7,852 matches
-
în roman devine greu de stabilit. O serie de personaje reale, dar mai puțin faimoase ca Bartolomeu Dias în afara spațiului cultural portughez, sînt viguros maltratate de narațiune: Pęro de Alenquer, unul dintre cei mai buni piloți ai epocii, despre care naratorul pretinde c-ar fi participat la călătoria care l-a dus în Orient, murise deja în cursul călătoriei de întoarcere a flotei lui Vasco da Gama din India. La o pretinsă întîlnire dintre Magelan și regele D. Manuel, și care
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
cei pomeniți în roman, a fost, ca și primele două, o călătorie de explorare și descoperire, nu una din acele curse regulate care transportau în India un mare număr de marinari și de soldați, cu care pare a o confunda naratorul, și care doar spre jumătatea secolului au început să fie organizate. A Carreira da India, flota pe care portughezii au trimis-o anual în Orient pînă în secolul al XIX-lea, pleca întotdeauna din Lisabona și nu din Porto, cum
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
care doar spre jumătatea secolului au început să fie organizate. A Carreira da India, flota pe care portughezii au trimis-o anual în Orient pînă în secolul al XIX-lea, pleca întotdeauna din Lisabona și nu din Porto, cum afirmă naratorul, într-o perioadă clar determinată pentru a prinde musonul din Oceanul Indian; avea o organizare foarte strictă și ierarhizată, neîmbarcănd la întîmplare o gloată multinațională și lipsită de competențe militare sau maritime, așa cum se desprinde din carte. în plus, navigația nu
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
unde se făcea o nouă escală pentru aprovizionarea cu apă. Această manevră, cunoscută sub numele de volta da Guiné, a reprezentat marele cîștig al primelor decenii ale descoperirilor portugheze, care a făcut posibilă pentru europeni călătoria maritimă în Orient. Pentru narator însă tot ce se întîmplă pe mare pare a fi o simplă călătorie în linie dreaptă, stingherită din cînd în cînd de cîte o furtună. Furtuna cea mai formidabilă, dintre multele pomenite, este, fără îndoială, cea care, după dl. Strâmbeanu
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
pînă în preajma Curții", din care lipsesc fluviul, colinele și zidurile, adică totul, poate fi, la rigoare, justificată ca o percepție parțială și subiectivă, determinată de obscurele și nelămuritele antipatii ale protagonistului. Există însă și indicații mai precise, care dovedesc că naratorul n-are habar de topografia reală a orașului: în Lisabona - spune el - se prăznuia o sărbătoare și, pentru a profita de ea, personajul "se așază" la cerșit într-un loc pe care cititorul, din indiciile semănate în text, îl bănuiește
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
mînăstirea. De ce s-ar fi dus protagonistul atît de departe pentru a cîștiga cîțiva bănuți, cînd mînăstirile cu preocupări caritabile și străzile comerciale ale Lisabonei se aflau intra muros rămîne o enigmă. La fel de enigmatic este și un alt moment, cînd naratorul se referă din nou la Belém, singurul toponim pe care pare a-l cunoaște legat de Lisabona. întorcîndu-se, după douăzeci de ani, din Orient și venind pe uscat, dinspre Algarve, protagonistul "intră" în oraș tot prin Belém, ceea ce presupune un
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
chiar în fața orașului, așa cum face toată lumea, ar fi trebuit să meargă o sută de kilometri în plus. Ca orice roman postmodern care se respectă, și Evanghelia după Arańa trebuia să invoce un intertext, iar acesta (se putea altfel din partea unui narator "spaniol"?), este D. Quijote. Chiar dacă Cervantes nu-și va scrie romanul decît la aproape o sută de ani după încheierea timpului narativ, autorul nu scapă prilejul de a-l evoca, bazîndu-se pe cîteva asemănări fortuite de nume, paralelismul sugerat nefăcînd
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
nimic niciodată; nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că are mereu reacții nepotrivite care fac imposibilă continuarea oricărei acțiuni exact în momentul în care începe să se contureze. Captivantă este mai degrabă perspectiva lui, pentru că el are și statut de narator. Chiar dacă nu se întîmplă nimic extraordinar (sau poate tocmai din acest motiv), orice mică întîmplare este privită ca fiind de domeniul senzaționalului; totul îl uimește pe naratorul personaj și totul îl amuză, privirea lui este mereu inocentă, deși nu lipsită
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
contureze. Captivantă este mai degrabă perspectiva lui, pentru că el are și statut de narator. Chiar dacă nu se întîmplă nimic extraordinar (sau poate tocmai din acest motiv), orice mică întîmplare este privită ca fiind de domeniul senzaționalului; totul îl uimește pe naratorul personaj și totul îl amuză, privirea lui este mereu inocentă, deși nu lipsită de luciditate. Ceea ce îl determină să se apuce de scris este întîlnirea cu un fost secretar de partid care urma să îi facă dosarul de primire în
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
se configurează nu atât prin tunchieri, ci prin minore adăugiri. Prin urmare: Toderiță N.N. (respectiv corespondentul său, Ghiță Tăciune) se sinucide într-un acces de cinism. Manuscrisul se încheie aici, intrând în pagină cel de-al doilea, necunoscut și neprevăzut narator. El este cel căruia îi este lăsată, spre terminare, nuvela memorialistică, printr-o scrisoare testamentară: , ŤPrietene,/ Ești compatriot și tovarăș al meu; ești cam literat; vei fi și mizantrop ca mine, o prevăd de pe acuma; așadar, nemene nu este mai
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
a unui coleg era pretext de amuzament pentru Tăciune, iată-l, lucid, folosind de trei ori termenul în cauză. Și asta mai mult parodic decât din nesiguranță stilistică. Ceea ce odată l-a contrariat nu se poate repeta ingenuu în scrisul naratorului. Cu adevărat important însă e un alt amănunt: naratorul X (cel de-al doilea, neidentificat) e invitat să continue manuscrisul folosindu-se de propriile amintiri. Și doar de ele. Fără mustrări de conștiință, acesta ne oferă varianta finală a Micuței
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
iată-l, lucid, folosind de trei ori termenul în cauză. Și asta mai mult parodic decât din nesiguranță stilistică. Ceea ce odată l-a contrariat nu se poate repeta ingenuu în scrisul naratorului. Cu adevărat important însă e un alt amănunt: naratorul X (cel de-al doilea, neidentificat) e invitat să continue manuscrisul folosindu-se de propriile amintiri. Și doar de ele. Fără mustrări de conștiință, acesta ne oferă varianta finală a Micuței, ajutat de ,hârtiile postume" (și nimic mai mult). Discrepanța
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
afla în a douăzeci și una campanie din cariera sa de geolog, un motiv în plus pentru a ține un jurnal din care se va naște cea mai recentă carte a sa, Sălbaticul. Infatigabilul reporter la fața locului este dublat mereu de naratorul care controlează granița variabilă dintre consemnarea în timp real, biografismul cu dileme mai vechi sau mai noi, și colportajul alert. Ion Lazu focalizează în sute de ipostaze felia de viață ce i se arată în ilustra oglindă plimbată de-a
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
în calitate de diarist, este bucuros să-și exprime dinamica vieții interioare, hrănite din lecturi și proiectele propriilor cărți, amânate, eșuate sau trecute prin furcile caudine ale cenzorilor. Câștigându-și existența în mediul aspru, aproape ostil, (uman și natural) al șantierelor geologice, naratorul își conștientizează mereu scindarea între geologie și litere, între pragmatismul aventuros și pasiunea jocului secund, sfidând pizma și răstălmăcirea colegilor geologi intrigați de dublul său statut. Ion Lazu nu-și dezminte nici în această carte vocația de perpetuu biograf și
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
Uniunea Scriitorilor, timișoreanul prin adopție Paul Eugen Banciu (n. Botoșani, 1943) a mai scris vreo treisprezece cărți, între care nouă romane, un volum de proză scurtă și două de eseuri. Somonul roșu transcrie traseul reîntoarcerii protagonistului în orașul natal, Sibiu, naratorul având grijă să-l lase liber să monologheze, citându-i când și când meditațiile cu vocație aforistică; dramatismul cernit al acestora conturează deja portretul-robot al înstrăinatului actor al unui sfârșit de partidă, al unei vieți trăite mereu cu frica de
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
debordantă și retragere în singurătate, în chilia spiritului. Sufletul său profund de artist nu se poate supune unei autoconstrucții liniare, necontenitele sale corsi e ricorsi biografice subsumându-se esențialei pendulări între eros și thanatos. Jurnalul lui Ștefan (nelipsit expedient al naratorului postmodern, alături de Internet, libere exerciții erotice, consemnări de spital, terifiante ș.a.m.d.) aduce în lumină o altă fațetă, definitorie, credem noi, a unui caracter. Protagonistul are cultul muntelui, este un erou al crestelor Făgărașului, unde se confruntă cu moartea
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
reală ierarhizare impusă de autor și prin urmare suspectă de artificiu și schematism. Fiindcă în Refugii autorul este aproape cu totul absent: romanul este Ťpovestitť de Ioana, se compune esențial din ceea ce își reconstituie ea odată ajunsă în spital. Vocea naratorului ei este, o voce unică, iar această Ťvoceť nu-l reprezintă, fie și prin procură, pe autor. Cu atît mai mult cu cît Ioana își împarte de fapt istorisirea cu alte cîteva personaje, cărora Ťle dă cuvîntulť fie într-o
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
din care se compune lumea acestui roman extraordinar și profund care este Refugii. înfățișate prin confesiunea-relatare a unei ființe deraiate. Rolul privilegiat al personajului Ioana Olaru a contribuit probabil esențial, oricum într-o mare măsură, la crearea confuziei dintre vocea naratorului și vocea autorului, uneori chiar a confuziei dintre Ťmesajulť cert al poveștii unuia și Ťmesajulť presupus al celuilalt. O confuzie care a făcut, și ea, ca în Refugii să fie văzut mai mult un manifest politic decît un roman și
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
Deși departe de țară, Domnia sa simte pulsul înnoirilor petrecute în literatura românească a ultimului sfert de secol, aici, în România postdecembristă. Autoarea precizează că scrierile epice s-au diversificat structural, au dobândit un caracter preponderent memorialistic, scriitorul fiind deopotrivă și narator și personaj. Celelalte personaje sunt, de regulă, persoane reale ( cu statut propriu, nume, prenume, carte de identitate) care au relaționat cu scriitorul: „ Noile scrieri de astăzi acoperă o mai mare suprafață de informații surprinse în specii literare mai diversificate, stiluri
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
a reușit să treacă, făcându-și loc cu genunchii, printr-o haită de lupi. Discutând despre puterea de stăpânire a bunicului, despre curajul său de a intra în haită și despre lipsa de agresivitate a lupilor, nepotul Andrei îi pune naratorului două întrebări, prin care se iese din realitate, se pătrunde în mitul animist și se trece, surprinzător, mai departe, spre lumea tenebroasă a avatarurilor: „— Nu cumva, zise Andrei, cu oarecare nesiguranță, nu cumva lupii l-au recunoscut? Nu cumva Moșu
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
jur, am simțit că mi se spune ceva, că mi se comunică un mesaj important; un mesaj în sensul că Ťe bineť, că fericirea există, că lumea are un scop..." (p.231). Revelațiile pot fi, însă, și de sens opus: naratorul renunță la ideea de Dumnezeu după ce vizionează la televizor un documentar în care o insectă mai mică se lasă devorată de o altă insectă mai mare, fără să opună nicio rezistență. Pe parcursul întregului roman se înfruntă două viziuni diametral opuse
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
că pe vremea cînd scriitori, turnători dovediți, se dădeau ca prieteni ai mei, asupra soției mele se făceau presiuni de la Securitate pentru a mă da în gît, ca informatoare, sau pentru a mă convinge să intru și eu în rîndul naratorilor la instituția literaturii confesiunilor sub pseudonim.
Turnătorie tîrzie,dar de neiertat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10300_a_11625]
-
a autorului, chiar dacă parantezele explicative care spărgeau ici-colo textul erau în măsură să lumineze calea anti-literară/non-literară pe care autorul pornise la drum în căutarea maximei autenticități. Faptele anoste, lipsite de glorie și de prea multe elemente memorabile, ale personajului narator erau puse în pagină într-un stil minimalist, perfect anodin. Impresia de autenticitate era maximă, dar satisfacția cititorului, minimă, mai ales în condițiile în care acesta nu observa efortul conștient al unui scriitor instruit de a vedea și reproduce lumea
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
la ospiciu, în curs de apariție la Editura Humanitas (,Cartea de pe noptieră"), conține un singur personaj inventat, nu întâmplător contabilul ospiciului, martor și grefier al vieții lui Sade, de felul lui Serenus Zeitblom din Doktor Faustus de Th. Mann. Celălalt narator este Sade însuși, încă seducător și lacom să scrie, prezentat verosimil, cu multă culoare și neașteptată gingășie. Directorul ospiciului, Dl. de Coulmiers, doctorii, ultima amantă a lui Sade sunt personaje care au existat și în realitate. Mottoul este dintr-un
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
tragediile sînt evitate sau măcar întîrziate prin faptul că, explicit, nici doamnele și nici licornii nu sînt niciodată aceiași. Doamnele se schimbă dintr-un loc într-altul. Iar licornii se înlocuiesc unul pe altul. Toate doamnele și toți licornii sînt naratori. sînt, pe rînd, seducători, seduși și, uneori, vînați.
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]