581 matches
-
trebuie să fiu supus chefului dumneavoastră absolut, cum îl numiți, sau capriciului dumneavoastră. Până și așa-zisele ființe fictive își au logica lor internă... — Da, știu cântecul ăsta. — Într-adevăr: un romancier, un dramaturg nu pot face tot ce li năzare cu un personaj creat de ei; o ființă de ficțiune romanescă nu poate face, în virtutea bunei legități a artei, ceea ce niciun cititor nu s-ar aștepta să o vadă făcând... — O ființă romanescă poate... — Și-atunci? — Dar o ființă rimanescă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Destul! E intolerabil! Vii să te sfătuiești cu mine și începi să-mi contești existența, tocmai mie, care am dreptul să fac din tine absolut ce am eu chef, da, așa cum auzi, absolut ce am chef să fac, ce-mi năzare mie să... — Nu fiți atât de spaniol, don Miguel... — Și mai vii și cu asta, smintitule! Ei bine, da, sunt spaniol prin naștere, prin educație, prin trup, prin spirit, prin limbă și chiar prin profesie și funcție; spaniol mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
inofensiv care ia, prin mimetism, înfățișarea unuia dăunător, își zbârlește coada și adoptă un aer de ferocitate când se vede atacat și încearcă să înfricoșeze prin spaima lui. — Exact. Ei bine, așa e prostul negativ sau defensiv. Când i se năzare o prostie, și el știe că așa este, când se pregătește să repete unul din locurile comune ale bunului-simț pur, oglindă a trivialităților, o proclamă solemn și emfatic, de parcă ar rosti un aforism profund sau ar descoperi un principiu luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am nimerit-o În ulița Rosetti și m-am Întors: ceru iera luminat ca la 25 mai, iar casa ardea foc și pară. Asta așa, ca să vedeți matale ce Însamnă să schimbi șiru la zodii! Dă cum mi s-a năzărit asta, gura mi s-a uscat mai ceva ca limba dă papagal. La răscruce am dat cu ochii de-un gabor și m-am Întors; p-ormă am luat-o razna pă niște coclauri care sunt o rușine că Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
descoperit că, de fapt, acesta Îl manevra pe el; a avut probleme cu sănătatea; doctorul Castillo l-a avertizat că abia de mai avea de trăit un an. Cât despre numele bolii, doctorul i-a spus ce i s-a năzărit; dar eu cred că avea, ca Tavolara, un spasm cardiac. Sangiácomo a pus capăt jocului. În anul care Îi mai rămânea de trăit, a trebuit să facă față atât ultimelor satisfacții, cât și tuturor calamităților și penuriilor, de-a valma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să vezi ce făcea fiecare În timpul nenorocirii. Dama l-a urmărit pe Tai An ca o umbră; și a pândit clipa când el dădea să scoată juvaerul din tainiță. Dar Tai An nu murea de grija asta. Lui i se năzărise să te salveze. Ajutorul lui poate fi interpretat În două chipuri. Cel mai simplu e să cred că tu ești hoțul și că el te-a salvat pentru ca taina să nu se ducă pe apa sâmbetei o dată cu domnia ta. Dar, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și văz la vitrină. Pă Jacqueline am tentat-o cu râsu, că i-am zis bancu ăla cu călugărița și papagalu. Pă loc, cu lipsa dă gust a cârlanului care i se termină subiectele, am zis ce mi s-a năzărit mai Întâi: „Jacqueline, și dacă p-ormă am merge la lac?“ „P-ormă?“, a zis și m-a lăsat bușbeu. „Să mergem mai bine repede decât ușor.“ Acu nu ne-a mai urmatără nime. Ierau ca Budha cu haleala. Singuri-singurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
delicte și chiar dă cenzurat, care-i dă cel mai prost gust să le ventilezi În față la necunoscuți perfecți, pântre care s-a Înfiltrat unu dă naționalitate străinardă. Jacqueline i-a fredonat că, de nu i s-ar fi năzărit lu dogu să-și bage boticu În daru dă la baron și să cadă lat, Abdul Melek n-ar fi avut ce Înșira. La rându lui, Gaston a fredonat și iel decât că, din fericire, În Marrakesh nu să face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
după capitalu care i se ducea În fum negru pă apa sâmbetei. Gașca să râdea, gata, ți-o jur pă Monstru, s-o ia la sănătoasa, dacă să supăra gândacu. Lu Șurub, care ie bufonu cât huiduma, i s-a năzărit un banc care, de-l asculți bușbeie, te faci gelatină dă râs. Fă-ți atenție, Nelly. Despoarcă-ți urechile, că acușa vine. Unu, doi, trei și BUF! A zis - da să nu te mai uiți la șpionoiu care-i faci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
halat alb și chipu bine păstrat, deși oareșcum ologit. Nu mi-am ascuns stupoarea; i-am zis: — Don Isidro, don Isidro! Un om ca matale ie la fel de bine la pârnaie ca și la mare distanță. Cum de ți s-a năzărit să te Înstalezi chiar În față la Departament? Că cum nu ești atent, te și caută... Parodi mi-a răspuns indiferent: — Pe ce lume te crezi, don Pro Bonu? Eram la 273 din Penitenciarul Național când, Într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o sugestie; nici unul nu acceptă politicos sau resemnat ce spun ceilalți. Nu: e ca și cum toți trei am fi unul singur, care lucrează pe deplin liber și nu are de ce să se simtă jignit dacă ceilalți dezaprobă ce i s-a năzărit lui, și care nici nu se aplaudă singur dacă i-a venit o idee bună. Eu cred că, fără această uitare de sine a diverselor personalități, colaborarea nu e posibilă.“ La rândul său, Bioy mărturisește că „...Borges era o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
singur șurub, s-ar fi putut Învîrti eolian În jurul acestui ax improvizat, după legile olandeze ale lui Cervantes. Lumea urma să vină În pelerinaj pentru a se reculege sub monumentul meu cu duzi. Totuși, la șaisprezece ani, mi s-a năzărit că moartea ar putea fi alungată prin iluzie. Și cum literatura continua să-mi placă, Îl citeam pe Bacovia, Plumb, ieșeam la cîte o bere cu profesorul de română, Îmi citea din poeziile lui, Îndrumat de Marius cîntam acum blues
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la tot pasul și tocmai cînd credeai c-ai scăpat, dar chiar un simbol al vremii În care ne zbatem fără rost. Noroc cu William Hurt, care rămîne cu dresoarea de cîini. Dar Edward nu mai latră cînd i se năzare, ai cumplita impresie că ți-ai pierdut auzul și-atunci apare Jean Simmons din celălalt film și ți-l redă integral ca să poți asculta cvartetul nr. 7 În fa major, op. 59, nr. 1, al lui Beethoven. Care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
formalitățile. A plecat spre Europa azi după-amiază. —A lăsat vreun mesaj? Mi-e teamă că nu. 11tc "11" Când m-am trezit dintr-odată refuzând, fără vreun motiv întemeiat, o călătorie cu un AP, am știut că nu mi se năzărise revelația pe care o avusesem în Hotelul Mercer. Peste câteva zile, chiar înainte de-a pleca la Londra pentru ziua de naștere a tatei, m-a sunat Patrick Saxton. Nici n-am apucat să-i spun bună ziua că a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ziua! Dar, dacă insiști, mergem, normal! Bine se spune în popor că pofta vine mâncând! Văd că ți-a venit deodată che ful de ducă! Ai fost zilele trecute la Cluj, mâine vrei la mare, poimâine cine știe unde ți se mai năzare să ajungi... Poate-n Honolulu sau pe Kilimanjaro! Era limpede că fusese surprins de dorința ei subită de a mer ge la mare. De când se căsătoriseră, Clara nu-și exprimase nici odată dorința de a merge undeva anume, ba chiar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ale vinului de Bordeaux, cursele de alergări de fond (unde era competitiv la standarde internaționale), topografia și... furnicile - domeniu În care era o autoritate. L-am invidiat la culme pentru libertatea de a putea să colinde pe unde i se năzărea, pentru fotografiatul la nesfârșit al locurilor exotice, pentru cunoștințele sale generale temeinice despre natură, obținute prin contact direct. Mă nedumerea Însă faptul că pentru tata această ființă fascinantă trecea drept pe jumătate nebună. Astfel de rude au stârnit foarte curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
față: N-am mai făcut-o, până acum, răspunse ea, cu o strălucire de mândrie în privirea-i albastră. N-am mai făcut-o: niciodată! Graiul îi era jos, reținut și, firește, cu atât mai melodios. Lui Vladimir i se năzări că încăperea și bolțile culoarelor de marmură ale etajului întreg reluară șoapta ei într-o succesiune de neverosimile ecouri, la fel cu tonalitățile de jos ale unui registru de orgă. De surprindere, aproape că-i scăpă paharul de whisky pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Nu știu. Oricum, micul succes ne Îndemna să continuăm. Completam alte taloane, dădeam alte anunțuri. Două săptămâni n-am făcut altceva. Apoi ne-am luat cu altele, anunțuri nu mai dădeam decât din când În când, doar dacă ni se năzărea ceva interesant, și numai pe cont propriu, fără jurizarea Celebrului animal. Intră În scenă Spătarul Milea Trăiam În euforie. În căutarea ambalajului, ne ambalaserăm foarte tare. Întreaga noastră energie și aproape tot timpul ne erau Închinate Celebrului animal. Nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de această grea și periculoasă cestiune, o facem numai în interesul adevărului istoric, fără ură și patimă contra cuiva. Acum un an art. 44 al Tractatului de Berlin atârna ca sabia lui Damocles asupra țării, iar presa guvernamentală augmenta spaima, năzărindu-i-se în perspectivă nouri grei și încărcați cu grindină pe care-i vedea adunîndu-se dinspre străinătate asupra noastră. Când s-au escris alegerile pentru Camerele de revizuire agitația era la culme. Dar pe când ziaristica, cu puține escepții, se întrecea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dom' profesor, într-o zi pe stradă am văzut un african. Era un om, nu un animal, bine, dar de ce capul lui, așa, pe unde trecea, făcea un fel de întunecime? Ei, uite, așa face olteanca mea când i se năzare ei cine știe ce. Parcă se face întuneric în casă! Și mie nu-mi place. Trebuie să cedez? Cedez, dom' profesor, înaintea muierii, voința mea e anihilată." "Bine, zic, dar cum i-ai câștigat încrederea de îți înnoadă ea singură cravata la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ți-e dor de el și te-apuci acuma să-l jignești? Asta e purtare la tine, de om civilizat?" Nu știu, nu mă inderesează, dar să nu se lege de fedele noastre." "Ești cam tralala, așa ți s-a năzărit și prima dată când am băut noi toți împreună la deratizare, că dom' profesor se leagă de salariul tău... Hi, hi! Recunoști că ești cam tralala! Să-ți spun de ce: ăsta e un pretext, fiindcă de la început, până să vie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înghițise mai înainte de la ea chestii mult mai... Așa e și mama, câte nu-i fac eu, rabdă de mă face să am remușcări, și când colo e și mirată că îi cer scuze. Și pe urmă deodată i se năzare din te miri ce, și degeaba fac mea culpa, nu uită, și abia așteaptă un musafir să mă ponegrească..." Mă înveselii. "Nu?! zise. Nu e așa că ți-a făcut cu ochiul?" Izbucnii în râs. Nu chiar!" zisei. "Ba da, ba
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părut. — Problema e că asemenea istorii se pot întâmpla nu în câteva zile, ci până diseară, chiar astăzi lucrurile pot lua cine știe ce întorsătură, spuse Ganea și râse spre general. — Hm!... Desigur... Și-atunci totul depinde de ce-o să i se năzărească ei, zise generalul. — Nu știți cum e câteodată? — Adică cum e? Generalul, indispus la culme, strânse iarăși din umeri. Ascultă, Ganea, încearcă astăzi, rogu-te, să nu i te pui împotrivă, străduiește-te să-i fii, știi... într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de soare, cu obrazul sprijinit în palmă. Imediat, știți, prăvălesc pe capul ei un potop întreg de ocări, că adică „ești așa și pe dincolo!“ și știți, cu cuvinte de-ale noastre, neaoșe. Mă uit la ea și mi se năzare ceva neobișnuit: șade cu fața spre mine, cu ochii holbați, nu-mi răspunde nici un cuvânt, se uită cumva ciudat și parcă se clatină. În cele din urmă, mă potolesc, o privesc mai atent, îi pun niște întrebări, dar ea tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nici două zile și plecară. A doua sau a treia zi după mutarea Epancinilor, cu trenul de dimineață, sosi de la Moscova și prințul Lev Nikolaevici Mâșkin. Nu-l întâmpină nimeni la gară; dar, la coborârea din vagon, prințului i se năzări subit că doi ochi îl priveau ciudat, aprinși, din mulțimea care-i luase cu asalt pe călătorii veniți cu trenul. Privind mai atent, nu reuși să descopere nimic. Desigur, doar i se năzărise; însă rămase cu o impresie neplăcută. Pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]