6,003 matches
-
care îl conducea să creeze, după obicei, măcar o organizație de partid. Iar în 1946 mai comite imprudența să rostească, la Cluj, două răsunătoare discursuri, în unul dintre ele declarînd că mai întîi e român și, apoi, comunist. Acuzația de naționalism a venit pe dată. Mai ales că nimeni nu-l autorizase să rostească acele discursuri și ce să spună acolo. Exponenții Puterilor Aliate occidentale la București îl consideră ca posibil lider al unei fracțiuni din Partidul Comunist cu care s-
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
își demonstrează perfect inadecvarea. În țările postbelice (mai înainte în U.R.S.S.) botezate socialiste, unde emanciparea socială și lipsa exploatării deveniseră - se spunea - o realitate înfăptuită, antisemitismul era un fenomen lesne decelabil, cunoscînd chiar puseuri puternice și pronunțate manifestări ale naționalismului, inclusiv antisemit. Ba chiar, ca în România socialismului "multilateral dezvoltat", antisemitismul era chiar încurajat de stat, fiind o realitate apăsătoare. Încît, din acest punct de vedere, considerațiile marxiste ale lui Claudian sînt perfect amendabile. Că socialismul real din aceste țări
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
a fi o înmulțire a pericolelor, deja prea multe, în contra cărora avem să ne luptăm și o îndoită provocare de a ne împotrivi în contra lor. Eram, prin urmare, datori a pune acelor domni întrebarea: nu cumva cred că există un naționalism al științei, capabil de a face din eroare adevăr, dacă numai eroarea provine de la un autor român?... Demnitatea noastră de oameni nu ne permite ca din produceri ce la alte popoare ar fi obiecte de rîs sau de compătimire să
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
Trebuie să spun că, în comportamentul românesc, prevalează mai cu seamă siguranța decît nesiguranța de sine. Obsesia noastră nu-și are la propriu vorbind cauza în dileme identitare, ci, tocmai invers, în prea apăsate convingeri cu privire la însușirile și originile noastre. Naționalismul românesc e mai puțin tulburat de îndoieli decît animat de certitudini, este arogant, nu umil. Și dacă dorim să căutăm aici un complex, căci poate exista și așa ceva, el este de superioritate, nu de inferioritate. Obsesia noastră de a ne
Obsesia identității by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16245_a_17570]
-
Iliescu și Adrian Năstase! Li s-a clintit vreun fir de păr din cap? Din câte cunosc moravurile șefilor de servicii secrete, președintele și premierul actuali nu fac decât să-i construiască lui Vadim Tudor viitoarea legitimitate. Îmbibați de-un naționalism primitiv, trudind la mitul patriei în primejdie și la teoria purității sângelui, toți acești gradați de doi lei se închină unui singur interes: prezervarea privilegiilor și ridicarea de ziduri impenetrabile în jurul vilelor supradimensionate construite, desigur, din leafa de bugetar! Dincolo de
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
ostilă minorităților din peninsula iberică, scriitoarea barceloneză a supraviețuit, ea și orașul ei, pentru a dovedi o dată-n plus extraordinara capacitate de regenerare a unui popor a cărui independență a murit acum 500 de ani. Deși o figură adeseori asociată naționalismului catalan, Mercè Rodoreda evită cu tenacitate tentațiile unei literaturi politizante; e ceea ce se întîmplă în Oglinda spartă, cel mai cunoscut roman al scriitoarei catalane, publicat în 2000 de Editura Meronia. Pe de altă parte, acel cititor ce se va fi
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
de la Oradea, Adevărul literar și artistic, nu în ultimul rînd România literară, au reacționat în spirit liberal și democrat, și de stînga și de dreapta, la toate aceste fenomene. De unde, oare, ideea că tot intelectualul român de azi acceptă tacit naționalismul sau pe fanii postumi ai mareșalului Antonescu? Cred că Tamás nu ne citește, cum nu ne citește Mircea Iorgulescu (dar pe el însuși, din Dilema, de ce nu s-o fi citind?). Și, apoi, Humanitas nu i-a publicat doar pe
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
gen "Sunt Nuți și, de St. Valentine, doresc să-i jertfesc lui Cristi floarea virginității mele!" - pe aceasta am auzit-o, uluit, la un post de radio din Timișoara în fatidica zi de 14 februarie!) Îmbrățișările simultane și totale ale naționalismului și exclusivismului autohtonist, pe de o parte, și papagalicirea unor evenimente cu o tradiție și cu o motivație culturală bine structurate în alte țări vorbesc nu despre întemeierea europeană a românilor, ci despre totala absență a consistenței noastre naționale. Dacă
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
atâta știe, atâta poate!), nu înțeleg în schimb cum oameni serioși acceptă să dea mâna cu el, oferindu-i onorabilitate și chiar demnitate. Nu știu de ce personalități străine pentru care am toată stima încurajează transformarea țării în petice rău-mirositoare de naționalism, xenofobie și dictatură a unor clanuri sau partide. Încă două-trei inițiative de acest fel și vom ajunge să nu mai pricepem nimic din planurile occidentale pentru România! Sau te pomenești că tocmai asta se urmărește: să devenim cu toții purtători de
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
așadar fără drept de vot? Care va fi statutul basarabenilor care se află în România și care au și ei dublă cetățenie? În privința limbii care se vorbește în Basarabia, probabil că aceasta va deveni așa-numita moldovenească, stîrnind valuri de naționalism de o parte și de alta a Prutului, cu efecte deocamdată greu de anticipat. Toate acestea ar putea da apă la moara forțelor politice iresponsabile din România, dacă guvernul de la București nu va adopta o atitudine limpede față de aceste probleme
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
și, în ultimă instanță, ca un mijloc de supraviețuire. Demonstrația apelează la argumente ce țin de competența istoricului literar (trecerea în revistă a celor patru decenii de agitație și propagandă, de la faza fundamentalistă a regimului comunist pînă la cea a naționalismului ceaușist, cu tot cortegiul de fenomenele aberante, inclusiv panorama stranie pe care o oferă literatura acelor ani), dar și la argumente care ar putea constitui apanajul celor preocupați, ca Raoul Girardet, de pildă, de sondarea imaginarului politic, și, în ultimă
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
teză a Cominternului controlat de sovietici, afirmată în documentele congreselor P.C.R., cu deosebire cel de al V-lea din 1931. Și rolleriștii o tot țineau creanga așa, calificîndu-i pe cei care îndrăzneau să susțină contrariul o periculoasă erezie ducînd spre "naționalism șovin". În litigiu era, desigur, în fapt, revenirea în martie 1918 a Basarabiei la patria mamă, act nerecunoscut de statul sovietic, care continua să o revendice ca fiind a sa (prin rapturile teritoriale din 1812 și 1877), nerecunoscînd tratatele de
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
ideea alcătuirii unei ediții critice a operei eminesciene. În 1908 Ion Scurtu editează poeziile poetului (după ce în 1904, într-o epocă naționalistă dominată de sămănătorism, a editat segmente din publicistică eminesciană, pentru a avea un strămoș de frunte în ale naționalismului). Sumarul înscria 100 de poezii, toate, anunțate, ca respectînd forma lor manuscrisă. Evident, în prefață, se lua distanță față de toate edițiile precedente, pretinzînd, pentru sine, calitatea de ediție critică (și nu era!), adoptîndu-se, drept criteriu de ordonare a materiei, unul
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
pur și simplu, la chioșcuri, ziarele Dimineața și Adevărul. Era, desigur, un atentat la democrație (cele două ziare de pe strada Sărindar erau consecvent democratice). Dar directorul Universului nu s-a dat în lături să-l practice, el motivînd, desigur, obiectivul naționalismului militant dar, de fapt, o făcea pentru a-și elimina adversarul, întreținînd, astfel, o atmosferă de o xenofobie aproape fără precedent. I-a sugerat, astfel, ideea lui Goga care, la sfîrșitul lui decembrie 1937, cînd a devenit premier, prima măsură
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
vremea lui Ceaușescu, pentru intrarea în PCR, că nu carnetul contează, ci facerea de bine, nu stă în picioare de această dată. Mi-au ajuns la urechi explicații ale unor persoane care pretind că au intrat în PRM în numele unui naționalism luminat și pentru a marginaliza xenofobia și antisemitismul cu care defilează acest partid. Persoane care cred sau mai curând se silesc să creadă că șeful lor e, în realitate, un om rezonabil, care știe unde să se oprească și care
Curtea Miracolelor peremiste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16530_a_17855]
-
din creierul munților și gușa supradimensionată a lui Eugen Florescu! în fața acestei tragedii naționale, președintele Constantinescu tace! Până în clipa de față, el n-a găsit de cuviință, din înălțimea ciocoimii sale, să adreseze vreun mesaj nației. Principal vinovat de ascensiunea naționalismului xenofob în România, dl. Constantinescu n-are altceva mai bun de făcut decât să înalțe o altă șleahtă de burtoși la rangul de generali! Oare pentru ce fapte de vitejie? Doar pentru că sub ochii lor vigilenți România a devenit țara
Stafia are pulsul mărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16550_a_17875]
-
ani încoace, și-au arătat necontenit opțiunile democratice, care au pledat - ce-i drept, doar atunci când nu moțăiau cu nesimțire în Parlament! - pentru valorile occidentalismului au fost turnători, iar cei care, tot pe față, promovează de la moartea lui Ceaușescu încoace naționalismul și xenofobia, demagogia patriotardă, populismul iresponsabil, autoritarimsmul fascist, adică exact ideologia Securității, perfect articulată în revistele de tristă amintire "Luceafărul" și "Săptămâna", sunt curați ca lacrima. Pentru un neinițiat, concluzia ar fi una și limpede: în România, convingeri democratice au
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
care simțea că e nevoie de un manifest în spirit postpașoptist pentru mobilizarea intelectualității românești întru depășirea tendințelor revolute ale unui moment ideologic și cultural postdecembrist critic: după experiențele nefaste ale ideologiei naționaliste de dreapta din interbelic și ale dictaturii naționalismului de stânga din comunism, e timpul unui al treilea discurs, al liberalismului de centru cu deschidere maximă spre Europa. Trei atitudini identifica eseistul în fața acestei alegeri istorice: ignorarea Europei (și aici Adrian Marino deplângea dezinteresul de odinioară pentru autopromovare în
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
social-democratism vag și ezitant, atent la semnalele de la Moscova, jucînd, pe de altă parte, și cartea unei oarecari deschideri declarative către Apus". O asemenea degringoladă, o asemenea pendulare între centrele de putere și între varii concepții politice a favorizat dezlănțuirea naționalismului (pe urmele aberantului național-comunism), a antisemitismului (ridicol, deoarece numărul evreilor din România este mai scăzut decît oricînd), antimaghiarismul (evident, desuet) și chiar antiamericanismului (ca o altă reminiscență a ideologiei comuniste ce și-a găsit drept alibi antiglobalizarea). Altfel spus, găsim
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
care depășește, în violența verbală, limitele acceptabile. Articolul se intitulează Alte încercări de expropriere literară și apare în "Tribuna", nr. 52 din 9 iunie 1941 (figurează în vol. cit. Plagiatul la români, p. 118-121). Blaga atacă neașteptat de violent tocmai naționalismul (de sorginte legionară) a lui Dan Botta. Acesta din urmă, în numele patriei în primejdie, voia să acrediteze opinia că filosofia blagiană a culturii era nici mai mult nici mai puțin decât anti-românească: gândirea lui Blaga e un pericol public! (pe
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
reușit să-și anihileze disprețul reciproc, dacă ar fi făcut referințe mai calme unul la ideile celuilalt, amândoi nu ar fi avut decât de câștigat. Această polemică s-a încins, prin efectele colaterale, până la ofense reciproce, ajunse în pragul calomniei. Naționalismul și competiția orgoliilor au înfierbântat mai mult spiritele celor doi decât diferența sau identitatea de idei. În orice caz, disputa dintre Dan Botta și Lucian Blaga nu are ce căuta, după părerea mea, într-o istorie a plagiatului. E doar
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
pot ajunge să se provoace la o luptă în arenă. Dar și cei (aparent) pașnici, taciturni, sensibili și singuratici pot deveni violenți. E și un test ideologic, scoțând la iveală simpatiile politice, invocate ca argumente compromițătoare. Fiecare își consideră propriul naționalism mai nobil decât al celuilalt. Tema secundară a disputei pare să fie: cine e mai patriot în felul în care discută specificul românesc. E și un test moral. Codul Onoarei nu prea poate fi copiat în viață din cărți. E
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
și el în utilizarea sa în Europa și în America. Totul depinde, să zicem așa, de CE anume este de "conservat". Or, în Europa, vrînd-nevrînd, conservatism înseamnă fie tradiția feudal-aristocratică (nu că ar fi în aceasta totul rău), fie de un naționalism populist (iar valoarea acestuia e cel puțin îndoielnică, spre a ne exprima blînd). în schimb, în America se caută "conservarea" unor valori și a unor moduri de viață "burghezo-liberale". Diferența e enormă. Ea este încă sporită de faptul că putem
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
este editorul ŤRomâniei literareť? Partidul Comunist sau ŤEuropa liberăť"? Al. Andrițoiu dezvoltă și el teza conivenței dintre "Europa liberă" și "denigratorii" din țară ("La ŤEuropa liberăť sunt denigrați scriitorii ce sunt denigrați și criticați și în țară, sunt acuzați de naționalism, de antisemitism, ca Păunescu, Barbu, Fănuș Neagu, Lăncrănjan și alții"), remarcându-se prin avansarea ideii că, "datorită activității unor elemente izolate", Uniunea Scriitorilor "tinde să devină (...) un factor de opoziție socială și politică". Măcar de-ar fi fost! Ion Lăncrănjan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
a funcționat atît la scriitori care se considerau pioneri ai literaturii naționale (Kogălniceanu, care recomanda în Introducția la "Dacia literară", să se scrie pe teme naționale, era el însuși bilingv), cît și la alții aparținînd conștient maturității literaturii noastre. Doar naționalismele succesive și perioada comunistă au ignorat această predispoziție și au lăsat impresia că scriitorul român e autist și idiomatic. în toate celelalte epoci, scriitorul român a fost deschis spre alte limbi și spre lume. Nu m-am referit decît la
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]