1,621 matches
-
îmbrăcăminte. Toate au fost cumpărate în rate lunare, care se puteau achita fără probleme, dar numai dacă reușeau să folosească veniturile bănești cu prudență și chibzuință. Erau poate cei mai reușiți ani ai României socialiste... A zâmbit amintirilor ce o năpădiseră, dar grija ce o frământa nu i-a dat pace. A oftat adânc și a trecut să facă ordine în bucătărie, apoi a mers în pat, neliniștită. Nu putea adormi. Se întorcea când pe o parte, când pe alta, până când
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
în bucătărie. Starea de neliniște creștea. Trecuse de miezul nopții și ea stătea încremenită la fereastră, privind în gol. A mai format de două ori numărul Iulianei, dar în zadar încerca. Pentru că nu a răspuns și o teamă apăsătoare o năpădea insistent, a mers în dormitor și l-a trezit pe Tudor. - Măi, omule! Este trei noaptea și fata nu a venit. Ce facem? Ce i s-a întâmplat? - De unde să știu, măi, femeie?! Caută telefonul prietenei la care merge ea
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
un burduf imens în care am păstrat corespondențe de ani de la prietenii de care viața m-a despărțit. Priveam cutia și respirația mi se tăia, subconștientul îmi amintea că în majoritatea scrisorilor acestui burduf, viața nu mai suflă și mă năpădise teama de momentul următor, priveam plicurile, identificam scrisuri și realizam câți prieteni am pierdut! Au plecat pe rând, fiecare în adevărata emigrație a vieții... Mărturisesc cu sentimentul durerii și al rușinii că privindu-le și recunoscând ortografiile, m-a îmboldit
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
portița și piti cheia lângă uluci, sub o pietricică. După care porniră spre râu, pe o potecă udă de rouă, sub lumina lunii. — Ce frumoase sunt nopțile de septembrie! exclamă broscuța. De fiecare dată când ajung să le văd, mă năpădește plânsul. Fiindcă într-o asemenea noapte am încetat să fiu Lina și am devenit broscuța pe care o ai alături. Nu că broscuță e rău, dar oricât... — Dar cum s-a petrecut asta? o întrerupse Octavia. Cum? Știu că se
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
la orice pâlpâire de flacără, rosti John. Încet-încet ziua se scurse și umbrele invadară pădurea. Se opriră să-și potolească foamea și setea. După un sfert de oră porniră iarăși printre hățișuri. În curând descoperiră un iaz cu apa verzuie, năpădit de bălării și mătasea broaștei. - Cu siguranță principele a ascuns comoara undeva pe lângă lac, intui Michel. - Și eu presimt acest lucru, aprobă Giorgiana. - Voi femeile aveți un simț acut al premoniției. Înconjurară lacul printre tufișuri și bălării și ajunseră de unde
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DUREREA DE TINE Autor: Eugen Matzota Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Primăvara ta m-a năpădit neașteptat. Cu verde, și cu alb, cu roșu, și mai ales cu tine. Tu, floare de cireș, mă bântui și mă dori. Referință Bibliografică: Durerea de tine / Eugen Matzota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2349, Anul VII, 06 iunie
DUREREA DE TINE de EUGEN MATZOTA în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349911_a_351240]
-
se va bucura când îți va vedea tigva, în insula Caprae.” ,,Ei uite că scăpase încă o dată!” își spuse triumfător gândind la acestea. Durerea din umăr se înteți însă și îl făcu să se chircească lângă un zid. Sudoarea îl năpădi și ea supărătoare și se simți dintr-o dată foarte obosit, deci rămase acolo să se odihnească puțin, aruncând priviri iscoditoare în stânga și în dreapta. Apoi își aminti de întâlnirea cu Iisus în urmă cu vre-o doi ani. Se dusese la
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
lucrurile mele, îl ispiti Marioara. ‒ Și eu am, Silvică, un pat! sări Ioana. Și nici eu n-am... Femeile rămaseră pe bancă uitându-se urât una la alta, Dumnezeu știe de ce, pe când Silvică își văzu de drum, către casa lui, năpădit de gânduri. De a doua zi, Silvică, băiat serios și destoinic, începu să treacă pe la cele două femei pe rând... să le ajute la treburi în gospodărie. Se pare că făcea totul cu sârg și foarte bine, pentru că femeile se
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
efect este anticiparea transfigurării eshatologice: „În rugăciunea intensivă focul dinăuntru iese la iveală și lumina interioară se aprinde, iar mintea se ridică ușoară, ușurând, încălzind și ridicând cu sine și trupul. Cei ce privesc la un astfel de sfânt văd năpădind din el foc ca dintr-un cuptor. În felul acesta primește nu numai sufletul arvuna bunurilor viitoare, ci și trupul cu care este unit. Cine nu recunoaște aceasta ajunge în chip firesc să nege și lumina în care vor străluci
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
grăbi pasul. Ajunse printre stânci. Erau pline de alge. Alunecă. Se împiedică de ceva și aproape căzu. Sprijinindu-se de stâncă, văzu corpul soțului său întins pe jos, sângerând din mai multe răni. Soarele se scufunda la apus... ***** De câte ori era năpădit de dor,Adrian se uita la pozele iubitei lui.Recitea mail-urile de la Carmen și îi lăsa mesaje prin care își mai domolea dorul.Simțea,astfel,că relația lor este viabilă,că sînt împreună. Că sentimentele lor devin mai puternice, în ciuda
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CTITORIE DE ADRIAN SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ctitorie Biserica îmi pare o casă părăsită În curte năpădită de iarbă mătăsoasă, Cu razele filtrate prin ramuri ca prin sită, Ca o relicvă sacră din letopiseț scoasă. Clopotnița se-nalță tăcută și stingheră, Ca o remininscență se țes neauzite Vibrațiile calde venind din altă eră, Ca murmure ușoare de
CTITORIE DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348117_a_349446]
-
și completarea hranei pentru trupă și animale impunea o astfel de staționare, într-o zonă propice, cu potențial economic și așezare strategică, în imediata apropiere a șoselei naționale. Așa se face că într-o bună zi toată comuna a fost năpădită de o sumedenie de ostași simpli ai bravei armate roșii, însoțiți de comandanții lor, gloată pestriță de indivizi în majoritate blonzi, unii mai roșcovani cu părul tuns scurt, alții asiatici cu ochii oblici și cu fețele late, cu nasuri cârne
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
iar nori mari și tulburi să se îngrămădească pe spinările neguroase ale dealurilor. Baierele ninsorilor să se dezlege, să ningă întâi cu fulgi mici, apoi cu fulgi din ce în ce mai mari, într-un dans desăvârșit, învârtit, vânturând vijelios. Fulgii de zăpadă să năpădească pământul, coborând mari din cerul cenușiu, fâlfâind în taină ca niște păsări misterioase, acoperind totul deopotrivă, potecile, copacii și pădurile. Să ningă astfel trei zile neîntrerupt, până să se așeze peste tot grămezi de zăpadă moale ca puful, pernuțe numai
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
și mult mai real decât poate să fie un simplu vis. S-a ridicat și a părăsit parcul. Avea o stare ciudată, nu se simțea defel în apele lui. Sub nici o formă nu dorea să se întoarcă în garsoniera sa, năpădită de singurătatea mucegăită între patru pereți. Trebuia să vorbească cu cineva, să povestească ce i se întâmplase. Atunci s-a hotărât să meargă la Magda. Numai ea știa cum să-i aline, cu feminitatea ei suavă, stările depresive. Locuia departe
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
necuvântătoarelor, a iubirii, durerii, fiind din nou în rezonanță cu eul său neliniștit. ,,Arderi intense-n ireale spații/aprinse de scânteie divine/atunci când din Cuvinte și din Sine/au dat năvală-n infinit vibrații.” (Ab initio, pag. 11) Gândurile îl năpădesc, își face un bilanț, clar, trecând de la descătușare spre extaz. ,,...Eu sunt ce sunt de când alt sens dau vieții./ E-n mine o prefacere totală./ Eliberat din temnița tristeții./ exist pentru-o-mplinire ideală./ Extazu-n care ard, nu e părere
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
ca o interpretare a acesteia cu scopul de a scoate în evidență o anume semnificație. ,,Arta este un colț al naturii văzut impersonal și exprimat printr-un temperament individual” (Titu Maiorescu). ,,Geruri au fost. Acum e primăvară./ Ghiocei albi au năpădit pădurea./ Gândul întinerit colindă-aiurea./ ghiduș dorind ca-n gânduri să-ți răsară./...gingașe adieri ce or să cheme/griji și necazuri, doar spre-a le preface/grenadele războinice în pace.” (Gonesc, pag. 17) Esența poeziei poetului, este iubirea, frumosul, prin
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
care va rezuma și va pune în serviciul unei mari idei organice înclinările, trebuințele și aspirațiunile preexistente ale poporului său.” (Mihai Eminescu) Zoon politikon este un individ al zilelor noastre rebrenduit la comandă. Fără principii, lipsit complet de scrupule, dar năpădit de aroganță evidentă și de o atitudine duplicitară greu de înghițit, acest individ mărunt al spațiului politicard românesc (cu un vădit aer postmodern conștient teatralizat) prezintă un soi de „calitate” umană numită altădată defect, anume aceea de a minți fățiș
ZOON POLITIKON ŞI HOMO COMMUNICANS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350207_a_351536]
-
Liceul Ion Luca Caragiale (din comuna Cuculenii din Deal) era destul de nervoasă în această dimineață de aprilie, fiindcă ședința cu părinții o punea în imposibilitatea să meargă la sfânta biserica de la Vale, unde fratele dumneaei își boteza fetița. Gândurile o năpădiseră cu totul „Cum se face că domnul director a dispus ca tocmai Duminica să mă întâlnesc cu părinții copiilor?! Ce, n-au mai fost inspecții de la minister? M-am săturat de atâtea și atâtea ședințe!” când în cancealrie a intrat
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
poziție, care-i scotea în evidență tot ce era mai frumos. Minute în șir i-a urmărit mișcarea neîntreruptă, ascunzându-se după tocul ușii. Când s-a retras, pe vârfuri, era îngândurat și-un zâmbet de mare satisfacție i-a năpădit întreaga-i față. Începuse să treacă la comparații. Fetele pe care le avusese vreodată în brațe și le posedase într-un loc sau altul, erau dezbrăcate pe rând și alăturate, în goliciunea lor, trupului acestei fetițe ce părea că-l
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
ADAMESCU Contribuție la Proiectul RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT inițiat de ziarul „Națiunea” - Romeo TARHON Sunt cineva de aproape; Dimineața mă nasc pentru tine Stea vorbitoare cu toate speranțele mele nacele de păpădie. Sunt aici fruct patetic și crud tot mai mult năpădită de tandrul nisip ca un cuibar de clepsidră... Sunt porumbel rătăcit; Mă sprijin cu tâmpla de umărul casei. Cum să m-așez, o, cum? Stavilă vie infinitului dintre cuvinte? Sunt pruncul nenăscut în sân de fată stând cuibărit în pântec
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
să mă mai nasc o dată cuțitul vieții-n moarte să-l împlânt. Sunt ca o Ană în drumul spre Monastire spre a o zidire... Strivesc în picioare pământul cu jind și cerul în brațe aș vrea să-l cuprind! Sunt năpădită de tine ca un fier cotropit de rugine. Din inimă îmi țâșnesc flăcări lichide. Dar tu ai privirile vide pentru strigătul mut azvârlit după tine în absolut... Sunt roată, Sunt roată fără căruță Sunt roata care doar singură Se poate
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
nemuritoare, Privirile din ochi... tăiau cărare Peste destinul prea timid din fire, Și tu și eu... cu-aceeași alinare Voiam să stingem setea de iubire. Prin suflete, ca două uși, deschise, Plimbam tăceri, tăcerea să se rupă, Sorbind din gândul năpădit de vise, Gustul iubirii... revărsat în cupă. Din vorbe fără sens, creșteam altare, Punând iubirii, hrană... pic cu pic Sub învelișul ei plăpând, de floare... Și fericiți, vorbeam despre nimic. Referință Bibliografică: Și fericiți, vorbeam despre nimic / Marin Bunget : Confluențe
ȘI FERICIȚI, VORBEAM DESPRE NIMIC de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365896_a_367225]
-
încercând să se întoarcă. Artemie mai văzuse astfel de zăpezi târzii, așa că-și vedea de drum. Doar că furtuna deveni și mai puternică, iar vântul sufla turbat și rece. Se porni un viscol ca în miez de iarnă. Totul fu năpădit de zăpada albă, multă, viscolită cu putere. Artemie cam suferea de frig, nu se aștepta la viscol puternic în primăvară. Frigul îl încerca și prin suman. Pășea din ce în ce mai anevoios prin nămeți. Se-nsera de-a binelea și-n curând se făcu
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
de iarbă, melancolii dulci și ceasuri de adâncă tristețe și durere pentru ceea ce se petrecuse. Nu‑i venea să creadă ochilor, cum El, care făcuse atâtea și atâtea minuni, s‑a lăsat prins, chinuit, osândit și răstignit. Deodată se simți năpădită de amintiri înduioșătoare din clipa întâlnirii cu Domnul. Tot trupul ei mângâiat de adieri și pătruns de miresmele primăverii se tulbura, ca sub semnul unei nevăzute și dulci chemări. Într‑o dimineață, în timp ce dormita așa, o vedenie îi trecu pe dinaintea
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
încântarea și înălțarea ființei umane. Într-adevăr, cei mai frumoși ani din viața omului sunt anii copilăriei, iar cel mai frumos loc din lume este cel al nașterii. De aceea, de fiecare dată când ne întoarcem la locul nașterii, ne năpădesc emoțiile și simțim cum ne încărcăm cu energii benefice. De fiecare dată, revin cu emoție și bucurie pe meleagurile mele dobrogene și parcă nu mai îmi vine să plec... Acum, dacă m-ar întreba cineva ce este Dumnezeu, aș răspunde
COPILUL DIN NOI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365375_a_366704]