541 matches
-
ajungeți la Shakespeare? Caragiale m-a ajutat să scot din mine ceea ce bănuiam că există dar nu reușeam să exprim. Caragiale m-a ajutat să mă apropii de mine și m-a format. Cum? Așa direct. Opera lui m-a năucit, m-a zguduit și apoi mi-a spus: hai, încearcă! E posibil un Caragiale universal? E posibil. E la fel de viu ca Shakespeare sau Moliere, dar trebuie multă muncă și o înțelegere din toate părțile și direcțiile pentru a nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
despre el și viața lui, despre vizibil și ascuns, despre întrebări la care nu avem la îndemână răspunsurile. Teatrul e întâlnirea ce sugerează o atmosferă de reflecție, un contact emoțional ce ne distinge și identifică. Simțim, vedem, ne uimim. Teatrul năucește, cheamă, șoptește... e o răspântie. Știți de ce se ridică lumea în picioare și aplaudă? Pur și simplu pentru că reprezentația s-a terminat. Spectatorul își punctează prezența mulțumesc scenei și totodată o desăvârșesc prin aplauze, prelungindu-i rosturile. Publicul în picioare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
șart, part! O pereche de palme fierbinți peste urechile degerate." Mare paranteză ni se deschide pentru motivul corecției intempestive. Palmele jupînilor (1st place) , ale taților, amicilor, institutorilor, ba chiar a lui Lefter ("Și-i trage Țîchii o palmă, s-o năucească") se aud cum răsună în toată opera, ca un contrapunct impetuos. După caz, pot surveni și replicile, nu excluse din schema (sau scena) provocării. Iată una din ele, însoțind ieșirea din scenă,...întrucîtva grăbită, a lui Lefter Popescu: "Și după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ascultă și ei "menuetul lui Pederaski". Literatura clasică de la noi dă seama despre vehicule față de care timpul are o nesfîrșită răbdare. Pînă să apară, ca factor de progres, trenul, chiar deputații se deplasau cu birja cîte cinci poște și soseau năuciți de clopoțeii acesteia, ca Dandanache. Nu mai vorbim de "telegarii" costelivi care îl duc pe Nică la școală cu viteza melcului. Asta nu înseamnă că atelajele nu rămîn la preț pînă la ultimul război, cu toată intervenția trenului și a
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
doi copii fragezi, [...] jertfiți unul câte unul... Țipetele nebune ale copilului retezate de junghiul care-i despică pântecele... Gâtul spart de secure, prin deschizătura căruia iese, după fiece gâlgâitură de sânge, o horcăială surdă... Și cea din urmă jertfă, care, năucită într-un colț, asistă la toate astea așteptându-și rândul...". Nemaiputându-și struni tensiunea psihică, Zibal decide să închidă dugheana și să-și ascută securea, dovedind, astfel, că instinctul de conservare este mai puternic decât instinctul pecuniar. Sura, soția lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
poetic. Tronul fusese făcut după indicațiile poetului ca și întreg mobilierul, și se poate spune că acesta reflectă propria sa viziune asupra interiorului salonului-templu. Sensul alcătuirii tronului este comunicat doar celor inițiați sau se comunică într-un mod revelatoriu neofitului năucit de prea multe epifanii. Întreaga casă este concepută de un estet și respectă regulile interne ale unor armonii superioare, ale artei. Într-un astfel de ambient, Macedonski oficiază cultul artei, mai precis al poeziei, cu o solemnitate care se ridică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
costum eclatant și sărăcăcios e stigmatul tristei lor meserii, s'au luat la ceartă. Și pe când una exasperată ridică un cuțit într'un gest criminal, cealaltă cu mâinile în sân o sfidează cu o figură crudă, și calmă... Iar bărbații năuciți de alcool și josnicie stau nepăsători pe scaunele murdare..."602. Tabloul care se intitulează sugestiv, În tavernele din Montmartre, nu prezintă o boemă artistică aureolată de reflexul geniului ci, mai degrabă, în descripția scriitoarei, ceva din atmosfera de detracare a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
roșie, cum ar fi: "Cu partidul nostru-n frunte/ Vom avea victorii multe", "Uteciștii iubesc curățenia, luați exemplu!", " După întrebuințare, vă rog să așezați capacul ușor, plesnește!" și altele câteva, pe care nu le mai țin minte. Am plecat puțin năucit din acest w.c. atât de sofisticat și m-am dus glonț la secretară. - Tot dumneata, tovarășe? m-a întîmpinat cu același surâs angelic, numai că acum nu s-a mai uitat la mine, era foarte ocupată cu pilirea unei unghii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pleacă deloc. Ca o ceață. Stă lumina palidă și parcă atârnă hălăduind pe deasupra bălților. Acolo nu-s niciodată triluri de privighetoare, iar păsările de zi înnebunesc, cântând de cu seară crezând că-s zori. Și oamenii nu pot dormi, umblă năuci pe unde apucă... — Mare doftor ești, Pylarino, uite că mi-a și trecut. Dar asta-i taina noastră. Spune-le că până mâine nu pot să văd pe nimeni, că trebuie să mă refac, trimite-l doar pe Ștefan. Îmi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doleanțele, cerându-i supunere, tăcere și ascultare. La ieșirea din memfis, fața i se acoperă cu o eșarfă neagră, de către, un preot anonim. Ușa enormă de aramă se deschide triumfală, aerul cald, frumos mirositor îl lovi cu putere în față, năucindu-l. Din adâncuri zgomote bizare și reverberații de ecou străbat eterul, lovindu-i dureros timpanele. Intrase într-o lume halucinantă, a netimpului altei dimensiuni. Voci misterioase îl ademeneau, îl chemau fascinându-l. Preludiul marii aventuri îl arunca în agonie și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
în condiții insuportabile, pe un teren arid, pustiit, infectat de holeră și pe o caniculă de peste 300. După mărturia medicului Gourbeil, "soldații care se deplasau între orele 11 și 15 după amiază, zdrobiți sub greutatea ranițelor lor și, mai ales [năuciți] de căldura insuportabilă, se prăbușeau la pământ, nemaiputând respira; când doreau să reia marșul, vomitările, diareea și alte simptome caracteristice [holerei] nu întîrziau să-și facă apariția"398. Când spahiii generalului Yussuf au încercat să-și reia marșul și să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să-l rugăm să vină iar, să nu o părăsească și el. Îl căutam prin curți, prin livezi, pe deal la nisipărie, toată râpa era scormonită. Îl vroiam pentru ea și nu înțelegeam de ce s-a îndepărtat de mămaia. Eram năuci, nu știam dacă îl strigam pe el, nu știam numele lui. Căutam ceva ce nu înțelegeam. Doar ea îl cunoștea. Nu l-a găsit mămaia care îi știa numele, nu l-am găsit nici noi. Nu era nicăieri. Mămaia era
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
el, dansând și trăgând, ca și ceilalți, din țigară. - Nu fuma, îi spuse. Bucătarul mârâi, ritmându-și în continuare pasul, cu ceafa străbătută de un tremur prelung și neîntrerupt, și privind țintă către stâlpul din mijloc, cu expresia unui boxer năucit de lovituri. Alături de el, o negresă grasă, mișcându-și, când la dreapta, când la stânga, fața bestială, lătra fără încetare. Dar negresele tinere, mai cu seamă, intrau în transa cea mai înspăimântătoare, cu tălpile țintuite de pământ și cu tot trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu reușește. Întinde palma sub palma cumpărătorului, trage lent bancnota. Primise biletul, reintra în sală. Alte două ore în cușca unei povești care rulează oricât. A venit seara violetă, dospită. Pietonii nu mai îndrăznesc decât mișcări restrânse. Furnicarul se leagănă, năucit de dorinți obscure. Oboseala, plictisul, neputințele. Ceasul oprit, ca și inima... — Dați-mi un bilet, repetă pentru a treia oară cinefilul. Mopsul e la datorie, cu ochii lipiți de somn. Umeri fragili, bust delicat, mâinile voinicești și picioarele pitice. Zâmbet
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Și e nestrămutată fiindcă nu mai iubesc pe domnișoara Marta! ― Cum n-o mai iubești? De ce? întrebă Domșa, căscând mari ochii. ― De ce! Pentru că n-o iubesc! zise Apostol, ștergîndu-și gura cu șervetul și uitîndu-se surâzător la doamna Bologa, care ședea năucită pe scaun, parcă nu și-ar fi crezut urechilor. ― Asta nu se poate! strigă avocatul. Nu se poate! Asta nu-i cauză serioasă! Pentru închipuiri copilărești nu se poate zdrobi norocul unei fete!... Spune și d-ta, doamnă, că doar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
picioare, unii mâini, bose și fose pe unde nu bănuiai, membrele le erau deformate... însă aveau ochi în care se oglindea lumea obișnuită spre deosebire de a lor și a întors privirea! Nu putea și nu avea curajul să îi privească, era năucit de neprevăzutul șocului acestei întâlniri. În acele clipe a uitat de soția pe care o iubea, de fetița încântătoare care îl aștepta, de casă, de tot trecutul, prezentul și viitorul neprevăzut și parcă un văl se interpuse peste mintea lui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
orbitor de lumină. M-am ridicat, am deschis poarta și am înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat pe sâni și pe umeri, cu ochii strălucind ca briliantele, zîmbindu-mi de bun-sosit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
literari ai criticului (azi e aproape o regulă), se acoperă de ocări pe care hârtia n-ar trebui să le-ndure orice autor în care se simte un concurent. întors de cu-rînd dintr-un spațiu civilizat, am fost izbit și năucit de aceste bolgii. Nu pot decât să mă-ntreb, în privința câte unui scriitor român tipic (din păcate), care crede că talentul justifică orice (calomnia, denigrarea, injuria etc): cum poate supraviețui turpitudinii cu care se-nconjoară zi de zi? Cum poate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
strige tuturor că, uite, a venit primăvara, e timpul să se schimbe ceva, dar n- avea cine să-l asculte. Poate toți colegii simțeau la fel, cum era și firesc, dar probabil, nici ei n-o puteau spune. O buburuză năucită de atâta lumină, abia trezită la viață, i se așeză pe mână. O ridică, suflă ușor asupra ei apoi o lăsă să zboare, luată de o rafală de vânt. Era frumoasă viața, iubea copacii, plantele și toate gâzele primăverii! Pe-nserat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
avea un autobuz care să meargă din Colington până-n centrul orașului fără să treacă prin Oxgangs? Când cobor, un vagabond Întinde spre mine o mână murdară Încrezătoare. I-o strâng și-i spun puțoiului că Isus Îl iubește. Se uită năucit după mine În timp ce măndepărtez și dejas hăt pe stradă când Începe cu bombănelile. Se apropie sezonul bunăvoinței caltfel mă Întorceam și-i puneam să-l bage l’arest pe puțoi. Mă duc la vânzătorul de ziare și cumpăr un Sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și de la poliție și de la masoni. Priceput? — Da, zice unu dintre ei speriat, răsucindu-se spre celălalt: Hai să mergem. Cei doi bulangii În uniformă o iau la goană de-a lungul pistei și-l Înhață pe Loughton care-i năucit. Întotdeauna mi-a plăcut de Loughton, dar acum mi se pare că n-a făcut nici o scofală din perioada lui naivă cu greva minerilor până acum. Cel mai bun lucru pe care-l pot face e să-l ajut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
am plecat acasă. Când am ajuns acasă, rămase mama grea cu mine. Mă făcu sâmbătă și se cunună duminică."68 Asistăm, așadar, la o demonstrație a eficienței practice a absurdului, întrucât fantazarea bazată pe suita de căutate inadvertențe și inversiuni năucește și, în definitiv, salvează. Interesant este că și personajul arghezian pare perfect conștient de aceste virtuți izbăvitoare ale absurdului comic și recurge la vertijul de nonsensuri tot pentru denaturarea biografiei: PREȘEDINTELE: Să o luăm sistematic: Tatăl dumitale avea mustăți? ACUZATUL
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
am ajuns în parcare. L-am văzut pe Maynard pătrunzând în Polar Palace în mijlocul unei liote de copii. Am sprintat spre ușa de la intrare și am deschis-o, cu gândul să acționez calm și cu grijă. Aerul rece m-a năucit. Lumina puternică, reflectată de gheața patinoarului mi-a săgetat ochii. Mi-am dus mâna streașină la ochi, m-am uitat în jur și am văzut niște fiorduri făcute dintr-o combinație de hârtie, clei și apă și un chioșc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În moarte revenise la vîrsta lui adevărată, la Începutul adolescenței, Într-un orășel de provincie japonez. Avea buzele despărțite În jurul dinților neregulați, de parcă aștepta ca o bucățică de pește să-i fie pusă Între ele, cu bețișoarele, de către mama sa. Năucit de vederea acestui pilot mort, Jim urmări genunchii tînărului alunecînd În apă. Se așeză pe vine pe pămîntul umed, Întorcînd paginile din Life și Încercînd să se concentreze asupra fotografiilor lui Churchill și Eisenhower. Își investise demult toate speranțele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Kremlin În noapte veghează Nikita Sergheevici Hrușciov. Tu, În noaptea Bucureștiului. Ajun de Crăciun. Plouă ca În vreme de potop și vântul Îndoaie năpraznic copacii. Primești douăzeci și cinci de lei. Să-ți cumperi ce vrei tu, așa zice tata. Te holbezi năucit la Tudor Vladimirescu. Prin noapte și prin perdele de apă Îți faci drum spre Librăria Noastră. Îți vezi Împlinit visul. Utopia, atinsă, penetrată. Primul aparat optic al vieții tale. În sfârșit o să ai diascopul tău. Nu mai trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]