883 matches
-
se aflau emigrarea sau expansiunea teritorială; în perioada aceasta mulți muntenegreni plecau în Serbia, în Rusia sau în Imperiul Habsburgic. Aplicarea celeilalte soluții, o politică activă de expansiune, nu era ușor de realizat. Cu toate faptele muntenegrenilor din timpul războaielor napoleoniene, ieșirea lor la mare prin intermediul portului Kotor nu fusese obținută. De fapt, exista pericolul ca liderii militari vecini să pericliteze însăși existența statului. Regiunea apuseană a Balcanilor era pe vremea aceea într-o stare de continuu zbucium și de permanente
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tunică, scut și tesac și cu un pumn de măsline În mână; când rătăcit printre noi din vreun pâlc de aspri călăreți medievali, crescuți pe cai și albiți În lupte; când amintind pe tătucii, arțăgoși din vechea gardă ai epopeii napoleoniene, plini de păduchi și de glorie, de la un capăt al Europei la altul. Înalt și monumental În uniforma lui de cavalerist, uitată și descoperită prin vechi albume de familie, În cizme de trupă, cu barba incultă, mustățile fioroase, părul netuns
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
intrată în comerțul mondial, nu ar fi a lui, ci tot a acestui Cipriani... Dar la Viena, un hoț a fost detectat de poliție după următoarea indicație a victimei: răufăcătorul ținea degetele mâinii drepte la nasturii vestei, aidoma celebrului gest napoleonian. Imediat poliția a știut că e vorba de cel numit în lumea interlopă „Napoleon” - și l-a înhățat. A rămas deci de pe urma lui Bonaparte un gest uman, inofensiv, neuitat după 200 de ani. Cunosc mulți tirani geniali sau sângeroși, colerici
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
experiență moale, lipsită de veselie. Problema e simplă : nu mai pot să țin cu Mihai. Pot și acum să țin cu Tiberius din Columna, pot să-i fac galerie lui Florin Piersic atunci cînd se destrăbălează în uniformă de grenadier napoleonian, dar în numele Romîniei, în șapte băieți și o ștrengăriță, pot să simpatizez chiar și cu ambiția-tăvălug a Licăi Gheorgiu de a fi serafică și filozofic-resemnată și ușoară ca fulgul în brațele lui Emanoil Petruț. Dar nu mai pot să țin
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
marchează un moment deosebit de important în istoria economiei țării: sergentul major Francisco de Malo Palheta aduce din Guyana franceză primele semințe și primii lăstari de cafea, punându-se astfel bazele unei noi culturi ce avea să aducă imense bogății. Războaiele napoleoniene și ocuparea Spaniei pune în 1807 pe fugă pe regele Portugaliei, Juan VI, care se refugiază la Rio de Janeiro. În 1821, acesta se reîntoarce la Lisabona, lăsând ca succesor pe fiul său, Pedro, "prinț regent și guvernator al Braziliei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și din secolul XVIII, după descoperirea aurului în Minas Gerais, devenind și centru financiar. Deși inițial capitala noii colonii fusese stabilită în nord-est, la Salvador, prin creșterea constantă a importanței, capitala s-a mutat în 1763 la Rio. După invazia napoleoniană și mutarea familiei regale în Brazilia, Rio a devenit capitala Imperiului portughez, iar din 1822, odată cu declararea independenței și a încoronării lui Pedro I ca împărat, Rio s-a transformat în capitala Imperiului brazilian. Prin proclamarea Republicii, Rio devine din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
uneori impune "să dansezi pe sârmă". Dansul a fost introdus cu multe secole în urmă la marile curți și cred că a devenit probă obligatorie în diplomație la Congresul din 1815 de la Viena, care a trasat viitoarea Europă după războaiele napoleoniene și despre care s-a afirmat: "Congresul râde, cântă și dansează"! Treceam drept un bun dansator și la sfârșit de carieră eram apreciat ca un maestru în tango, milonga, samba și alte specialități sud-americane. Sunt un "fan" al muzicii sud-americane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Într-un colț al camerei, piedestalul unui bust de marmură al Dianei. Pe peretele de care era lipit divanul, o altă etapă a istoriei era marcată de o gravură cenușie cu ramă de ebonită - unul din acele tablouri cu bătălii napoleoniene În care episodicul și alegoricul sunt adevărații adversari și unde se văd grupați la un loc, În același plan vizual, un toboșar rănit, un cal mort, trofee, un soldat, care stă să Înfigă baioneta Într-altul, și invulnerabilul Împărat pozând
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la televizor la un meci de fotbal din îndrăgitul campionat al Italiei și auzind, la un moment dat, o trompetă intonând din tribune, parcă de departe, oarecum stins, mereu tulburătoarea Marseieză, devin, din spectator, participant - participant la una din bătăliile napoleoniene în al cărei dramatic vălmășag mă pomenesc prin interferarea planurilor temporal-spațiale, a prezentului cu trecutul, a câmpului de joc cu cel de luptă... * Trecem unul pe lângă altul, evitându-ne, eu și un coleg de facultate, de asemenea scriitor: este atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în diplomație, profesie "subțire", unde te-ai aștepta ca totul să se deruleze cu zâmbetul pe buze și reverențe, loviturile "sub centură" sunt la ordinea zilei. Îmi amintesc în acest context de deviza "Congresului de pace de la Viena", de după războaiele napoleoniene, "Congresul râde, cânta și dansează" deviza în spatele căreia au fost călcate în picioare destinele multor țări și popoare, inclusiv ale românilor. Îmi mai amintesc de ce mi-a spus un membru al echipei naționale de polo, care declara că această disciplină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
afișeze, nu fără ascunsă mândrie. Secolul al XIX-lea nu a adus o liniștire defintivă a situației. Acțiuni temerare și crude ale piraților și procese la fel de răsunătoare au umplut paginile ziarelor și subiec tele relatărilor de tot felul. Sfârșitul războaielor napoleoniene și a celor de eliberare din Americi au declanșat un nou val de piraterie, după 1815 (corsarul din romanul omonim al lui Joseph Conrad e doar o ilustrare ficțională a acestui fapt). Jean Laffite a fost numai unul dintre numele
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
în prima jumătate a secolului XIX, au dat viață unor «Instituții», «Opere de binefacere», «Fundații», «Opere educative», care au marcat profund conștiința religioasă și civilă a unei întregi societăți. Acest fenomen, explodat după declanșarea Revoluției franceze (1789) și invazia armatelor napoleoniene, nu s-a manifestat numai în Biserica veroneză, ci și în alte locuri ale geografiei europene. O regăsim în Spania sau, mult mai precis, în Catalonia, și în Franța. Ba mai mult chiar, tocmai în Franța, leagănul Revoluției, comunitatea creștină
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mai agilă și vivace de urmare a lui Cristos: Congregațiile masculine și feminine dedicate apostolatului carității. Și-au aflat înmugurirea lor naturală, tocmai atunci când începea să se afirme caracterul statal și laic al binefacerii, în special în epoca iluministă și napoleoniană. E important să ținem cont de schimbarea care, în secolul XIX, s-a petrecut în relațiile tradiționale dintre clasele sociale, în tipul de muncă și în viața organizată. Și, pentru a ne face o idee despre situația de mizerie a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
deplasare istorică, restrângând obiectivul nostru la ambientul social și religios al Veronei. Fundațiile religioase din a doua jumătate a sec. XIX la Verona În ciuda controalelor și a limitărilor impuse de diferitele legi cărora le-a fost supus orașul (din perioada napoleoniană la cea austriacă și, în fine, la cea a Statului italian), în teritoriul său au apărut vreo 16 Instituții religioase, în numai câteva decenii. Marile personalități sacerdotale care s-au remarcat în comunitatea bisericească veroneză: slujitorul lui Dumnezeu don Pietro
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
scurt, acest episcop a dat Bisericii veroneze câteva directive importante: să treacă de sub dependența Republicii Venete la ascultarea față de papa de la Roma, de la implicarea pe fond cultural abstract la pastorala religioasă, de la grija pentru clasa cultă la slujirea poporului. Armatele napoleoniene s-au revărsat în Europa și în Italia. În numele libertății și al rațiunii, s-a instaurat un război contra religiei, prin gesturi fățiș ostile, precum arestarea episcopului Avogadro, ori subtil, mult mai periculoase, precum coruperea studiilor și a moravurilor din
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
umbrele compacte ale castanilor de India și cele ale teilor absoarbe chiar și privirea celui mai grăbit automobilist. O vreme localitatea a fost sediul diferitelor instituții religioase: benedictini, canonici regulari, părinții olivetani, părinții filipini. În 1810 hoarda iconoclastă a trupelor napoleoniene a profanat biserica și i-a alungat pe preoții Sf. Filip Neri. În acest fel «Grigliano» a trecut în mâna unor privați. Ultimii proprietari, frații Luigi și Bartolo Battiato, s-au gândit să ofere întreaga clădire lui don Calabria ca să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
parte, Mearsheimer susține că, în privința incidenței războiului la nivel de sistem, toate predicțiile teoriei realismului ofensiv au fost, în mare, confirmate pe intervalul studiat, iar epocile de multipolarism neechilibrat (1793 1815, 1903-1918 și 1939-1945) sunt marcate de războaie majore: războaiele napoleoniene și cele două războaie mondiale. Realismul defensiv Realismul defensiv combină perspectiva structurală cu un set de asumpții despre stimulentele conflictului sau ale cooperării interstatale. În primul rând, interpretând dilema securității, realiștii defensivi arată că încheierea de alianțe sau înarmarea, în
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
în Europa. Astfel, Marea Britanie a reprezentat puterea care a înclinat balanța de o parte sau de cealaltă, în încercarea de a stăvili tendințele hegemonice ale marilor puteri continentale. Ea a fost, de pildă, cea care a menținut balanța între Franța napoleoniană și marile puteri europene coalizate împotriva ei; sau între Franța, pe de o parte, și Austria, Prusia și Rusia, de cealaltă parte, în problema independenței Belgiei în anii '30 ai secolului al XIX-lea; ori între Tripla Alianță și Alianța
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
răspândea asupra întregului glob. Cu toate acestea, balanța de putere clasică a secolului al XVIII-lea nu avea mecanisme specifice de realizare. A doua etapă începe aproximativ în 1815 și se sfârșește în 1918, odată cu sfârșitul primului război mondial. Războaiele napoleoniene și Revoluția franceză care le-a precedat, au dat Europei și marilor puteri europene măsura gradului de risc pe care îl reprezenta ridicarea unui pol revizionist în sistem. Ca atare, la Congresul de la Viena (1815), marile puteri europene Marea Britanie, Austria
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
o statuie: Pescar (așezat pe botul unei bărci) În bronz, iscălit de un sculptor olandez: Waagen. Are Înălțimea, cred, 50/40 cm. A doua piesă, este un vas ornamental În porțelan colorat, cam 30/40. Se crede că aparține epocii napoleoniene - Ludovic XV. Reprezintă un vas În formă de scoică cu ornamente „În rocail” În scoică stilizată, și stă pe spinarea unui vultur (l’aigle). Vulturul e În zbor și se sprijină pe un piedestal. Culoarea e În violet - cu galben
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
articol al lui Cristophe Pradeau din 2001126 există o observație interesantă în marginea istoriei literaturii franceze concepute de Albert Thibaudet: ca să ilustreze forțele care țin laolaltă întreaga țesătură a culturii literare, autorul Poeziei lui Stephane Mallarmé presupune existența unui "complex napoleonian", a unui raport constant cu antonomaza lui Napoleon. Scriitorii romantici sunt obsedați de cei care i-au precedat: Balzac e un Napoleon în spațiul romanului, Sainte- Beuve în acela al criticii, Victor Hugo în cel al poeziei. Explicația e simplă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
catolici s-au organizat în formațiuni politice, pentru a putea sprijini și apăra Biserica. Magisterul nu a încurajat vizibil aceste acțiuni politice ale laicilor catolici, dar nici nu le-a condamnat sau a încercat să le oprească. În Spania, invazia napoleoniană a dezlănțuit o reacție liberală ce a avut ca rezultat adoptarea constituției de la 1812 de către Cortesurile din Cádiz. Reînscăunarea lui Ferdinand al VII-lea a echivalat cu întoarcerea la absolutism, intercalată cu câteva perioade de liberalism. La moartea sa, în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
referitor la căsătoria lui, el evocă o scară imposibil de urcat. "Cunoaștere de primul grad. Primul grad al acestei scări la capătul de sus al căreia ca recompensă și sens al existenței umane (în acest caz la drept vorbind aproape napoleoniană), patul meu nupțial este pe cale să fie montat în liniște. El nu va fi montat și s-a hotărât acest lucru, nu voi merge mai departe de Corsica". 528 OC, IV, p. 81. 529 OC, IV, p. 865. 530 OC
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
reciprocă și cooperarea; nici un stat să nu creadă că expansiunea ar fi cea mai bună cale pentru atingerea securității; războiul și urmărirea individuală a securității să fie excesiv de costisitoare. Analizând cazul Concertului de Putere format în Europa după sfârșitul epocii napoleoniene, Jervis constată că interesul, urmărit de către state într-un mod egoist, a fost definit de la bun început de o manieră mai largă decât de obicei, în sensul că între marile puteri era răspândită convingerea că securitatea fiecăreia dintre ele era
Regimuri de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1523]
-
cultivat, Oswald Spengler arată 267: ,,Imperialism și civilizație pură. Destinul Occidentului se închide în acest fenomen irevocabil. Omul cultivat își dirijează energia spre înăuntru, omul civilizat spre în afară. (...) Cuvântul lui de ordine ,,expansiunea este totul", închide în forma sa napoleoniană tendința pură a oricărei civilizații mature. Tendința expansivă este o fatalitate, ceva demonic și fantastic. A trăi înseamnă a realiza posibilul, mintea umană nu cunoaște decât posibilități extensive". Moneda din hârtie, ca monedă a încrederii, nu numai că susține aceste
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]