5,749 matches
-
politician cu familie și progenitură se face printr-o scurtcircuitare abruptă a poveștii care-i aduce eroului pe obrajii spelbi o barbă respectabilă de profet al națiunii. Prietenul din copilărie, victimă a abuzurilor ca om de culoare și tovarăș de nădejde mai târziu, William Johnson (Anthony Mackie), devine expresia alianței cu dezmoșteniții sorții și o cauză a politicianului vizionar. Soția, Mary Todd (Mary Elizabeth Winstead), se devotează și ea cauzei cu trup și suflet, iar alături se află Henry Sturgess (Dominic
Ultimii „bampiri“, Abe și agheasma constituțională by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4325_a_5650]
-
Nicolae Oprea 14.09.1778 - s-a născut Costache Conachi (m. 1849) 14.09.1853 - s-a născut Radu Rosetti (m. 1926) 14.09.1856 - s-a născut Sofia Nădejde (m. 1946) 14.09.1906 - s-a născut Emil Vora (m. 1979) 14.09.1942 - s-a născut Gabriela Gențiana Groza 14.09.1948 - s-a născut Iacob Roman 14.09.1949 - s-a născut Elisabeta Bogățan 14.09.1993
Calendar by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/4331_a_5656]
-
o femeie adormită Ce nu îți va deschide-a ei fereastră. „Pe mâine”, spui. Să fie cu noroc. Vezi peste hău o punte aninată, Și chiar de-i barca-n mlaștină-nglodată, Cuvintele de rame-or ține loc. „Pe mâine”, spui. Nădejdea mă ajută Opreliștea s-o trec neabătut În marginea tăcerii așternută. „Pe mâine”, spui. Prea bine. Te sărut Trufaș, încredințat că sărutarea Va birui și moartea, și uitarea. Privire ațintită Privești. Privești. Privirea-ți ațintești Și ți-o cufunzi în
Poezie spaniolă () [Corola-journal/Journalistic/4345_a_5670]
-
putere nemaiîntâlnită acest cerc vicios. În locul independenței opiniei, el privilegiază opinia indusă de manipulatori, mizând pe tendința multora de a selecționa, din discursul politic, ceea ce le convine. Net-ul e manipulator și necritic. Populismul are în net un aliat de nădejde, unic în istorie. Aici apare fractura de care vorbeam: între o majoritate manipulată și o minoritate cu spirit critic. Marx prevăzuse o alta, urmare a gândirii lui economice, și anume aceea dintre bogații tot mai bogați și săracii tot mai
Fractura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4223_a_5548]
-
gestionate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în mandatul meu ”, scrie Udrea pe blog. De asemenea, deputatul PDL, își asumă meritele și pentru drumul care merge până la Murighiol, care a fost finalizat în octombrie 2010 prin Programul Operațional Regional. „ Trag nădejde că s-au convins, ca alte multe mii de români în vara aceasta, de frumusețea Deltei, dar și de beneficiile susținerii investițiilor. Astfel, poate vor înțelege și ei cât de eronată a fost decizia guvernului USL de a tăia bani
Udrea: „ Ce s-ar fi făcut USL fără mine? ” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42293_a_43618]
-
să influențeze cît de cît jocurile acelea, favorizînd unele grupări politice în detrimentul altora, iar de aici ies niște bani. Cîți, ea nu poate nici să presupună. E și ăsta un mare of de împărtășit Diavolului, confidentul ei cel mai de nădejde deacum. Și-n privința afacerilor lui, Laurian o tratează ca pe o străină. De multă vreme o ține la distanță, interzicîndu-i orice fel de amestec sau sugestie, dar de bună seamă că sumele vehiculate sînt mult mai mari decît ar
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
pe un oarecare boschetar... Nu a stat nici atunci Gheorghe cu mâinele în sân: a telefonat în stânga, în dreapta, a ajuns până la București. Acolo i s-a dat dreptate, judecătorii cam și-o luaseră în cap, scoteau oameni de valoare, de ,,nădejde”, cum îi numea chiar un mare om politic și de... stat, ajunsese să-i evacueze și, pentru cine? La scurt timp, haosul a fost oprit. Oamenii și-au văzut de treburile lor și nimeni nu a mai îndrăznit să-i
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
clipă în aer, într-un fel de buimacă măreție, apoi prăbușindu-se amenințător, peste corpurile lățite dinainte, epuizate de elanul vital, stâlcindu-le și prefăcându-le într-o pastă densă, scorțoasă, cornoasă, în care tălpile se năclăiau ca-ntr-o nădejde înșelată. Cerboaica ridică fruntea spre stele să treacă ultimul vad. Picioarele, zvelte și pline, ieșiră la iveală în toată lungimea lor albă și fragedă, ca niște lujere de lumină. Făcându-și vânt să sară, păru că-i gata să zboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unde fierul mușcă din frageda carne de om, unde om cu om se-ncaieră mai rău ca fiarele și râurile curg însângerate ca jgheaburile de la abatoare. Ce vrei mamă, de ce mă osândești? Totul între ele se zdruncina dacă vor slăbi nădejdea și vor da un pas înapoi întorcându-și spatele, fără să mai poată aștepta laolaltă, încleștate în așteptarea lor. Întoarcerea celor plecați și-odată cu ei, redobândirea miracolelor pierdute sau numai răpite nici ea, întoarcerea, nu mai avea să se făptuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lagăr. Numai Toma, cu relațiile lui, mai putea să-l scoată, dar unde era Toma să-l roage să intervină? Dacă o lăsa și-o îndemna pe Cerboaică să se ducă mereu, să nu stea lângă casă, era că trăgea nădejde că numai aceasta îl putea găsi și numai așa avea să se încheie și zbuciumul ei. Sfârșită, fără puteri, rezemă coada măturii de poartă, lăsă fărașul la picioare și, cu cârpa de șters sub braț, își strânse coatele, împietrită. Urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei, visele, toate semnele care o urmăreau, care i se arătau. Înțelesese totul greșit, din teamă sau din șiretenie poate, să înșele soarta, să se creadă că-i gata să primească tot răul ca să se poată bucura mai mult de nădejdile împlinite. Murim de foame, măicuță! își aminti scrisoarea lui Alexandru din lagăr. Târându-se în genunchi printre mese începu să frece dușumelele. Murim de foame, măicuță! Suntem obligați să muncim douăsprezece ore pe zi și câștigăm abia 140 de mărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bunico! Ai auzit? Cu domnii s-a terminat. Vin tovarășii!" "Ce-i, domnu?" "S-a-ncheiat pace! Armistițiu! S-a zis cu nemții." "Să fii sănătos, domnu!" Își mușcă buzele să se stăpânească, dar ceva se rupea în ea, valuri-valuri. Ceva fără nădejde și pentru totdeauna, cum te pătrunde moartea. Dacă s-au încheiat socotelile și-am întors spatele nemților, Alexandru, oriunde-ar fi, e ca și mort, nu se mai poate întoarce. Tom se afla și el în primejdie. Nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
faci așa... Vreau să știți că știam exact la ce se referă când îmi dădea sfaturile acestea toate; dar părerea de rău a fost mare dimineața când am uita la ce și la cine se refereau. Dar mi-am pus nădejdea în spiritul meu și în Scânteia Divină din mine, precum și în cei invocați ca să mă călăuzesc și să mă călăuzească conform sfaturilor primite. Mulțumesc! Azi noapte eram la graniță și voiam să ajung în România, acasă. Era o gară frumoasă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
unic copil la părinți, în consecință un pic răsfățat. Grig mai avea încă trei frați. Stăteau împreună cu mama lor, într-un apartament mic, de două camere. Dar pentru Tudor nu conta asta, ci faptul că Grig era un prieten de nădejde, un băiat sensibil și cu suflet mare. Crescuse fără tată, acesta dispăruse la un moment dat din viața lor și nimeni nu mai știa nimic despre el. Învățau la aceeași școală. După ore, se așteptau și o luau alene spre
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
lipise fruntea de ea. Stinsese bucățica de lumânare, Își ștersese lacrimile apoi se așezase pe prispa căsuței lor cu bobocul de gâscă În brațe. Într-un târziu intrase și el În casă, Își făcuse semnul crucii și se culcase cu nădejdea că rugile lui vor fi auzite și Domnul va face o minune cu ei. Așa cum promisese În fiecare seară, se retrăgea În magazie și-I amintea Domnului de necazurile lui și se ruga să-i ajute și pe ei. Văzând
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
știe? poate ne însingurăm chemând păcate de soartă mânate, ca într-un film regizat prost, cu actori care joacă anost. Singurătatea e grea. Măna febrilă mai caută căldura ce a fost altădată, prin colțuri împrăștiată și ea. Dă-mi, Doamne, nădejde în ultima clipă ce se-nfiripă. în lumina de ceară. * * * Pentru Cati Iordănescu Orice aș face, flacăra este rece! În jur, camerele au înghețat, ferestrele și gardul le-au încorsetat cu un brâu opac, cerul s-a ascuns dincolo de veac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
faci așa... Vreau să știți că știam exact la ce se referă când îmi dădea sfaturile acestea toate; dar părerea de rău a fost mare dimineața când am uita la ce și la cine se refereau. Dar mi-am pus nădejdea în spiritul meu și în Scânteia Divină din mine, precum și în cei invocați ca să mă călăuzesc și să mă călăuzească conform sfaturilor primite. Mulțumesc! Azi noapte eram la graniță și voiam să ajung în România, acasă. Era o gară frumoasă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii se vor desființa ; darul limbilor va înceta ; știința se va sfârși... Și acum rămân acestea trei : credința, nădejdea, dragostea” ĂImnul dragostei al Sf. Apostol Pavel I Corinteni). Eroina nu este atrasă de fenomenologie, în ciuda unei aparente superiorități. Ea se joacă de-a iubirea ca o fată răsfățată ce nu-și mai primește porția de femeie. Se simte feminină
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
desfășurarea spațiilor străbătute de "brâie de lumină" sfârșește printr-o "grădină prejmuită... în care paște un mânz". De pe Muntele Măslinilor, suit cu piscul "în tărie și azur" și aflat "în hotarul marilor mistere", poetul își îndreaptă privirile în jos către nădejdea noastră cu spițele de aur cufundate în noroi. În larga înserare, sufletul se face mic și se închide "în foi, ca o zăloagă". Vântul atârnă de sânul unei femei, țara toată încape la fereastră, steaua se face așa de mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Tagore contracarează ideea indiană pesimistă a lumii ca aparență creată de Brahma împreună cu Maya, iluzia: Dacă nemurirea nu ar fi cucerită în inima adâncă a morții, ... Atunci de ce ar mai fi aceste armate de rătăcitori, Sub ce impuls plin de nădejde ar fugi ei spre neant Dispărând ca puzderia de stele în fața luminii dimineții? Fluviul de sânge al eroilor și valul de lacrimi al mamelor vor fi pierdute pe pământ, iar cerul nu va fi câștigat în schimb ? Eternul Socotitor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
simțit și Heraclit, Leonardo da Vinci, Rimbaud, Eminescu. Nu izbutesc să-mi aflu hodină. Mi-e sete de nemărginire. Sufletul meu năzuiește spre neștiutele depărtări. O, Mare Dincolo, ... Sunt un străin în țară străină ! Tu murmuri la urechea mea o nădejde peste putință. Inima mea cunoaște glasul tău ca și cum ar fi al ei. O, Mare Necunoscut, O, chemarea sfâșietoare a flautului tău ! Nu-mi pot afla liniștea; Sunt străin propriei mele inimi. În ceața însorită a orelor grele de dor, Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și un mare optimist, iubitor al vieții și al Creației în general, precum Rabindranath Tagore, exclamă la un moment dat: ar fi "o mare fraudă" dacă Dumnezeu nu va plăti dincolo, printr-o bucurie eternă, o viață de suferințe și nădejdi. Noaptea lui Michelangelo, de la muzeul din Florența, roagă pe cei care trec pe lângă ea să vorbească în șoaptă, pentru că nu vrea să fie trezită și să vadă durerile și răul din cetate. Amintim și tragicul din creațiile lui Auguste Rodin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
aparte. Și prea bună prietenă îi era ca să-l lase să se frămînte singur. Dacă întrebările mele te stînjenesc, spune-mi, Lupino. Dacă îți răscolesc vreo durere ascunsă, nu mă lăsa s-o fac. Dar dacă umărul unui prieten de nădejde îți poate fi de ajutor, atunci lasă-mă să te ajut. Te voi asculta așa cum m-ai ascultat și tu, de-atîtea ori, cînd am avut necazuri. Poate am să știu să te ajut cu vreun sfat, sau poate că nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fișând, făcând calcule și scheme, urmărind izoterme și izobare, cunoscutul scriitor Corneliu Scarlatache uită cu desăvârșire de chemarea sa dintâi. Cine l-ar vedea acum n-ar putea nicicum să ghicească pe autorul romanelor Coordonatele carteziene, Cearcăn, În noi e nădejdea!, Polenta, Pe ici, pe colo..., A uita-uitare, Olimp, pe loc repaus!. Nici chiar soția! Dar se va îngriji să nu aibă acces în camera lui de lucru! Duce acum o viață frenetică, lucrând zilnic, urmărind cu înfrigurare nivelul apei din
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ușor și de „tinicheluța” asta, ba chiar a fost avansat șef al rubricii Ancheta socială. Aici și-a dat drumul talentului său de pamfletar acid, coroziv, dar și-a „valorificat” și simțul de orientare care l-a făcut „tovarăș de nădejde”. Mai întâi, a știut totdeauna să nu atace vreun reprezentant al „clasei conducătoare”, ci numai „pături” (dacă muncitorii sunt „clasă”, intelectualii sunt doar o „pătură” care nu prea ține de cald „dictaturii proletariatului”!) și... „cearșafuri”: chelneri și frizeri ciubucari, șefi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]