4,628 matches
-
unuia dintre noi ar trebui să-i pară rău. — Vai de mine, spuse Poștașul, nici prin cap nu mi-a trecut așa ceva, din partea mea să știți că totul rămîne la fel, de asta puteți fi sigură. M-aș simți ca naiba să știu că o să-mi porți de-acum înainte pică din nu știu ce cauză, spuse Angelina. — Nu e cazul, o asigură încă o dată Poștașul, pregătindu-se să iasă, unde e scrisoarea pe care o aveți pregătită? își aminti să întrebe. Chiar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bisericuțele alea, dom’ Roja, se sperie Gulie, simțind că începe să amețească, să se clatine cu tot cu scaun. — îmi pare rău, dar e ca un blestem, nu mai pot să scap de ele, recunoaște Roja, nemaiștiind ce să spună. — Ei, pe naiba! se enervează Dendé. Mai bine ați recunoaște că nici măcar n-ați încercat niciodată. Cum se face că nici în noi nu mai aveți încredere? Intra în casă, aprindea toate luminile ca să nu se simtă singură, apoi se descălța, își scotea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
loc neștiind în ce direcție s-o apuce, i-auzi cu ce trăsnăi îmi mai venise și secătura asta de Patru Ace, începe să-și refacă în minte dialogul, e leit unchiu-său, își spune, oriunde mergi dai peste ei, a naibii Securitate, au împînzit toată țara mai ceva ca înainte de Revoluție, atunci știai cel puțin despre ce era vorba, era clar la ce te puteai aștepta dacă făceai vreo boroboață, se gîndește răsucindu-se pe călcîie, privind în sus la firmele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
incendiu și grilaje metalice. Uite în ce rahat era cît pe ce să intru și eu, începe să se gîndească citind pe silabe cuvintele alcătuite din sute de beculețe multicolore, Ca-si-no, Las Ve-Gas, Rain-bow, Rou-lette, Ho-tel, Pea-cock, să fiu al naibii, încep să-l usture ochii, să amețească, simte că-și pierde echilibrul, o să ngheți aici dacă nu te hotărăști mai repejor s o iei din loc, se gîndește, dar nu se poate dezlipi încă de locșorul ăla care-i amintește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un autograf pe un exemplar în limba rusă din Domnul Președinte. — Nu v-am spus eu că sînteți pe mîini bune? tresare Patru Ace, tremurînd de bucurie cu ochii la bila ruletei care poposește pe doișpe roșu. — Să fiu al naibii dacă în primele zile n-am avut senzația că îl prinsesem pe Dumnezeu de un picior, era o scumpete, nu exagerez deloc, nu știa cum să mă mai răsfețe, cum să-mi intre în voie, să-mi mai facă totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-mi cum le-a măsluit, că eu n-am priceput o iotă, recunoaște. — Cînd o să intrați în clubul nostru o să vă dați singur seama, pînă atunci însă trebuie să vă mulțumiți cu puțin, mai mult nu se poate deocamdată. — Al naibii Curist, s-a descurcat de minune, spune Roja. — Ambiția lui e să pună pînă la urmă mîna pe toată clădirea și să facă din ea un fel de mini Las Vegas. Dar să nu înțelegeți greșit, barbutul și pockerul se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pînă cînd ați dispărut la metrou. — Minciună, strigă Roja mișcîndu-se cu tot cu scaun. Știți cînd mi-am dat seama de asta? Cînd l-am lăsat baltă pe Părințel, am băgat de seamă că avea ceva ascuns la piept, sub palton. Spurcăciunea naibii, cît timp au durat negocierile, s-o fi gîndit că-i mai prudent să și închidă stația ca să nu-mi dea mie nici un motiv să banuiesc ceva. Nu te cred, zice Curistul uitînd cu totul de cărțile pe care le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
puțin pe spate, încercînd să se relaxeze. Porni motorul, îl lăsă să meargă puțin la ralanti, apoi puse mașina în mișcare fără să aprindă farurile. Dom’ Roja, să fi știut în ce belea o să intrăm, jur că aș fi lăsat naibii totul. Dacă Dendé ținea cu tot dinadinsul să facă pe curajosul, n-avea decît. Eu m-aș fi lipsit bucuros de aventura asta. Ce-am avut de cîștigat? Nu puteam să stau și eu să mă uit la televizor ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se uite la motor. Verifică mai întîi bornele bateriei, apoi curelele de transmisiei și fișele bujiilor. Toate erau la locul lor. Se hotărî să coboare capota și să-și încerce norocul. Ultimul kilometru abia ne-am tîrît. Să fiu al naibii dacă pistoanele noastre rămase fără un strop de ulei nu huruiau mai tare decît motorul elicopterului. I-am spus lui Sena să mă aștepte, că n-o să dureze mult, că n-avea cum să-mi ia mult timp să mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a face față. 00mănîncă000000mănîncă00000mănîncă00 Halesc la greu dinnu abuza de cocaină Bruce o voce greu de descifrat Îmi spune să mănînc 000 nu abuza de cocaină00cocaina ne-a futut pofta de mîncare și nu vreau decît și mai multă, la naiba cu mîncatu acum. Cocaină drept combustibil, cocaină pentru energie. Ia niște cocaină și zîmbește. Cărbune cocainizat. E alb, nu negru; curat, nu jegos. Nu mănînci niciodată cocaină. Doar o tragi pe nas. Tragi toată porcăria aia pe nas. Am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ușa după mine. Încercăm să o respingem, dar ne acaparează total, ca un costum ieftin, și urlă: — Haide, vreau să-ți opresc respirația, haide, și are mîinile În șlițul meu. Doamne, ce pute aici... haide Bruce... SÎnt numai io la naiba, doar eu... S singur paici n pula mea... Mă smucesc, dar ea Încă se dă la mine, cotoroanța asta de rahat hihăitoare, ochii ei de curvă viciată și ironică; iar eu mă smucesc din mîinile ei, dar pula mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Dar cine s-o crede ea de Își Închipuie că o să-i fac confidențe? Nu-ți intra În pielea de angajată la Resurse Umane Amanda. Asta-i munca adevărată de polițai. Trebuie să faci față ca să continui. Capumi crapă ca naiba de durere și dîrdîi. Muncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaimuncădepolițaiceștiitudespreastahhnnnnn — Nu fac pe angajata la resurse umane. Îmi fac griji pentru un coleg, asta-i tot. — Asta-i tot? Îi zîmbesc eu, Încercînd să-mi recapăt stăpînirea de sine. — Te rog, nu te umfla În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
o idee generală pe care eu ți-o dau mură În gură, pentru ca mintea ta de plină de bărzăuni scârboși să Înțeleagă mai bine mersul istoriei Europene -N-am Înțeles nimic și de altfel, mă scap pe mine; du-te la naiba cu Uniunea ta Europeană cu tot. Kawabata iese din cocioabă, nu Înainte de a-și scoate cu greu mădularul, dintre cele trei perechi de pantaloni. Actul fiziologic se consumă În spatele șandramalei, sub cerul liber, În strânsă comuniune cu natura. Din lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mine vara, țânțarii? Să rămân singur În Uniunea Europeană? -Iar Uniunea aia blestemată? molfăie Kawabata cuvintele, trăgând cu zgomot aer În piept. Ai zis că e Ziua Mondială a Râsului și tu Îmi vorbești de lucruri atât de triste...Deh, luao-ar naibii de viață, cine m-a pus să mă nasc? -Dumnezeu te-a făcut, și nu-l mai huli, cap de lut, creier de melc. Sigur, mai bine Își vedea de treabă decât să te aducă pe lume, dar ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înlăturat din ea două lucruri, care făceau din mine un bărbat Întreg: rușinea de-a nu munci, pentru a-mi câștiga existența și apropierea fizică de femei. În momentul În care am devenit cerșetor, demnitatea mea, onoarea, s-au dus naibii. Am câștigat totuși ceva: mă concentrez mai mult asupra mea. Și acum, după atâția ani trăiți cu mâna Întinsă, Îmi Înfrânez pe cât pot rușinea de-a cerși, purtându-mă cu cei cărora le pretind bani, ca un om lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și carcase de mașini părăsite, aceeași plozi, și... mulți conaționali. Un singur lucru le deosebea: șandramalele păreau o redută cucerită: pe fiecare, era Înfipt steagul Uniunii Europene, mic, dar tare zglobiu. M-a Încercat un sincer sentiment de patriotism. -Cine naiba ești? -N-am casă, și cineva din ghetou mi-a spus că aici ar fi un ,,apartament,, pe jumătate liber. Vocea răgușită de fumător, e neplăcută, dar e parte organică din Înfățișarea bărbatului. Bărbatul, În jur de cincizeci de ani, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și tu asta, la fel ca și mine. Într-o căsnicie nu trebuie să te îndrepți către ceva. Căsnicia nu este un mijloc de transport în comun. — Trebuie să recunoști că ești un om dezamăgit, spuse Antonia. — Să fiu al naibii dacă sunt dezamăgit, am răspuns, și chiar dacă aș fi, asta n-ar fi din cauza ta. Cred că, de fapt, vrei să spui că tu ești o femeie dezamăgită. — O căsnicie este o aventură în derulare, spuse Antonia. Căsnicia noastră pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
adică „s-a întors împotriva ta”? am întrebat. Haide, Antonia, las-o baltă! Și nu mai fi atât de dramatică. Nici eu nu mă simt prea bine. Spune-mi cu calm și în detaliu ce s-a întâmplat. Și stai naibii jos odată, pentru Dumnezeu! — Nu e nimic clar, și totuși e ceva absolut copleșitor, spuse Antonia. Fără îndoială, ceva s-a întâmplat. Atitudinea lui față de mine e complet diferită, e atât de rece și, judecând după felul cum mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-o de umeri și am scuturat-o zdravăn. Ea râse de gestul meu, își scoase pălăria și haina și le aruncă pe un scaun. Era într-o stare euforică, parcă era beată. Am privit-o lung, uimit. — Fir-ai a naibii să fii, am fost la un pas de nebunie, am spus. Unde ai fost? — Iubitule, spuse Antonia, acum e momentul să bem un pahar împreună, unul mare și bun. Ai răbdare. Am să-ți spun tot. Îmi pare rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu i-o pusesem. Cercetând Încăperea, strâmbă din nas când dădu cu ochii de doi tineri care stăteau la câteva mese mai Încolo. Dăunează sănătății. Tuși sec, arătându-mi țigările. — Sănătății tale? Mi-am aprins un chibrit. — Să fiu al naibii dacă știu ce caută băieții Hauptstein aici. Și de ce-l ascultă pe dobitocul ăla. Inspectând Încălțările noi pe care mi le-a adus, am presupus că se referea la Rigoberto, care tocmai se pregătea pentru al doilea act al spectacolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar ea nu prea e genul care să vândă iubire, ce zici? Toată lumea te va mirosi că minți, Sascha. Ai face bine să inventezi un alibi care să țină. Crede-mă: știu totul despre păcat și ec-, ec-... — Ecumenism? — La naiba, știi ce vreau să spun. Economi păcatului! Păi dacă ai plătit-o deja, ți-a Încuiat ușa și poți să-ți iei la revedere de la cochetăriile tale. Iar dacă n-ai făcut-o, n-o să te lase nici măcar să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
N-aș prea zice. Anton Îl așteptă pe Helmut să Înlocuiască paharele goale. Imediat ce chelnerul plecă, Își dădu berea peste cap cu gestul său rutinat, apoi trase următoarea concluzie de după mâna cu care se șterse la gură: — Să fiu al naibii! Sascha, pe post de garderobistă... Am ridicat din umeri. Putea să-mi zică cum voia. Acum că m-am gândit la plecarea Dorei, la fel de neașteptată ca apariția ei, mi-am dat seama că, Într-adevăr, părea cam agitată. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În Întuneric și am hotărât să cobor, ca și când m-aș fi plimbat pe poteca unui cimitir. — Noroc că nu m-am Întâlnit cu nimeni. De Îndată ce-am ieșit În stradă, mi-am dezlegat bicicleta și am pedalat... Stai. La naiba. Să fie așa, oare? Am verificat. — Dracu’ s-o ia, Anton. Cred că am uitat ceva acolo. — Minunat. — Îți mai amintești clipsurile pe care mi le-ai dat? — Alea de arătau ca niște brățări, gravate pe dinăuntru cu numele tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Scoase un geamăt cu iz de alcool, făcând niște gesturi complicate cu mâna. — Ai nevoie de ajutor? Până la urmă reuși să se descheie la gât. Dar, scărpinându-și ceafa, spuse ceva ce arăta că m-a Înțeles greșit: — Nu, la naiba. Cel mai bine e să lucrezi singur. Deși, dacă era cineva În care avea Încredere - nu așa... Și Anton Își frecă degetele arătătoare. Mai degrabă așa... Acum le Încleștă. N-ar strica să vorbești cu ea. Poate știe ceva? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
față, la vintre, așa că nu mă jenau deloc. Încă două minte sigure - mai Întâi din profil, apoi toată silueta - și invers - Încă un minut - dacă Îmi strângeam picioarele - dar dacă mă Întorceam și mă aplecam - nu, repede, jos izmenele - la naiba - de ce nu - ciorapii - s-au prins de - fir-ar să fie - douăzeci de secunde - așa - dar unde - zece - acolo, sub neglijeu - cinci secunde - Închide ușa - — Și timpul a expirat. — Oricum, Întotdeauna reușeam să mă Îmbrac și să ies În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]