1,005 matches
-
sclavie, pe măsură ce o Împlinești: „Cel care are o sută, dorește o mie; cel care posedă o mie, dorește o sută de mii; cel care-i stăpîn pe o sută de mii, vrea să fie domn; cel care-i pe tron, năzuiește la cer” („Pañcatrantra). Nu mai puțin ilustrative sînt proverbele populare: „Avarului Îi lipsește tot atît de mult ceea ce are, ca și sărmanului ceea ce nu are”; „În pahar se Îneacă mai mulți decît În mare”; „Ambiția Îmbată la fel ca vinul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nu pot conviețui. Fericirea nu constă În a agonisi și a te bucura, ci În a nu dori, căci ea constă În a fi liber.” (Epictet) Bineînțeles că „dorința”, prin natura ei, te Înlănțuie, te supune obiectului spre care ea năzuiește cu Înfrigurare. Trebuie să precizăm Însă că atunci cînd dorințele vizează scopuri spirituale, se obține un progres sufletesc. * „Adevăratele paradisuri sînt paradisurile pe care le-ai pierdut.” (M. Proust) Niciodată o fericire ipotetică, oricît de promițătoare ar fi ea, nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
virtute virilă e orația lirică, învingătoare a morții. Lirismul său, cu accente solemne și totodată firești, cu un timbru de o clamoroasă tinerețe și cu o fericită și fermă decizie în alegerea și orânduirea cuvintelor, în curgerea lor savant scandată, năzuiește să umple universul de încredere în perenitatea spiritului. ION SAVA Ca scriitori, ca oameni de litere, ne incumbă tot ce interesează cultura și, prin ea, societatea. Cazul la care mă refer în aceste rânduri e, în ultimă instanță, unul în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
undeva pe pământ oamenii suferă sau se ucid. Și aceasta nu i-a împiedicat, și nu trebuia să-i împiedice! de a face geometrie, artă, știință. Și în modul acesta au contribuit și contribuie ei la împuținarea neadevărului și nedreptății, năzuind la stârpirea lor. Asiști la o violență. Un bărbat tânăr și voinic lovește un bătrân. Altcineva torturează un copil. Și tu ce faci? Spui că 2 + 2 = 4? Spui că formula apei este H2O? Spui că vom cuceri cosmosul? Spui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
În structura psihică a unora tendința de a ignora realitatea În favoarea gândirii ipotetice. În termeni mai expresivi, În loc de așa cum este, ei preferă ca și cum ar fi.) Nu te-ntinde mai mult decât ți-e plapuma. (Modestia, la care ar trebui să năzuim cu toții, ne cere să nu pretindem În viață mai mult decât se cuvine sau decât am putea face.) Nu da vrabia din mână pe cea din par. (E mai sănătos să ne folosim de puținul pe care deja Îl avem
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și adevărate, deoarece omenescul nu se desfășoară după o schemă simplistă, de genul: „da” sau „nu” (nu este linear și categoric, ci dimpotrivă, sinuos și Încărcat de multe contradicții și Îndoieli). Μ Un paradox mereu incitant: noi producem ideile, dar năzuim să avem o anumită idee drept stăpân (drept ideal). Μ Frica vizează, În egală măsură, ambele extreme ale unei situații: unora le este teamă, de exemplu, de dezordinea excesivă, altora, dimpotrivă, de ordinea exagerată. Μ Ochiul exterior ne oferă diversitatea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Radu Tempea, în Transilvania; Gh. Lazăr, I. Heliade-Rădulescu, Gh. Asachi, Eufrosin Poteca ș.a., în Țările Române - au fost sprijinite, la sud de Carpați, de boieri - frații Golescu, Iancu Văcărescu ș.a. Proveniți din țărănime, unii din mica nobilime rurală, iluminiștii ardeleni năzuiau la ridicarea neamului exclusiv prin cultură, fără un program de transformări sociale adânci. Ei concep schimbarea în bine a soartei țărănimii și a păturilor de mijloc pe căi pașnice, legale. De aceea au dezaprobat răscoala lui Horea. Mai presus de
ILUMINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
teologic avea nevoie de o schimbare: „Astăzi, când vedem împlinindu-se întocmai aceste cuvinte profetice, să ne aducem aminte că cei dintâi creștini s-au recrutat dintre pescari, plugari, muncitori manuali, hamali, sclavi, liberți și oameni săraci din popor, care năzuiau spre fericire, pace, dreptate și prosperitate nu numai în viața viitoare, ci și în viața aceasta pământească (Luca VI, 20; I Cor. 26; Iacov II, 2-9; V, 1 și urm. etc.) și care imprimau creștinismului primar un pronunțat caracter popular
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cea erotică. Scris la persoana întâi, Roxana e confesiunea unui tânăr preot celibatar, pus de viață într-o situație similară celei din nuvela De la noi, la Cladova. Paroh al unui cartier muncitoresc, recent hirotonit, Abel Pavel, animat de idealism creștin, năzuiește să întemeieze o mănăstire și să construiască o „catedrală a săracilor”. În demersurile pentru colectarea de fonduri el obține sprijinul nesperat a două tinere femei, Roxana, soția unui mare comerciant, și Debora, fiica unui bancher. Ambele se îndrăgostesc de el
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
la Mihail Sadoveanu, cu motivarea că nimic din literatura lui nu ar aparține creației moderne. Vivacitatea ideatică, limpezimea, eleganța frazării, constante ale Criticelor, au făcut impresie de la primii „pași”; în posesia unui limbaj nuanțat, de remarcabilă ținută literară, L. a năzuit însă toată viața să fie beletrist. Peste cincisprezece volume și opuscule sub semnătura sa învederează o perseverență îndârjită. Inițial tentat de dramaturgie, dăduse texte fără nerv, nejucate vreodată: De peste prag, dramă în trei acte (1906), Cine era?, comedie într-un
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
moral-spirituale. Tema se conservă și în celălalt jurnalul, însă acesta, prin natura lucrurilor, e mult mai complex. Diagrama faptelor și a trăirilor înregistrează acum evenimentele dramatice din 1940 și 1944, tragedia refugiului și, în contrapunct, realizările cărturarului, zbaterile între ceea ce năzuiește să facă și împrejurările neprielnice, confruntarea - de o dramatică ironie - dintre bucuria creației în cultură și implacabilul „catabasis” al istoriei neamului. Poezia cărții, a istoriei scrise și a gestului întemeietor este astfel mereu flancată de notația vitregiei istoriei trăite: jurnal
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
Face-nconjur...// Stele de mare, aștri marini/ Îi trec prin preajmă fluizi, felini...” În alt poem, povestea despre „Michelangelo și meduza” rezumă sensul „zbaterii sisife” a titanului renascentist cu „găvana lui [a ochiului] secată de forme” și pe care eroul năzuiește s-o umple „c-un freamăt nou,/ [...] imens, inform ca marea”. Însetatul de puritățile „azure” și de infinitul oceanului se îmbogățește cu noi ipostaze în Baladele singaporene (1970), o altă carte-cheie. Scrise, majoritar, în anii ’50, baladele, zise „singaporene” după
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
venea cu remarcabile proze inspirate din realitatea cotidiană, cu precădere din zona ei „intimistă”. Construite convingător, hrănite din observarea atentă a „banalului”, povestirile și nuvelele vădeau capacitate de notație inteligentă, instituind impresia concretului, familiarului și autenticității; prin procedări comportamentiste, ele năzuiau să surprindă coordonatele unor psihologii. Piesa eponimă a cărții (un mic roman, de fapt) include două jurnale intime - al unei fete și al unui bătrân - independente, cu o foarte vagă legătură între ele, care trezesc însă interesul prin justețea și
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
pretexte pentru exprimarea acelorași obsesii interioare. Conținând versuri notabile, placheta nu constituie totuși, cum s-a afirmat, un eveniment în lirica vremii. G. a mai publicat unele poeme disparate și, în 1939, un grupaj ce relevă o tentativă de înnoire, năzuind să se instaleze în zona de confluență a visului și realității. Tălmăcirile strânse în Duh de basm, din Paul Claudel, Jules Supervielle, François Mauriac, Georges Duhamel și Léon-Paul Fargue, precum și cele rămase în periodice, din Philippe Soupault, Valery Larbaud, Maurice
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
și soția sa, ar putea fi la sorginte figuri reale, iar un al treilea, Anghel Imperator, este o caricatură a lui Corneliu Zelea Codreanu. Obiect al pamfletului nu este doar acesta din urmă, „insurgentul”, teroristul cu voie de la poliție, ce năzuiește la propria-i glorificare, ci și celelalte personaje, satira alunecând astfel într-o neagră mizantropie. SCRIERI: Minunea, București, 1926; Cărarea cenușie, București, 1929; Un strigăt în noapte, București, 1933. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, O nădejde literară, „Mișcarea literară”, 1925, 31
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
1989, când o asemenea atitudine era blamată de mediile intelectuale, intențiile cărții sunt declarat polemice, cu o dublă finalitate în timp - una generală și una imediată. În studiile din primul volum autorul află seve revigorante în moștenirea clasicilor. De aceea năzuiește să readucă în actualitate personalități ale Franței de odinioară, alături de „adevărații” scriitori ai Franței de azi, pentru a susține permanența umanismului în lume, rolul literaților francezi în promovarea idealurilor morale și sociale. O primă secțiune cuprinde studii ample despre scriitori
LIPATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287822_a_289151]
-
sămănătorismului în plină afirmare. Iar „convențiunile” contingente, făcute să „încurce condeiul ca un bumbac”, sunt contestate și se cer abolite în numele libertății senine de expresie: „Acest bumbac ce pare din depărtare nori încărcați cu belșug [...] ne-a lăsat loc să năzuim la aprinderea lui totală. E un ideal pentru toată viața; răbdarea și hotărârea sunt cu noi. Pentru ce orizontul atât de senin să fie spurcat, ci nu senin?” Fără o compartimentare pe rubrici, revista publică, în succesiune aleatorie, literatură și
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
visuri răsar din întunericul trecutului ca licuricii noaptea și ei îmi cer să fiu om înainte de a fi literat. Viața pentru ei a fost năpraznică.” Pentru oamenii din povestirile lui, viața este, într-adevăr, o luptă aprigă. Fiecare dintre ei năzuiește pătimaș spre o altfel de existență. Nici unul nu poate admite să rămână captiv într-un orizont îngust, limitat, nu poate suporta constrângerile, prejudecățile și convențiile sociale arbitrare. Unii vor să trăiască așa cum îi îndeamnă sângele lor aprins, clocotitor, să simtă
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
de a fi un simplu caz. Având un suflet însetat după bine și fericire, ea ispășește, prin suferință, vina de a fi dorit să trăiască după chemarea inimii. E fiica unor țărani săraci dintr-un sat din apropierea Brăilei și nu năzuiește decât să poată gusta fericirea împreună cu Mincu, iubitul ei, flăcău sărac din același sat. Dar fericirea o vrea întreagă, deplină, neîngrădită de nimeni și de nimic. Boierul din sat, un destrăbălat, recurge la cele mai perfide mijloace pentru a o
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
celor de mediu fizic, cât mai ales a celor de mediu sociocultural. Cercetătorul, utilizând și date din surse exterioare familiei (vecini, școală, biserică, unități sanitare și altele), precum și caracteristici generale ale contextului habitațional al cazului studiat (vecinătate, cartier, sat, zonă), năzuiește să ofere o imagine globală asupra unității familiale care să nu fie însă „impresionistă” (de tip jurnalistic), ci saturată de precizie și adevăr verificabil. Lucru care nu este deloc ușor. Se cuvin menționate în acest sens eforturile și rezultatele teoretice
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a priori, ci ființează și subzistă în măsura în care sunt create și recunoscute de oameni în derularea activităților practice. Există așadar o gramatică generativă a cotidianului careeste întotdeauna locală. Etnometodologia deplasează structurile în microsocial și în primul rând pe planul subiectivității. Ea năzuiește la descrierea și explicarea unor microculturi și instituții concrete, multe studii efectuându-se pe familie. Metodologia ei constă în a provoca situații ce scot indivizii din fluxul normal, rutinier al vieții. Studenții, de exemplu, au fost solicitați să se poarte
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
civilizației apusene la fondul nostru sufletesc: „Îndemnul nostru e iubirea de neam și țară, și oricât de slabă și de mică ar fi munca noastră, nimeni, socot, nu va afla cu cale să o ia în nume de rău. Cu toții năzuim spre același ideal măreț.” Colaborează cu versuri Elena Văcărescu (Seară, Două cruci), Maria Baiulescu, Maria Cunțan, Ion Gorun, G. Coșbuc (Spadă și corăbii), Gh.D. Mugur, Elena Farago (sub pseudonimul Fatma), Elena N. Voronca, Leontin Iliescu, Carmen Sylva, V. Loichița, G.
REVISTA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289241_a_290570]
-
apoi între 15 ianuarie 1921 și 10 februarie 1925, sub direcția profesorului D. Munteanu-Râmnic. Din 15 ianuarie 1921 subtitlul „Ziar de interes public, educație cetățenească și cultură națională” se modifică în „Foaie de interes public, educație națională și cultură generală”. Năzuind să contribuie la informarea și cultivarea cititorilor săi, R.v. cuprinde note, articole, documente istorice, texte literare diverse. Dintre colaboratori, cel mai important este N. Iorga, prezent cu poeme (Un îndemn), dar mai ales cu fragmente din piesele sale de teatru
ROMANIA VIITOARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289336_a_290665]
-
Radio” este susținută de Ioana Mălin (Antoaneta Tănăsescu). Note și informații variate mai cuprind secțiunile „Meridiane”, „Prezențe românești” (despre cultura română în lume), „Revista revistelor”. Deși a îndurat înainte de 1989 „sufocanta apăsare a directivelor și a cenzurii comuniste”, R.l. a năzuit să fie „un far uneori mai palid, mai șters, mai anemic, abia pâlpâind, împresurat de beznă și cețuri cum era”, dar, oricum, creator al unui „spațiu al luminii”, secretul fiind „întemeierea pe spiritul critic normal” (Mircea Iorgulescu, Spiritul „României literare
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
învăluie tablourile țin de doctrina sămănătoristă. S. face cronica satului (La țară, În răsărit, Hora, Frumoasa satului) și merge pe urmele lui G. Coșbuc, evitând confesiunea odată cu trecerea ei în țesătura de basm sau de baladă pe motive folclorice. Pastelist, năzuia să evoce în tablou o stare de suflet. Astfel, pastelurile sale capătă o notă individuală, vorbind, prin delicatețea nuanțelor, de discreția sentimentului, de o tristețe dulce și de un echilibru senin, în firea autorului. Aceste accente sunt totuși rare, impresia
STAVRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289890_a_291219]