1,985 matches
-
șireturile hainei și Întinzându-și pântecul spre chipul lui. Chiar atunci, pântecul acela Își dezvălui rana care Îl brăzda, o despicătură sângerândă, imundă. O pădure vie păru să se ridice În jurul chipului femeii și o Împletire de șerpi șuierători se năpustiră spre Dante, care Încercă să se tragă Înapoi, ridicându-se În capul oaselor și rezemându-se de spătarul patului, ca și când ar fi voit să se afunde În peretele dinapoia lui pentru a scăpa de făptura infernală care venea să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lașitate Într-o biserică a creștinătății... unde se va ridica și colegiul general al Studium-ului. Până Într-acolo Încât să ucidă? Întrebă Dante. Întrebarea nu Își află răspunsul. Dar faptele vorbeau, cu evidența lor de moarte. Între timp, ceilalți se năpustiseră pe această nouă pistă, discutând cu Însuflețire feluritele ipoteze. Priorul le urmărea disputa În tăcere, distras. Să Îi desemnezi ca vinovați pe francezi sau pe lombarzi era ca și când nu ai fi acuzat pe nimeni. Și apoi, de ce să fi ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
curând decât să Îi fie de ajutor, Îl puneau În primejdie, acționând ca niște hăitași Într-o vânătoare stranie. Se aplecă pe vine, Încercând să ia o poziție de apărare, strângând daga din răsputeri, așteptând ciocnirea cu masa care se năpustea asupra sa. Dintr-o dată, orice mișcare se opri la câțiva pași distanță, ca prin farmec. Omul rămăsese nemișcat. Poate că Își lua elan pentru a-l ataca, se gândi Dante cu teamă. Apoi, o pânză mare parcă se Însufleți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cerești și prinseseră să țopăie Încoace și Încolo, Într-o simulare de zbor, agitându-și aripile din carton. Departe de a evoca o ardoare serafică, acea frenezie dezlânată aprinse În fantezia lui Dante imaginea unui stol de harpii care se năpusteau asupra fantoșei moarte. Oricare ar fi fost scopul acelei pantomime, se gândi el, atât Îngerii cât și demonii ar fi făcut mai bine să se grăbească, Întrucât hemoragia de rumeguș epuiza cu repeziciune obiectul atenției lor. — Vezi cum ispitesc trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu lăncile. Se rostogoli o vreme. Nu mai era sprinten, ca pe vremuri, se gândi el cu teamă, În timp ce se ridica În picioare, Îndurerat. Privi În jur, Încercând să se orienteze prin beznă. Observă o umbră enormă, În stânga, care se năpustea asupra lui. Pentru o clipă, crezu că un centaur uriaș dădea năvală peste dânsul. Corso Donati ajunsese În momentul acela la colțul rampei și Își cabrase armăsarul strunindu-l violent din zăbală. Garda lui personală dădea fuga. Pericolul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
totul În mână. Pe dumneata, secretul dumitale, pe complicea dumitale. De ce aș accepta Învoiala pe care mi-o propui? zise priorul după o clipă de tăcere, fluturând foile pe care le strângea În pumn. Fiindcă Înțelegi durerea. Nu te vei năpusti asupra cuiva pe care l-ai Învins, murmură venețianul, după care se ridică de jos cu o smucire nervoasă. Și pentru că de pe hărțile acelea lipsește un element esențial. Acela pe care nici măcar Teofilo n-a izbutit să-l descopere. — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care sălășluia În sufletul său. Dar nu vei fi răsplătit. Ai acoperit ochii tovarășilor tăi, le-ai vărsat ceară În urechi. Fiindcă, precum Ulise, vrei să fii singurul care știe. EPILOG 22 iunie, la primele sclipiri ale zorilor Dante se năpustise la drum lovind aprig din pinteni, istovindu-și calul. La câteva mile de zidurile cetății Pisa, urmele fugarilor deviaseră spre coastă, părăsind strada care se Îndrepta spre oraș. Rafalele de vânt dinspre Marea Tireniană Îl orbeau, umplându-i ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
doua: să fie sănătoasă și fericită ea cu comoara ei cu tot. Am Înșfăcat, În schimb, ca un hoț Înfiorat de voluptatea atingerii prăzii visate Îndelung documentul meu. Nici nu l-am deschis măcar, nu mai aveam timp. M-am năpustit către ieșire aproape În fugă. Doar cu multă șansă puteam ajunge În camera mea Înainte ca Eveline să-mi descopere lipsa. Am fost norocos. Și de ce n-aș fi fost, măcar pentru o dată, În dezmățul de ghinioane din ultimul timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fapt lui nu i se cuvine nimic, că este un ins lipsit de drepturi. Puținul pe care l-a obținut de la viață i se pare o șansă, o concesie pe care i-a făcut-o destinul. De aceea s-a năpustit orbește În aventura propusă de Bârsan. Aruncase și el o dată un zar cîștigător! Cam acestea au fost datele care ni s-au propus, dar eu mi-aș permite să-l văd pe M. A. și altfel, poate mai implicat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și Otata pe patul morții „Nori, ajută-mă!“ se crampona de mine cu ultimele puteri credea că dacă eram studentă știam eu un remediu să-l scap de moarte ce mă fac În odaia aceea aerul a devenit irespirabil se năpustesc grămadă acolo ca hienele chemate de mirosul muribundului ea mă așteaptă toți mă așteaptă orice s-ar Întîmpla mîine se vor uita la mine ca la o ființă abjectă care nici În fața morții nu-și părăsește trufia să li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rapid că puteam să simt pe hol miros de talpă încinsă. Nu le păsa ce se întâmplase și cui, pur și simplu nu voiau să fie implicați. Ivan, un hippie pacifist care era dealerul de droguri al casei, s-a năpustit pe ușă cât a putut de repede ca să-și salveze televizorul și combina. Se grăbea atât de tare să o șteargă încât a preferat să-și arunce salteaua pe fereastră în loc să o care până jos. Grupul care se strânsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pentru tot ce ai făcut pentru mine. - Pentru nimic, răspunsese Feifel încurcat. - O să-ți spun exact așa cum este - de când m-ai cerut în căsătorie, invitându-mă la Stockholm, viața mea s-a schimbat total. Un val de simpatie s-a năpustit peste mine și l-am întâlnit pe iubitul meu din copilărie, venit din Israel într-o scurtă vizită la București. Vechea pasiune s-a aprins din nou. Ne-am căsătorit imediat și acum trăiesc la Tel Aviv, cu fetițele, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mici greșeli, își va distruge echilibrul vieții. Pentru că îi va lipsi o secundă de-aici, una de dincolo... Pe duna de vis-à-vis apăru o femeie goală ce probabil că vroia să bea apă. Individul de pe ecran înnebuni instantaneu și se năpusti spre ea. Un ultim cadru din unghiul subiectiv al pulii sculate. Răcnetele tipului. Filmul se opri aici, întrucât era stricat, sau restul nici nu existase vreodată, dar nu eram sigur de nici una dintre variante. Lui Bogdan i-am spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spus c-o să-ți fur pula în cele din urmă!! Te-am avertizat! Cioran înnebuni de ciudă. Nu mai putea. - Futu-z gâtu mă-tii de dobitoc, dă pula-napoi, futu-te-n gură dă muist, spumegă el, pizduind cumplit și năpustindu-se spre Luca. Numai că, poate datorită diferenței de vârstă dintre cei doi, Luca era cu mult mai ager și folosi instantaneu această calitate pe care-o avea pentru a se arunca în lac. Acolo pluti aproape imediat și, asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mare prostie.../ Un, doi, trei, am terminat ce aveam de spusss.../ Îmi pun palma-n cur și mă duc fraților, m-am dusss...! Ca și cum nu am fi fost îndeajuns de uluiți, pe măsură ce tocmai rostea ultimele cuvinte, Giordano se răsuci fulgerător, năpustindu-se cu o viteză incredibilă exact în direcția opusă. Trecu peste masă, apoi peste John Euripide, călcându-l pe cap, după care se aruncă prin geam, prăbușindu-se într-o mare de cioburi și bucăți ascuțite de lemn din ramele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Intră pe ușă văzându-l cât de înalt era și tremură toată de iubire virgulă de iubirea neștiută ce picura asemeni laptelui virgulă asemeni strigătelor de lilieci ce luminau noaptea cavernele tumultoase punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic în ovațiile tuturor. - Aaaah! Aaaaah! Ajutooor! răgea Euripide, zvârcolindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
era și tremură toată de iubire virgulă de iubirea neștiută ce picura asemeni laptelui virgulă asemeni strigătelor de lilieci ce luminau noaptea cavernele tumultoase punct. El o zări, o zări și se năpusti asemeni leului turbat din pădurile Kamceatkăi, se năpusti culcând-o la pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic în ovațiile tuturor. - Aaaah! Aaaaah! Ajutooor! răgea Euripide, zvârcolindu-se pe parchet ca otrăvit. Geniaaal! Toți cei prezenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
verticale păreau formate din coloane butucănoase din calcar cenușiu. Deasupra, deoarece lumina soarelui pătrundea nestingherită de frunziș, de sub covorul de frunze veștede ieșeau firișoare de iarbă și ferigi ce se aplecau peste adânc. Privi în jos la apa ce se năpustea înspumată printre bolovanii de pe fund. Îi era imposibil să treacă pe acolo. Distanța dintre maluri era prea mare iar pereții verticali nu puteau fi coborâți. Dacă voia să-și continue drumul trebuia să meargă mai departe pe firul apei. Porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fi fost un efort inutil și l-ar fi și încetinit pe deasupra. Cu coada ochiu lui i se păru că printre frunzele acestora se zărea ceva alb. Inima îi tresări de bucurie. Nu mai ținu cont de nimic și se năpusti într-acolo. Nici nu băgă în seamă ramurile ce i se agățau de haine și îl zgâriau pe mâini. Evită în ultimul moment să calce direct în șanț și sări repede dincolo de acesta în drum. Pentru o secundă se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spuseseră că nu aveau nici o noutate despre copil. Zilele acestea, stând aplecat cu capul în jos peste tipsia în care spăla nisipul, i se păruse de câteva ori că-l aude țipând. Aruncase talerul cât colo în apă și se năpustise ca un nebun în pădure, convins că îl va găsi printre copaci. Seara, nici mâncare nu îi mai trebuia. Îi lăsa pe ceilalți în tabără, iar el pleca de unul singur prin pădure în căutarea copilului. Îl striga pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să strige pentru ca ai lui să-i sară în ajutor. Se încordă, își umplu plămânii cu aer și se pregăti să țipe, așa cum nu o mai făcuse niciodată în viața lui. Lovitura se abătu peste el fulgerător. Ceva nevăzut se năpustise asupra lui izbindu-l năprasnic în stomac. Icni scurt și, dintr-o dată nu mai avu aer. Nici nu-și dădu seama când se prăvăli secerat din picioare. Acum se zvârcolea la pământ încercând zadarnic să inspire. O forță nevăzută îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorbește lângă el. Își dădu imediat seama că sunt două persoane care discută, o voce de bărbat și una de femeie. Dintr-o dată, câmpul vizual prinse a se mări. I se părea că se află într-un vehicul ce se năpustește spre ieșirea din tunel. Mai întâi observă verdele ierbii după care azuriul cerului îi umplu privirea. Simți pe față o căldură plăcută și în păr vântul care sufla încetișor. Totul era normal acum. Fără să se miște își roti ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la numai doi metri de ea. Ei bine, așa e și cu bestia noastră și bine că este așa! Nu vrea decât să ucidă, iar dacă prada este un paznic, atunci nu se mai gândește la nimic altceva. Se va năpusti după noi, ori de câte ori va crede că are cea mai mică posibilitate să ne găbjească. Asta vom face în fiecare noapte? Adică ne vom juca de-a v-ați ascunselea cu ea pe toate coclaurile? întrebă inspectorul plictisit. Atâta timp cât bestia iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
își terminase băutura. Mintenaș, îți mai pun unul! No, pune și ceva unsoare pe deasupra! arătă el cu capul spre slana de alături. Nu de alta, dar altfel o să te roadă la stomac. Cristian, cu gura arsă de tăria alcoolului se năpusti spre mâncarea de pe masă. Ar fi preferat o gură mare de apă dar bătrânului nici prin cap nu-i trecuse să aducă așa ceva. Era păcat să spurce pălinca cu apă. Dar tu ce faci, domniță dragă? se întoarse Calistrat spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
le masă și ar fi luat-o pe Ileana de o parte, ca să se sfătuiască cu ea. Tot micul Mihăiță îi scosese din impas. Plânsetul său îl întrerupse pe bătrânul comisar și pusese capăt mesei. Cu toții se ridicaseră de pe scaune, năpustindu-se în camera unde dormea copilul. Cristian răsuflă ușurat și îi făcu semn soției că vrea să vorbească cu ea. Sunt aici! spuse ea după ce reveni lângă Cristian. Ce face copilul? E foarte bine. I-am schimbat scutecele și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]