobii îmi glăsuiesc Slăvit să fii! îmi cântă păsările împărătesc, Slăvit să fii! zic dobitoacele prin behăit Slăvit să fii, Înveșnicitule, de neajuns iubit! Terra: 108 -Dar și tăcerea e o dovadă de iubire Tot ce mișcă-n mări, oceane, muți din fire Tot pe tine, Întâiul, Măritul, Te slăvesc, Atunci când marea cântă și ei se înmulțesc. *** Terra: (spre sine) 109 Pe Tronul Său orbitor, Împărătesc Din care iubirile nicicând nu isprăvesc Acolo stă-n mărire și în unică slavă Domnul
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
spune altei colege sau unui coleg de cancelarie. - Dar de mine de ce nu te-ai apropiat așa cum s-a întâmplat cu ea? - Ha, ha, ha. Poate pentru că tu nu fumezi. Dacă fumai, cine știe? Doar nu stăteam sub fereastră ca muții. - Nu m-am gândit la asta, poate mă apucam de fumat. Hi, hi, hi. Ce chestie! Minodora mută farfuria și tacâmurile din fața sa, pentru ca ospătarul să debaraseze masa și-i solicită acestuia când veni să ridice farfuria, un pahar cu
INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1058 din 23 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347268_a_348597]
-
Eleonorei, plângând, ce a pățit la film. Pe aceasta a bufnit-o râsul, de nu se mai putea abține, auzind că Pavel al lui Cotrocea a băgat mâna sub fustă lui soră-sa. - Ia zi Ano, cum a fost cu mutul lui Cotrocea? întrebă ea, râzând în hohote. - Cum să fie! Încercă să răspundă Ana, printre sughițuri. Când s-a lăsat întunericul, hop și el mai întâi că mă ia de după umeri, apoi umblă cu o mână pe la pieptul meu și
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
mai întâi că mă ia de după umeri, apoi umblă cu o mână pe la pieptul meu și, dintr-o dată, hop că bagă mâna sub fustă, între picioarele mele. - Și tu ce-ai făcut? Continuă ea interogatoriu, râzând cu plăcere. Ia auzi, mutul dracului! o făcu pe indignata Eleonora. Cine se aștepta de la el? Și mai zici că-i mutălău. Tace și face, al dracului de slăbănog. Așa, și? - M-am ridicat imediat și am fugit afară din sală. - De ce? - Cum de ce? Ce
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
s-a-necat cu un os de pește plat. Voci de oameni debitează, piaza rea rămâne piază, spânzurați în piață joacă tontoroiul meargă-treacă, trădători sunt peste tot, și atipici și în lot, nu zdrobirăți voi trecutul, dar își duse iapa mutul, ce păcat, ce păcat că piticul fu-mpușcat, dar ce bine, dar ce bine, hoarda gnomilor revine, conferințe și congrese, fețe noi și multe fese. Plecând urechea, vocile tăcute, iubita-mi spuse, fii senin, senil. Eu cred în bucuriile durute, iubita
BÂLCIUL DEŞERTĂCIUNILOR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347436_a_348765]