2,938 matches
-
să mă obișnuiesc cu gândul. ― Te vei obișnui, dragule. La revedere. ― La revedere do... Petrică. Vă... Te rog să-mi spui de unde să te iau când vor veni ai mei la Iași? ―Păi, cum ai intrat În Sărărie, din strada Muzelor, o iei la vale și te oprești la prima străduță pe dreapta. Intri pe ea și a treia casă... Ce spun eu casă? La poarta „hanului” te oprești și bați cu „toiagul”... ― Acolo am să vă... am să te caut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
târg până la amiază, când ies eu din spital Ți-oi spune atunci ce a hotărât domnul profesor. Ei? Ce zici? Se poate? ― Da’ ci nu facim noi pintru domnu doctoru’ nostru? ― Numai să mă aștepți colo mai la deal, pe Muzelor, că pe aici sunt prea mulți ochi. ― Știm asta, bunule. Numa’ roagâ-l pi domnu’ profisoru’ doctoru’ sî nu ni refuzî, cî tari mult bini ne-aț’ făcut șî nu sî cadi sî ni facim cî nu vă cunoaștim... Ne-ar fi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
saloane. Spunea ce mai trebuie făcut Într-un anumit caz sau răspundea la Întrebările medicilor. La ieșirea din salonul unde lucra Despina, i-a șoptit: „Când vei vedea că am terminat contravizita, te Îmbraci și ieși. Ne aștepți pe ulița Muzelor”... Nenea Mitru Își făcea de lucru pe culoar. Când profesorul și Gruia au ieșit, a trecut pe lângă ei și a șoptit: „Totul e În regulă, domnule profesor. Poftim cheile”... Îmbrăcați de stradă, profesorul și Gruia au trecut grăbiți prin fața cabinetului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
acest răspuns neașteptat, securistul a rămas cu gura căscată. Cu acestea spuse, profesorul și Gruia au pornit să coboare scările. Securistul a rămas și mai năuc, rostind din capul scărilor un „bine” prelung... Când au ajuns la intrarea pe ulița Muzelor, Despina s-a desprins dintr-un loc umbros al uliței. ― Ce-i, tati? De ce ești atât de misterios? ― Nu-i nici un mister, Despi. Nu voiam să mai dăm ochii cu un nechemat și am plecat mai repede. Am vrut să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a plecat de acasă mai devreme. Mergea agale, cu gândurile lăsate În voia lor: „Oare de ce nu m-a căutat nimeni din partea bulibașei? Doar e nepoata lor. Dar Gruia ce-o fi făcând? A trecut pe acasă? Sau...” De pe ulița Muzelor, Însă, i-au ieșit În cale două femei cu fuste lungi și Înflorate. Profesorul s-a oprit. În semiîntunericul zorilor a recunoscut-o pe una din ele. Era nevasta bulibașei... ― Sărut mânuțâli matali, domnu’ profesoru’ doctoru’. ― Bună dimineața. Ați venit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
noi grijă de toate. Fiți liniștite. Veniți peste patru zile. ― Dacî așă spui matali, domnu’ profisoru’, atunci vinim pisti patru zâli... ― Așa să faceți. La revedere. ― Rămâi sănătos, domnu’ profisoru’, bunule... Cu aceste vorbe, s au retras În lungul uliței Muzelor, unde sus, În deal, aștepta o căruță cu doi cai frumoși... „Uite că trebuie să fac și lucruri mai mici. Și asta de hatârul unor oameni simpli, dar cu mare suflet. Își iubesc cimotia peste măsură” - gândea profesorul. Abia a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a zărit, Azi o vedem, și nu e.” „Câtă profunzime și până unde a putut călători gândul poetului În necuprinsul univers! - s-a agățat Gruia de această meditație, ca de un colac de salvare... Abia a intrat pe strada Muzelor și au apărut primele contururi ale Spiridoniei. Atunci n-a mai putut ține piept „intrușilor”, fiindcă au năvălit ca la pomană. Care de care voia să apuce bucata cea mai mare! „Mai domol, nesătuilor, că aici nu-i sat fără
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de Rai cu iarbă grasă și cu flori frumoase și mai spun oamenii spre luare aminte că numai din această parte de țară se poate vedea cu ochiul liber, pe parcursul întregului an, acel Luceafăr strălucitor ce luminează cărările ascunse către muzele poeziei adevărate și către iubiri neîntinate. * * * De la o vreme, Vasile al Ilariei s-a schimbat de parcă în pielea lui s-ar fi sălășluit un cu totul alt om, că nu mai este așa de vesel și de vorbăreț ca înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai poate sta-ntr-un loc, Cât ești tu de fină și cât de frumoasă, Veșnic necontestată a pădurii crăiasă, Stăpâna umbrelor, alinarea lor, Încântarea tristelor, muză a poveștilor. Lacrima-i în tine de-o pierde cineva, Albă așa ca tine nu găsești în toată lumea, Albă, străvezie, dar atât de călduță. Mândră și supusă, în același timp vitează De mult aștepți la altar, a visului mireasă, Ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Îl caut peste tot, și nu am de unde să-l iau. Nu măi există, și nu-mi dau seama cum. Dar viața e făcuta din pierderi. Fiecare secunda e o pierdere iremediabila, nu se mai întoarce. Vezi, poate vezi o muză-ntr-un copac. Oricum ne vom dezamăgi reciproc. E o fatalitate ce nu depinde de mine. Și am făcut multe lucruri, și am experimentat căutând să înțeleg. Și astfel am cunoscut lumea. Și astfel, fugind din loc în loc și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse..." / 161 Cealaltă Asie sau încă o formă a relaxării / 169 Corpul mitic / 177 Apendice: Yuro / 183 Semn divin la Kamakura / 185 Dualisme, pragmatisme, bovarisme / 187 Desenând, desenând / 191 Acum, Muză, să cântăm despre bloguri / 197 Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului / 199 Scaunul / 203 Fizica și metafizica veceului / 207 Elogiu oamenilor grași / 213 Deruta celor lipsiți de nume / 215 În loc de epilog: despre semantica adverbului "acasă" / 219 Simplificând, văd analiza culturii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pus, fără rezerve, lui Hölderlin. Pe malurile Neckar-ului, rătăcitul își traducea obsesiile lirice în întrebări fracturate privitoare la telos-ul stihuitorului, nerealizând însă că vremurile au fost întotdeauna paupere și că poeții înșiși, cu mania grandorii și cu închipuitele rapturi ale muzelor, le accentuează sărăcia. Astfel, cu peste un secol mai devreme, în 1660, John Dryden publica unul dintre cele mai teziste și mai plicticoase poeme din istoria literaturii universale, Astraea redux (titlul face aluzie la steaua care își înnoiește, o dată cu întoarcerea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mi-au fost imobilizate, cu dispreț vădit față de adevărul bietei lor alcătuiri, picioarele. Edificată asupra acestei manii naționale am fost însă abia când, într-o carte de teste psihologice pe bază de culori, prima calitate a celui care, inspirat de muze, alegea să coloreze nu șapca, eșarfa sau tricoul, ci șosetele în roșu era aceea de "a fi mândru de lungimea picioarelor sale". (Nu trebuie sa vă mai spun că eu, în mod evident, dar spre stupefacția oricărui japonez care ar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a Japoniei moderne. Despre aceasta însă, mai târziu. Pentru moment, să lăsăm creioanele jos, să punem foile cu desene deoparte, să uităm că, de pe albul lor imaculat, ne privesc semne vechi de mii de ani și să ne odihnim. Acum, Muză, să cântăm despre bloguri Scrieți, băieți, numai scrieți. Ion Heliade Rădulescu Ca lectori pățiți, presupun că ați zâmbit condescendent încă de când ați citit titlul bucății în sumarul volumului. Parând elegant de la debut, trebuie să vă spun că sublimul vers de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
neobositul James Boswell în masiva sa lucrare cu caracter biografic, Life of Johnson) petrecut la o serată organizată de pictorul Joshua Reynolds. Grainger, cu toată seriozitatea unui profet din Antichitate, declama un poem în care se găsea nemuritorul vers: "Acum, Muză, să cântăm despre șobolani". Auditoriul, compus din rafinați intelectuali ai vremii, se cutremura de râs, timp în care un mucalit a avut curiozitatea cinică de a arunca o privire peste manuscrisul autorului, observând că, inițial, acesta avusese intenția să cânte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
În proză cât și În versuri: Calderón, Hurtado de Mendoza, Alarcón, Vélez de Guevara, Rojas, Saavedra Fajardo, ba chiar și amicul nostru, don Francisco de Quevedo, și toți cei de la Curte capabili să Înmoaie o pană În cerneală au chemat muzele În ajutor ca să imortalizeze aventura și să-l lingușească pe monarh, comparându-l când cu Jupiter aruncând fulgerul, când cu Tezeu omorând taurul care pustia câmpia de la Maraton. Îmi amintesc că foarte cunoscutul sonet al lui don Francisco Începea așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unde cuvântul ofensează și omoară mai ceva decât spada. Unii, ca Luis de Góngora sau Juan Ruiz de Alarcón, doreau să-i facă felul, și nu numai În scris. De exemplu, iată ce zicea Góngora de don Francisco de Quevedo: Muză ce suflă și nu inspiră, și știe mai presus de toate să scotocească pân’la coate În buzunarul meu, nu-n a sa liră. Și-n ziua următoare viceversa: atunci contraataca don Francisco cu cea mai grea artilerie a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din apele învolbura-te acoperite cu spumă mur-dară// cutare soțul cu-noscutei scriitoare cu-tare/ scriitor el însuși a fost găsit înecat în zo-na barajului// plouă fă-ră-ncetare/ chipul ora-șu-lui e brăzdat de și-roaie/ așa e - unii se nasc fără destin - / iar muza are veșnic fața plânsă" (p. 29). Cea mai bună caracterizare a personalității poetice a lui Mircea Petean este cea făcută de dascălul său, Mircea Zaciu: "Mircea Petean sfidează clișeele tradiționale legate de ființa (fragilă, maladivă, retractilă) poetului. El pare, deopotrivă
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
cel Groaznic Este primul domnitor al rusiei care s-a intitulat țar și a ucis mai multe persoane, printre care și pe propriul său fiu. Vlad Țepeș Cei de la listverse îl caracterizează pe Țepeș ca fiind cel care a constituit muza romanului Dracula. Mai mult, autorii materialului afirmă că Vlad Țepeș este privit în România ca un prinț cu un bun simț al justiției și este cunocsut pentru legendele pedepselor sale crunte. Pol Pot Liderul khmerilor roșii ocupă locul al 5
Topul celor mai răi oameni din istorie. Vlad Ţepeş figurează printre antihrişti () [Corola-journal/Journalistic/67597_a_68922]
-
al epistolei ("Prietene, mai ții minte acele povățuiri/ Care-mi dai la ale mele trecute nemulțumiri?", îl întreabă el pe marele Cîmpineanu, iar lui Iancu Văcărescu îndrăznește să i se adreseze cu tu: "Tu, care-ai fost din pruncie al muzelor favorit", construind apoi o complicată strategie de flatare insistentă a celor doi aristocrați, înzestrați din fericire și cu fumuri literare.) întinsele epistole ale lui Alexandrescu nu sunt lipsite de platitudini, monologul continuu nu are întotdeauna spirit și se pierde în
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Bieber, Britney Spears, David Beckham și Brad Pitt. Kate Winslet este cunoscută pentru rolurile unor personaje elegante pe care le-a avut într-o serie de filme, precum aristocrata Roșe din "Titanic", energică Marianne Dashwood din "Rațiune și simțire" și muză lui J. M. Barrie din " În căutarea tărâmului pierdut". Ea a portretizat, însă, si o spălătoreasa care a furat scrierile celebrului marchiz de Sade din azilul în care acesta era internat, în filmul "Marchizul de Sade" (2000), si, un an
Kate Winslet are o statuie din ceară la muzeul Madame Tussauds din Londra () [Corola-journal/Journalistic/68336_a_69661]
-
Thomas Mann. Cum l-ați descoperit? Am primit Muntele Vrăjit de ziua mea când am împlinit 20 de ani. Citind cartea, am realizat imediat că era despre mine. Eu eram Hans Castorp! Aceasta este însă de fapt diferența dintre impactul muzelor și efectul divertismentului: muzele te ajută să descoperi lucruri despre tine însuți; divertismentul te ajută să uiți de tine însuți. În orice caz, am citit și recitit Muntele Vrăjit, iar pe parcurs întrebările lui Thomas Mann au devenit ale mele
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
ați descoperit? Am primit Muntele Vrăjit de ziua mea când am împlinit 20 de ani. Citind cartea, am realizat imediat că era despre mine. Eu eram Hans Castorp! Aceasta este însă de fapt diferența dintre impactul muzelor și efectul divertismentului: muzele te ajută să descoperi lucruri despre tine însuți; divertismentul te ajută să uiți de tine însuți. În orice caz, am citit și recitit Muntele Vrăjit, iar pe parcurs întrebările lui Thomas Mann au devenit ale mele, viziunea mea asupra lumii
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
nici un caz! Sunt conștient de faptul că trăim într-o epocă în care totul trebuie să-și dovedească utilitatea, iar artele/cultura care nu dețin astfel de trasături sunt privite drept dispensabile. Totuși, înainte de a ne lua rămas bun de la muze consider necesară o ultimă întrebare: de ce trebuie să ne conformăm spiritului epocii? De ce este utilitatea un înlocuitor al valorii? Consider relevantă acesta întrebare, precum și multe altele care privesc elemente fundamentale ale vieții noastre fără de care dispariția noastră este iminentă: prietenia
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
lor. (În momentul în care te întrebi dacă o prietenie este folositoare o ucizi.) O persoană sau o societate pentru care utilitatea este masură vieții este una fundamental lipsită de iubire, de compasiune, prietenie, golită de adevăr și bine. Atunci muzele ne vor parăsi! Ce rămâne este doar distracția. De ce? Pentru că munca muzelor este fără aplicație, fără scop și dezinteresată. Acesta este secretul semnificației ei dincolo de timp. Toate operele ne spun ceva; nu noi le comandăm. Singura atitudine corectă față de atemporalitatea
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]