680 matches
-
zdrobit, ș-apoi după aceea ce puteam face? Au zis că mă ucid, că-mi pun cuțitul la beregată... Am zis așa: cum a vrea Dumnezeu!... Și m-am dus după Gheorghe Timofte. Și Spataru a fugit la ciobănie, de năduf și de amar! Ei, și cu bărbatu-tău n-ai trăit bine? Ea se uită țintă în pământ acuma. Spune, Aniță, n-ai trăit bine? Te bătea? ce-și făcea? — Vă sărut dreapta, șoptește încet femeia, îmi era urât! nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cu căruța ori cu piciorul?... Apoi tot una-i, răspunse zâmbind unul din oameni, că nu-i așa de departe... Doctorul mă privi țintă, voi să râdă, apoi oftă greu o dată, își scoase batista și începu să-și șteargă cu năduf fruntea de sudoare. O istorie de demult, 1908 Mergând spre Hârlău a fost publicată prima dată în Semănătorul, nr. 34 din 19 august 1907. Concentrat în tabăra de la Șipote, în perioada august-septembrie 1906, Sadoveanu va folosi experiența acelei aplicații în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vremea rea, ș-ai să poți stăpâni pe fată acasă... Și după ce s-a mai domoli, poți face logodna cu băietul lui Malamet... —Cu băietul lui Malamet Căprar? — Da, cu băietul lui Malamet Căprar. Acesta-i logodnicul... Nevasta suspină cu năduf, apoi șopti: Dacă s-ar putea, Sanis, numai dacă s-ar putea!... Mă gândesc că poate ne pedepsește Dumnezeu cel de sus... Ar trebui poate să te duci și la rabinul cel mare, la Pașcani; să vezi ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
faci. Te simpatizează D. — Și mă pune apoi să vorbesc în numele partidului, ca pe tine. — Eu dădeam examen cu el. — Și eu n-o să dau? Nu mai dai, că-l trimite lector în Olanda. Atunci l-am înjurat cu tot năduful. Lia s-a oprit, m-a împins spre o vitrină (era chiar de la „Tic-Tac“) și a izbucnit în râs. — Uită-te să vezi ce față de bou ai! Îți place? Ești curajos? Ce naiba ești? Dincolo, în local, la o masă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
face. Așa fac toți, de ce ești căpos? Orice i-aș fi spus, știam că nu o pot scoate dintr-ale ei. Era docilă, supusă, urmând un drum trasat întotdeauna de alții. — Ai să ajungi inspectoare-șefă, i-am spus cu năduf. Poate chiar ministereasă, dacă-ți pune Ceaușescu mâna pe buci. Credeam în vremea aceea că Ceaușescu trebuia să fie curvar, să aleagă întruna femeile pe care le-ar fi procurat aparatul de partid instruit special pentru așa ceva și multe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când discutați cu noi, oricare ar fi subiectul tratativelor sau schimburilor de informații, oricum o dați, oricum o întoarceți, ajungeți tot la Chișinău. Vă proptiți de el, ca sarmaua în gâtul balenei.“ Am ridicat din umeri. El a continuat cu năduf. „Mai luăm un rând și garantez că o aduci și mă prelucrezi și cu tezauru’ regilor voștri de la Moscova. Aveți niște chestii și voi, de nu poți să le mai înțelegi. Eu ți-am spus că plătesc consumația și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mea de tată să mă pedepsească cu soldatul după mine, când în fond eu îi arătasem în felul meu, așa cum mă dusese sufletul meu, că îl iubesc...“ Apoi mama lui s-a recăsătorit cu un regizor. „O caiafă“, spunea cu năduf Matvei. „Nu mă putea suferi că eram cu Evtușenko, Voznesenski.“ Nu-l suporta regizorul pentru că începuse să umble prin cercuri de tineri protestatari. Bea cu Vîsoțki și alți vreo câțiva. „Ca să mă pedepsească, m-au trimis aici. Să învăț aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ablative și perifraze, cu ista veritas, etiam si iucunda non est, mihi tamen grata est (Cicero: „Acest adevăr, deși nu e îmbucurător, mie totuși mi-e plăcut“). Și câte altele... Îmi suporta privirea. Îi spuneam, ca în furie ultimă, tot năduful meu. Mi-era ciudă pe ea că se îndoise de mine. Hotărâsem să nu scriu nimic. Mă jucam cu pixul pe bancă, rotindu-l într-un gest mecanic. Sfârâia ușor, agasant. Într-un târziu, a izbucnit în râs: — Nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot intrăm în NATO“, surâde el, „vă rog să primiți această amintire de la mine, care am stat 283 de zile în State“. Îmi scrie, emoționat, câteva cuvinte cu un pix cu drapelul american pe cotor. Zâmbesc, prefăcându-mă emoționat. Cu năduf, de fapt, gândesc „Mai bine îmi dădeai câțiva dolari“. Deși nu știu de unde mi-a venit gândul. Probabil din subconștientul ăsta nenorocit al neamului care cere mereu plocoane. Să dăm și să primim fel de fel de peșcheșuri. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la ora de sport și plecă să-i ajute pe ceilalți la culesul nucilor. George rămăsese cu gura căscată privind în urma ei cu mirare, nimeni până atunci nu-l învinsese cu propriile arme, dar își reveni repede și spuse cu năduf, dar și cu oarecare mândrie în glas: Drăcoasă verișoară mai am! Angelina începu să culeagă nuci alături de ceilalți, să le curețe de coaja verde, iar pe cele care nu se lăsau curățate le punea separat, aveau să fie puse pe
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ei în fața cuștii, câinele, mai înțelept sau poate intimidat de apariția stăpânilor, se retrase în fundul cuștii, lăsând loc Vivianei să iasă din captivitate în momentul în care bunicul ajunse lângă ei. Îngrijorat și furios în același timp, îi spuse cu năduf: Focule! Ce-ai căutat acolo, focule? Am vrut să văd ce fel de mobilă are Ursu în casa lui, răspunse Viviana printre sughițuri de plâns. Toată supărarea și furia bunicului se topiseră la auzul unui răspuns atât de inocent. Sărută
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ciorba gustoasă. Ei, acum parcă mai semăna cu ciorba pe care o pregatea mama. Simți în sufletul ei așa, ca o mulțumire, că se descurcase bine în prima ei încercare de gospodină. Dar, parcă se făcuse cald afară și era năduf. Ia să-i facă ea și tatei o surpriză. Se duse la oborul porcilor și le dădu drumul să se scalde în groapa cu nămol, special pregătită de tata pentru ei, pentru zilele cu arșiță. Dar când să-i bage
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
GÂND DE SEARĂ Stih născut din gând de seară, Trecerea-ți mă înfioară Greu, ducându-mi frământarea Când închizi c-o umbră, zarea... Dar purtat de ne-mplinire Tu, naști cearcăne-n privire Și năduf în suflet pui Ca un dulce-amărui, Din ce-a fost și-o să mai fie Scris, stropit cu apă vie... Mă trezești ades din vis Să citesc în manuscris, S-ascult coarda de vioară, Stih, născut din gând de seară...
G?ND DE SEAR? by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83799_a_85124]
-
o dată... și încă o dată... Nu ne mai săturam de aceste minunate podoabe vii ale sălii noastre, care întreceau in frumusețe și gingășie ghirlandele de flori ce străjuiau balcoanele. ― Le vedeți, mă, cum au venit îmbrăcate și coafate? spuse Stroe cu năduf. Ei, ce figură o să facem noi... și mai cu seamă ele, când or să ne vadă interpretând rolurile noastre antice, în uniforme bleumarin?! Dacă Barbă n-a vrut, că făceam eu rost de costume adecvate și de nițel decor, acolo
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
camere, să nu se cațere pe mese și pe dulapuri, să nu sară de pe șifonier, să nu umble la combina muzicală sau la pendula din perete. Ce mai, este un copil obraznic, neastâmpărat și neascultător - a concluzionat interlocutoarea mea cu năduf. Curiozitatea m-a îndemnat s-o întreb cum ar dori ea să se comporte Andrei. La această întrebare răspunsul ei a fost mai incoerent și îngăimat. Am înțeles totuși din spusele ei că ar vrea ca băiețelul să se joace
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
omul considera că beneficiul ce-i revine din bugetul comunal nu justifică un ritm alert în împlinirea datoriei. - De paisp’ce ani de cînd sînt goarză comunală o dată nu m-a pus și pe mine la premă, minți dînsul cu năduf. Numai pingele cîte-am rupt. Ce-i drept, bocancii lui Niță din care, peste pantalonii vătuiți, ieșeau niște șosete albe, erau cam scîlciați. - Da’ cară lemne toată iarna... Da’ fă focul în berouri... Mătură... împarte cității în comună... Nimeni nu crede
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
iesle și dispăruse ca prin farmec. Tovarășul Șoptelea făcu oțărît: - Ce dracu, parc-am fi tătari! Unde s-or fi mistuit ăștia? - S-au dus la Ucigă-l crucea pe pustii! Nici moșneagul, nici ginerii nu-s acasă, constată cu năduf, după ce cercetase cotloanele, bădia Nică. O femeie din vecini ieși somnoroasă ca să zvîrlă cu bulgări în cîine. Cînd mi s-a părut că tovarășul Șoptelea e dur, mă înșelasem. Deși șezuse toată toamna la Dobrina, n-a putut zmulge mai
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zâmbea aproape cu Înțelegere și numai câțiva care-l cunoșteau de-aproape Își dădură seama, după colțurile cam Înțepenite ale gurii lui, că Îi fusese și puțintel frică. Însă tăcură, ca și ceilalți bărbați, și-l lăsară să-și descarce năduful. „Eu n-am nimic cu amărâtu-ăsta, atâta vreme cât mă lasă În pace. Da’ dacă-și ia nasul la purtare, atunci Întorc și eu foaia de nu se vede. Dumnealui i-a fost greață să se apuce de scurmat pământul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dezlipi și se scuturară ca doi bărbați care Încearcă să-și alunge lacrimile și slăbiciunea. Băiatul Își drese glasul: „Am crezut c-ai dat colțul, băi, Îmbătrânitule În rele, de-aia nu te-am căutat”. „E”, oftă Canafas cam cu năduf, dar și cu glas glumeț, care parcă prevestea o șotie, „păi ai picat cum nu se poate mai bine. M-au atârnat aicea și s-au dus să-și ascută sculele ca să mă belească. Pentru pielea mea răpciugoasă bătrânul Câinaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alte riscuri decurgeau dacă era prins cu un pasager clandestin. Bine că nu renunțase la calitatea de Independent, deși o posibilă amenințare asupra lor i se părea acum lipsită de orice importanță. Aceleași interese peste tot. Pfui, fornăi el cu năduf, ce-mi era Confederația și ce-mi erau Independenții. - Să înțeleg că refuzi să mă ajuți, îi zâmbi politicos preaonorabilul Poha la auzul răbufnelii. Sub masca zâmbetului, căpitanul însă zări mișcările spasmodice ale maxilarului. Făcuse o greșeală când îl refuzase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
față bisericească fuge de crâșmă precum dracul de tămâie - am auzit vorba mormăită în barbă, însoțită de semnul crucii.. A urmat un moment de întristare. Bătrânul parcă nici nu îndrăznea să privească spre mine. L-am lăsat să-și rumege năduful... În cele din urmă, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, cu chip liniștit și luminos, a reluat: --Nu știu dacă și tu gândești la fel, dar eu stau și mă întreb cum a rezistat și cum a renăscut de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
4% și Partidul „Totul pentru Țară” (numele sub care au participat la alegeri legionarii), care a obținut un scor de 15,5%, ceea ce a provocat o adevărată panică în rândul șobolanilor politici, de la partidele istorice. Și spune apoi istoricul cu năduf: „Consecințele politice ale acestor alegeri au fost dezastruoase”. Nu mai spune țațo! Fugi d-aci, că nu te crez! Faptul că nici un partid nu reușise să obțină prima majoritară de 40%, lăsa mână liberă șefului statului, de a numi la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sfert de oră, cât timp cei de acolo se scarpină în fund și după ureche, dai datele tale de identificare, ți se recomandă mai știu eu ce aberații. Chiar mai zilele trecute, se plângea un cetățean în ziar povestind cu năduf: „Am sunat aseară la 112, că un cetățean beat a lovit cu pumnul în față o bătrânică, de i s-a umflat instant jumătate de față ( tipul a lovit fără nici un motiv, doar că se distra si el) și știți
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
transformare a sonorității, de la tonul obișnuit, la tonul de milogeală sau uneori se stinge în șoaptă la urechea șefului pentru a-i raporta confidențial ce a spus cutare sau cutărică despre domnia sa. Poate că nu aș fi scris azi cu năduf despre acest lucru, punându-i în cârca acestui popor, păcate din acestea grele, impardonabile, dar spune și dumneata, cel care citești acum aici, dacă este corect ca, un om normal, verificat medical și ridicat în slăvi de nevastă-sa pentru
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
noapte, că suntem un ori un popor prost, ori prost guvernat ori neguvernabil. Și chiar așa, dacă te uiți în jur, cu un ochi cât de cât critic, începi să te întrebi dacă nu cumva cuvintele lui Badea spuse cu năduful corespunzător, au ajuns dintr-o vorba din aceea românească, de a face haz de necaz, într-o pecete păguboasă, a tot prezentă, a timpurilor ciudate pe care le trăim azi. Trăim vremuri moderne, în care timpul ni-l umple televizorul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]